Art. 211, alin.1 si 2, lit. b, c, Cod penal

Dosar Nr. 5 (13.01.2009)

DOSAR NR.5106/327/2008

DECIZIA PENALA NR.5

Sedinta publica din 13 ianuarie 2009

Asupra apelului penal, tribunalul retine urmatoarele:

Prin Sentinta penala nr. 1263 din 18 noiembrie 2008, Judecatoria Tulcea l-a condamnat pe inculpatul ......... la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de tâlharie prev. de art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. b), c) Cod penal, raportat la art. 74 alin. 1 lit. a, c si art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal; i-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b) Cod penal pe durata executarii pedepsei; a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului si a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii si a arestarii preventive; a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca situatia de fapt consemnata în rechizitoriu si încadrarea juridica data faptei inculpatului au fost confirmate de probele administrate în cauza.

Din aceste probe rezulta ca în noaptea de 27.09.2008, în timp ce se deplasa în zona strazii Prelungirea Taberei din municipiul Tulcea, inculpatul a observat partea vatamata si s-a îndreptat spre aceasta, având asupra sa un ciob de sticla. Inculpatul a apucat partea vatamata de gât si i-a pus ciobul de sticla la gât, adresându-i-se în acelasi timp, fara ca partea vatamata sa înteleaga ce i-a spus inculpatul. Cu toate acestea partea vatamata s-a speriat si a încercat sa-l loveasca pe inculpat cu poseta, moment în care inculpatul a prins poseta si a fugit cu aceasta. La momentul savârsirii acestei fapte inculpatul se afla în stare de ebrietate iar atunci când i-a luat poseta partii vatamate, inculpatul nu mai avea asupra sa ciobul de sticla. Acest ciob de sticla fusese gasit de catre inculpat pe strada, cu putin timp înainte de a agresa partea vatamata, si tocmai în vederea agresarii acesteia.

Situatia de fapt descrisa anterior rezulta din coroborarea propriilor declaratii ale inculpatului, date atât în cursul urmaririi penale cât si al judecatii, prin care acesta a recunoscut savârsirea faptei, cu declaratiile partii vatamate si cu mijloacele materiale de proba administrate în cursul urmaririi penale.

Este adevarat ca în declaratia data în fata instantei inculpatul a încercat sa acrediteze ideea ca atunci când a luat ciobul de sticla de pe jos nu intentiona sa-l foloseasca pentru a agresa partea vatamata, dar aceasta declaratie este contrazisa de declaratiile initiale ale inculpatului, date în cursul urmaririi penale ( filele 27-28 si 30-31 din dosarul de urmarire penala), la ultima dintre aceste declaratii inculpatul fiind asistat de avocat. În ambele declaratii inculpatul a precizat clar ca a luat ciobul de sticla cu gândul de a-i lua partii vatamate bunurile pe care le avea asupra sa.

Faptul ca în momentul în care inculpatul a reusit sa deposedeze partea vatamata de poseta, nu mai avea asupra sa ciobul de sticla nu are relevanta asupra încadrarii juridice a faptei, cât timp inculpatul folosise anterior respectivul ciob de sticla pentru a ameninta partea vatamata, reusind sa-i induca acesteia o stare de teama, fireasca, de altfel, având în vedere împrejurarile concrete în care s-a comis fapta (în timpul noptii, într-un loc mai putin circulat la acel moment si o disproportie evidenta de forta fizica între agresor si partea vatamata, în favoarea primului).

Prin urmare, fapta inculpatului de a sustrage partii vatamate o poseta în care se aflau diverse bunuri precum si o suma de bani, folosindu-se în acest scop de amenintarea cu violenta fizica, fapta savârsita într-un loc public si în timpul noptii, a fost probata si întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie, prevazuta de art.211 alin 1 si alin. 2 lit. b, c Cod pen., urmând sa atraga raspunderea penala a inculpatului.

La individualizarea pedepsei, instanta a retinut incidenta circumstantelor atenuante legale prevazute de art. 74 alin 1 lit. a, c Cod pen. deoarece inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala si a avut o atitudine sincera si cooperanta pe parcursul procesului penal. În aceste conditii, este obligatorie aplicarea unei pedepse sub minimul special prevazut de lege, potrivit art. 76 alin. 1 lit. b Cod pen.

