Arestarea preventiva a inculpatului. Ascultarea inculpatului de catre procuror, în vederea formularii propunerii de arestare preventiva, este obligatorie. Aceasta conditie nu este îndeplinita daca persoana a fost ascultata ca învinuit în ziua în care a fost pusa în miscare actiunea penala si s-a formulat propunerea de arestare, fara a-l mai asculta în calitate de inculpat
Prin încheierea nr. 48/25 octombrie 2006, pronuntata în dosarul penal nr.3121/62/2006, judecatorul din cadrul Tribunalului Brasov a respins propunerea de arestare preventiva a inculpatului P.M.G. formulata de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Brasov, pentru savârsirea infractiunii de trafic de droguri, prevazuta de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatorul a retinut ca propunerea de arestare s-a facut fara respectarea de catre procuror a obligatiei de ascultare a inculpatului, prevazuta în art.150 alin.1 Cod procedura penala.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs procurorul, motivarea fiind facuta oral de procurorul de sedinta din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Brasov. S-a aratat ca, în realitate, dupa punerea în miscare a actiunii penale, procurorul l-a ascultat pe inculpat la data de 25 octombrie 2006, desi antetul de pe declaratia respectiva se refera la calitatea de „învinuit”. S-a sustinut ca, si în situatia în care s-ar retine ca inculpatul nu a fost ascultat mai înainte de formularea propunerii de arestare preventiva, aceasta obligatie a fost îndeplinita ulterior, în ziua de 26 octombrie 2006, astfel cum rezulta din declaratia depusa la dosar. În subsidiar, s-a solicitat analizarea propunerii de arestare preventiva ca vizându-l pe învinuitul Popa Marius Gelu, pentru care sunt îndeplinite toate conditiile cerute de lege, atât cu privire la savârsirea infractiunii, cât si cu privire la cazul de arestare prevazut în art.148 lit.f Cod procedura penala.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.149/1 alin.1 Cod procedura penala, ca o garantie a dreptului la aparare si a libertatii persoanei, propunerea de arestare preventiva a inculpatului poate fi facuta de procuror numai dupa ascultarea acestuia în prezenta aparatorului. Aceeasi obligatie este prevazuta si în art.150 alin.1 Cod procedura penala, care adauga ca masura arestarii poate fi luata fara ascultarea inculpatului numai în cazurile în care acesta este disparut, se afla în strainatate, se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla în una din situatiile prevazute în art.149/1 alin.6 Cod procedura penala, respectiv inculpatul se afla în stare de retinere sau de arestare ca învinuit si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata judecatorului.
Împrejurarea ca persoana a fost ascultata ca învinuit în aceeasi zi în care a fost pusa în miscare actiunea penala nu echivaleaza cu îndeplinirea de catre procuror a obligatiei instituite în sarcina sa de textele de lege citate întrucât, în functie de pozitia adoptata de inculpat, de a da sau nu declaratie, ori de informatiile furnizate de acesta, procurorul întocmeste sau nu propunerea de arestare preventiva. Rezulta astfel ca inculpatul trebuie informat ca ascultarea sa este facuta în scopul întocmirii propunerii de arestare preventiva, indicându-se si temeiurile de drept prevazute în art.148 Cod procedura penala, pentru ca acesta sa fie în masura a se apara în concret si a combate lipsa de temeinicie a acestora.
Or, în speta, dupa punerea în miscare a actiunii penale, procurorul nu si-a îndeplinit obligatia impusa de art.149/1 alin.1 Cod procedura penala.
Faptul ca, dupa pronuntarea încheierii atacate, procurorul i-a luat declaratie inculpatului, nu este de natura a asana nulitatea propunerii respinse de judecator pe acest motiv ci, eventual, se poate formula o noua propunere de arestare preventiva.
În ce priveste cererea subsidiara, de arestare preventiva ca învinuit a unei persoane care are calitatea de inculpat, curtea constata ca, aceasta nu are nici un fundament în dispozitiile legale privind arestarea preventiva, nefiind posibila luarea masurii arestarii învinuitului fata de inculpat.
(Încheierea nr. 85 din 27 octombrie 2006)