Art. 215/1 Cod penal - delapidare şi art. 246-250 Cod penal. Gestionar de fapt. Gestionar de drept. Art. 278/1 Cod procedură penală - Lipsa rolului activ al organelor de urmărire penală.

Dosar Nr. 279 (17.05.2006)

. Art. 2151 Cod penal - delapidare si art. 246-250 Cod penal. Gestionar de fapt. Gestionar de drept.

Art. 2781 Cod procedura penala - Lipsa rolului activ al organelor de urmarire penala.

(decizia penala nr. 279/R din 17 mai 2006 a Curtii de Apel Galati)

Prin decizia penala nr. 279/R din 17 mai 2006 a Curtii de Apel Galati, cu majoritate de voturi, s-au admis recursurile formulate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Vrancea si de inculpata D.M.S., împotriva deciziei penale nr.522/18.11.2005 pronuntata de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.728/P/2005 si în consecinta :

S-a casat decizia penala nr. 522/18.11.2005 a Tribunalului Vrancea si a fost mentinuta ca legala si temeinica sentinta penala nr.1199/7.04.20056 a Judecatoriei Focsani.

A fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenta-parte civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani.

Pentru a decide astfel, s-a retinut ca prin decizia penala nr.522/18.11.2005 a Tribunalului Vrancea, pronuntata în dosarul nr.728/P/2005, a fost admis apelul declarat de partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani si în rejudecare :

A fost condamnata inculpata D.M.S. pentru savârsirea infractiunii de neglijenta în serviciu prev.de art.249 alin.1 Cod penal, art.258 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a, b Cod penal art.76 lit.e Cod penal, prin schimbarea încadrarii juridice din infractiunea de delapidare prev.de art.2151 Cod penal, la 3.000.000 lei ROL amenda penala.

S-a admis actiunea civila în parte si a fost obligata inculpata catre partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani la plata sumei de 131.489.115 lei ROL cu titlul de despagubiri civile.

Pentru a pronunta aceasta decizie penala instanta de apel, Tribunalul Vrancea a avut în vedere ca prin sentinta penala nr.1199/7.04.2005 a Judecatoriei Focsani, s-a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedura penala raportat la art.10 lit.b Cod procedura penala achitarea inculpatei D.M.S. pentru infractiunea de delapidare prev.de art.2151 alin.1 Cod penal.

În baza art.346 alin.4 Cod procedura penala, instanta a lasat nesolutionata actiunea civila.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca în anul 1999, inculpata D.M.S. a fost angajata în calitate de gestionara la SC AIDA PREST COM SRL Focsani, având ca principale atributii de serviciu primirea marfurilor în gestiune, vânzarea acestora si predarea încasarilor pe baza de monetar.

La data de 18.09.2003, cu ocazia unui inventar în gestiunea susnumitei, s-a stabilit o lipsa în gestiune de 473.511.115 lei, fapt ce a determinat partea civila sa formuleze plângere penala împotriva gestionarei pentru infractiunea de delapidare.

În cursul urmaririi penale, la 22.10.2003, s-a efectuat o expertiza contabila care a concluzionat ca în cadrul societatii nu a fost organizata în mod corect evidenta contabila pe gestiune, inclusiv la depozitul central si nu exista un grafic privind circuitul documentelor, de asemenea nu a fost organizata evidenta primara la nivelul fiecarei gestiuni de catre administratorul societatii, care avea aceasta obligatie.

Prin expertiza s-a concluzionat ca, fata de lipsa din gestiunea societatii a cantitatii de cca.20.000 kg zahar vrac, nu se poate pronunta daca contravaloarea acestei cantitati provine de la gestiunea inculpatei, întrucât nu se poate stabili pe baza actelor existente unde a fost receptionata marfa, respectiv în ce gestiune.

Din concluziile raportului de expertiza, precum si din declaratiile expertilor si a martorilor audiati în cauza, prima instanta a retinut ca nu se poate stabili cu certitudine ca inculpata si-a însusit, a folosit sau a traficat bani si bunuri din gestiune, în interesul sau sau al altuia.