Pe de alta parte, trebuie observat ca nu doar prin continutul ei constitutiv ci si prin modul concret în care inculpatul a actionat, fapta savârsita de acesta prezinta un grad ridicat de pericol social si releva o periculozitate sporita a inculpatului. În aceasta ordine de idei, instanta apreciaza ca prejudiciul extrem de mic produs prin fapta inculpatului nu are o valoare esentiala la individualizarea pedepsei, atât timp cât gradul de pericol social crescut al infractiunii de tâlharie consta tocmai în caracterul ei complex, aceasta infractiune aducând atingere nu doar patrimoniului ci si integritatii fizice si psihice a persoanei.

La toate acestea s-au adaugat circumstantele concrete în care fapta a fost savârsita, circumstante enumerate anterior si care relevau periculozitatea sporita a inculpatului, pentru toate aceste motive instanta apreciind ca aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare era apta sa corespunda scopurilor pedepsei prev. de art. 52 Cod pen.

Tot cu privire la individualizarea pedepsei, împrejurarea ca inculpatul se afla în stare de ebrietate, desi nu constituia o circumstanta agravanta, deoarece nu s-a probat faptul ca inculpatul si-ar fi provocat anume aceasta stare pentru a savârsi fapta, nu putea fi valorificata nici ca circumstanta atenuanta, asa cum a solicitat avocatul ales al inculpatului, întrucât propria atitudine culpabila a inculpatului nu putea fi folosita în favoarea acestuia.

În ceea ce priveste individualizarea executarii pedepsei, instanta a apreciat, pentru aceleasi motive expuse anterior, legate de gradul de pericol social al faptei si de periculozitate a inculpatului, ca se impunea executarea în regim de detentie a pedepsei.

Relativ la latura civila a cauzei, asa cum s-a precizat anterior, prejudiciul cauzat partii vatamate a fost extrem de mic, suma de 4 lei si alte bunuri de mica valoare precum un pachet de tigari si o sticla de parfum, fiind recuperat, motiv pentru care partea vatamata nu s-a constituit parte civila în cauza, instanta urmând sa ia act de acest aspect.

Având în vedere aceste considerente instanta, în baza art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. b, c Cod pen., raportat la art. 74 alin. 1 lit. a , c Cod pen. si la art. 76 alin. 1 lit. b Cod pen., a condamnat pe inculpatul ......... la o pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie.

În baza art. 71 Cod pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod pen., pe durata executarii pedepsei.

În baza art.350 Cod proc. pen., s-a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului si în baza art.88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii si arestarii preventive, de la 29.09.2008, la zi.

S-a luat act ca partea vatamata …….. nu s-a constituit parte civila în cauza.

Impotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate sub aspectul individualizarii pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special tinându-se seama ca este la primul conflict cu legea penala, a avut o atitudine sincera, fapta a fost savârsita pe fondul consumului de alcool, prejudiciu era foarte mic, este integrat în societate, are un loc de munca stabil si nu a avut intentia sa încalce legea penala.

Examinând legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate în raport de critica formulata, cât si sub toate aspectele de fapt si de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. 1Cod proc. pen., tribunalul constata ca apelul este nefondat.

In procesul de individualizare judiciara a pedepsei, instanta de fond a valorificat toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal si, având în vedere lipsa antecedentelor penale si atitudinea sincera manifestata de inculpat, a retinut în beneficiul acestuia circumstantele prev. de art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal, care au determinat reducerea pedepsei sub minimul special prevazut de art. 211 alin. 2 Cod penal.

Prima instanta a tinut seama si de starea de ebrietate precum si de prejudiciul mic produs prin infractiune, dar a retinut în mod corect ca aceste doua aspecte nu au o valoare esentiala la individualizarea pedepsei în contextul gradului de pericol social crescut al infractiunii de tâlharie savârsite de inculpat.

Modalitatea concreta în care inculpatul a comis infractiunea (pe timp de noapte, într-un loc mai putin circulat, în stare de ebrietate, a amenintat partea vatamata cu un ciob de sticla de 10 cm, punând astfel în pericol integritatea corporala sau chiar viata partii vatamate, inculpatul putând în orice moment sa faca o miscare gresita sau necontrolata a mânii în care tinea ciobul de sticla lipit de gâtul victimei) determina instanta de apel sa aprecieze ca pedeapsa de 4 ani închisoare stabilita de instanta de fond este apta si necesara pentru reeducarea inculpatului.

Asadar, cum prima instanta a facut o justa individualizare a pedepsei aplicate inculpatului apelant, în conformitate cu dispozitiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. pen., urmeaza a respinge apelul ca nefondat si a mentine hotarârea atacata ca legala si temeinica.

Se va mentine starea de arest preventiv si se va deduce masura retinerii si a arestarii preventive a inculpatului începând cu data de 29 septembrie 2008 si pâna la ramânerea definitiva a hotarârii.