Prin raportul de expertiza s-a stabilit ca exista un prejudiciu în gestiunea inculpatei, însa simpla existenta a acesteia nu constituie prin ea însasi o dovada de delapidare, deoarece ar putea avea si alte cauze.

Împotriva acestei sentinte a formulat apel partea vatamata SC AIDA PREST COM SRL Focsani, care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate aratând ca probele administrate în cauza au fost eronat interpretate si în mod nelegal instanta a considerat ca fapta nu e prevazuta de legea penala si a lasat nesolutionata latura civila.

S-a apreciat ca apelul este fondat, deoarece din probele administrate în cauza, respectiv raportul de expertiza contabila si declaratiile expertilor date în timpul urmaririi penale rezulta caracterul cert a unei lipse din gestiunea inculpatei D.M.S.

Astfel, potrivit fiselor de inventar si a raportului de expertiza contabila Berheci Ioan a rezultat ca la inventarul efectuat la data de 31.08.2003 se constata o lipsa în gestiunea inculpatei de 302.415.000 lei, din care la pozitia zahar stocul scriptic este de 52.150 kg, stocul faptic este de 32.400 kg, rezultând o lipsa în gestiune de 29.750 kg zahar.

La data de 18.09.2003 s-a efectuat un alt inventar al gestiunii inculpatei, în urma caruia s-a constatat o lipsa în gestiune de 171.096.115 lei, din care zahar vrac cantitatea de 5.900 kg, la care se adauga si alte diferite cantitati de alte marfuri.

Lipsa din gestiune cu privire la cantitatea de zahar, s-a produs între datele celor doua operatiuni de inventar, întrucât la inventarul din data de 18.09.2003 este stocul faptic de la inventarul din 31.08.2003, respectiv cantitatea de 32.400 kg.

În mod corect prima instanta a retinut ca nu se poate stabili cu certitudine daca inculpata a receptionat în gestiunea sa cantitatea de 19.750 kg zahar.

Declaratiile martorilor cu privire la acest aspect sunt contradictorii si, în plus, actele contabile întocmite în cauza contin modificari si adaugiri care fac imposibila stabilirea cu exactitate a primirii în gestiune a cantitatii de zahar din 2 tiruri în data de 28.08.2003. Astfel, în raportul de expertiza, documentele contabile depuse la dosar si declaratia expertului Nenciu Vasile rezulta ca este posibil ca lipsa din gestiune, constând în cantitatea de cca.20.0000 kg zahar sa rezulte doar scriptic, iar nu si material, dintr-o adaugire în avizul de însotire marfa nr.4607722 din 30.08.2003, adaugirea fiind facuta chiar de administratorul societatii parte vatamata. Mai mult, nu exista posibilitatea identificarii fizice a traseului pe care l-a urmat cantitatea de zahar de 19.750 kg si nici a identitatii dintre aceasta cantitate si lipsa din gestiune.

În orice caz, cu privire la existenta si localizarea acestui prejudiciu exista cel putin un dubiu, care nu poate fi înlaturat pe calea completarii cercetarii judecatoresti, si care profita inculpatei, în considerarea prezumtiei de nevinovatie de care se bucura.

Ca atare, prejudiciul total cert stabilit în gestiunea, care era responsabilitatea inculpatei, este în valoare de 171.096.115 lei, contravaloarea unor marfuri lipsa constatate în urma inventarului din 18.09.2003.

Tot în mod corect, prima instanta a retinut ca, fata de probele administrate în cauza,nu se poate stabili daca aceasta lipsa din gestiunea inculpatei se datoreaza unor actiuni ori inactiuni care formeaza elementul material al laturii obiective a infractiunii de delapidare. Însusirea, folosirea ori traficarea bunurilor societatii de catre inculpata, în calitate de functionar, nu pot fi stabilite dincolo de orice îndoiala, un dubiu puternic fiind creat si de modul defectuos în care s-a tinut evidenta contabila a punctului de lucru, cât si a depozitului central, constând inclusiv în neurmarirea predarii zilnice a documentelor de gestiune pe baza de borderou de predare - primire, a practicii gresite de predare efectiva a marfurilor de la furnizor în gestiune si încarcarea scriptica în depozitul central pe baza unor nir-uri întocmite de gestionar si semnate de contabilitate.

Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor legale în vigoare care reglementeaza tinerea gestiunii, inculpata avea o serie de îndatoriri de serviciu, tinând de calitatea sa de gestionar, pe care aceasta le-a îndeplinit defectuos ori nu le-a îndeplinit de loc.

Potrivit declaratiilor inculpatei, aceasta practica, în mod curent, vânzarea unor bunuri „pe datorie”, în plus, asa cum reiese din expertiza efectuata în cauza, ea neluând masuri pentru completarea actelor cu privire la operatiunile din gestiunea sa, neînregistrând în evidenta tehnico-operativa a locului de depozitare a tuturor operatiunilor de primire si eliberare de bunuri.

S-a mai retinut ca prima instanta trebuia, consecutiv aprecierii existentei unui dubiu care profita inculpatei cu privire la savârsirea actiunilor ce formeaza continutul constitutiv al infractiunii de delapidare, sa constate ca în cauza au fost savârsite actiuni si inactiuni care formeaza latura obiectiva a unei alte infractiuni, respectiv cea de neglijenta în serviciu, prev.de art.249 Cod penal.

Existenta unui prejudiciu atât de însemnat, produs într-o perioada extrem de scurta, dovedeste ca în materialitatea ei a existat o fapta, iar prima instanta trebuia sa se preocupe sa stabileasca caracterul licit ori ilicit al acesteia, punând în discutia partilor schimbarea încadrarii juridice în masura în care a stabilit ca situatia de fapt retinuta nu dovedeste existenta laturii obiective a infractiunii de delapidare.

Achitarea în temeiul dispozitiilor art.10 lit.b Cod procedura penala, respectiv în situatia în care fapta nu este prevazuta de legea penala, se poate dispune doar daca, în urma unei cercetari complete, se stabileste caracterul licit al faptelor savârsite de inculpat si care astfel nu poate atrage antrenarea raspunderii penale.

Împotriva deciziei penale nr.522/18.11.2005 a Tribunalului Vrancea, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Vrancea, inculpata D.M.S. si partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani criticând solutia instantei de apel pentru nelegalitate si netemeinicie.

În recursul formulat, Parchetul de pe lânga Tribunalul Vrancea a aratat ca hotarârea Tribunalului Vrancea a fost data cu încalcarea probelor administrate în cauza, din care rezulta în mod indubitabil ca în cadrul societatii nu a fost organizata corect evidenta contabila pe gestiuni si ca inventarierea gestiunii s-a facut fara respectarea cadrului legal, listele de inventar prezentând adaugiri neconfirmate de comisia de inventariere si gestionare, modificari si stersaturi.

A solicitat casarea deciziei penale si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei pronuntate.

În recursul formulat, inculpata a apreciat ca decizia Tribunalului Vrancea este netemeinica si nelegala, invocând faptul ca instanta de control judiciar a apreciat în mod gresit asupra caracterului cert al prejudiciului, dedus din necontestarea de catre inculpata gestionara a listelor de inventar din data de 18.09.2003 si a ansamblului cauzal care ar fi putut determina acest efect si, de asemenea, a ignorat concluziile expertizei contabile. S-a mai aratat ca inventarierea s-a efectuat fara declaratii de începere si de terminare a inventarierii, fara întocmirea proceselor-verbale semnate de comisia de inventariere si gestionar, iar listele de inventar prezinta adaugiri, modificari si stersaturi, neconfirmate de comisia de inventariere si gestionar , nu a existat o comisie de inventariere legal constituita, procesele-verbale de inventar fiind întocmite de persoane neautorizate, inclusiv de fiica administratorului societatii.

A solicitat casarea deciziei penale si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei pronuntate.

În recursul formulat partea civila a aratat ca în mod netemeinic si în mod nelegal instanta nu a retinut existenta infractiunii de delapidare prevazuta de art.2151 Cod penal cu referire la lipsa în gestiune a cantitatii de 19.750 kg zahar. Concluzia instantei se bazeaza pe o grava eroare de fapt (art.3859 pct.18 Cod procedura penala).

A solicitat casarea în parte a deciziei penale si condamnarea inculpatei pentru infractiunea prev.de art.215 Cod penal cu obligarea la despagubiri.

Analizând recursurile formulate, din prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, sub toate aspectele, potrivit prevederilor art.3859 alin.3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat, cu majoritate de voturi, ca recursurile formulate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Vrancea si de inculpata D.M.S. sunt fondate, si au fost admise ca atare, iar recursul formulat de SC AIDA PREST COM SRL Focsani este nefondat, din urmatoarele considerente:

Analizând întregul material probatoriu se constata ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de delapidare, prev.de art.2511 Cod penal, nici cele ale infractiunii de neglijenta în serviciu prev.de art.249 Cod penal raportat la art.258 Cod penal sau ca în anumite aspecte, dubiul profita inculpatei, conform principiului „in dubio pro reo”.

În cauza nu subzista elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.2151 Cod penal, pentru ca inculpata nu avea calitatea de gestionar, în sensul Legii nr.22/1969. Ea putea fi considerata totusi, gestionar de fapt, asa cum aceasta notiune a fost definita ulterior de doctrina si practica.

În aceasta situatie inculpata nu era obligata sa tina contabilitatea conform prevederilor HG nr.2230/1969, act normativ invocat de Tribunalul Vrancea si care a fost dat în aplicarea Legii nr.22/1969 vizând, în principal unitatile socialiste si care în actualul context economico-social ar putea fi interpretat ca referindu-se la unitatile cu capital majoritar de stat.

La dosarul cauzei nu exista dovada ca SC AIDA PREST COM SRL Focsani ar fi o unitate cu capital majoritar de stat.

Recalcularea stocurilor scriptice si faptice, în caz de neconcordanta era efectuata de contabilitatea SC AIDA PREST COM SRL Focsani, doar în baza simplelor afirmatii ale inculpatei, fara o verificare a situatiei de fapt.

În al doilea rând, infractiunea de delapidare, presupune sub aspectul laturii obiective , o însusire, folosire, traficare, aspecte care nu au fost dovedite în cauza.

Urmarea imediata, în cazul savârsirii infractiunii de delapidare, o constituie marirea patrimoniului persoanei care a savârsit infractiunea sau eventual al unei alte persoane, în folosul careia inculpatul a actionat.

Asemenea dovezi nu exista la dosarul cauzei menite sa contribuie la existenta cel putin a unei prezumtii ca inculpata a savârsit fapta dedusa judecatii.

De remarcat si lipsa rolului activ al organelor de urmarire penala care s-au limitat doar la concluziile raportului de expertiza contabila efectuat în cauza si care a stabilit doar un minus scriptic în gestiunea inculpatei. Însusirea, folosirea sau traficarea acestor sume de bani trebuiau dovedite de catre organele de urmarire penala, deoarece asa cum s-a aratat constant în doctrina si practica judiciara nu orice lipsa din gestiune înseamna automat savârsirea infractiunii de delapidare, în lipsa dovedirii si a celorlalte elemente constitutive ale infractiunii prev.de art.2151 Cod penal, în cauza putând fi vorba de o lipsa în gestiune care poate angaja raspunderea materiala, de dreptul muncii, civile sau contraventionala, dupa caz.

Fata de probele administrate pâna în prezent, Curtea a apreciat ca nu s-a dovedit intentia inculpatei, latura obiectiva a infractiunii si urmarea imediata, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de delapidare.

În cauza nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infractiunii de abuz în serviciu sau neglijenta în serviciu, prev.de art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal si art.249 Cod penal raportat la art.258 Cod penal.

Vânzarea pe datorie era incriminata anterior în dispozitiile art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal numai prin raportare la prevederile Legii nr.22/1969 si HG nr.2230/1969, iar asa cum am aratat mai sus, inculpata nu avea calitatea de gestionar în sensul Legii nr.22/1969 si nu era obligata sa tina contabilitatea conform prevederilor HG nr.2230/1969.

De altfel, schimbarile profunde suferite de România dupa 1989 se caracterizeaza, printre altele de existenta unei economii de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, potrivit prevederilor art.135 alin.1 din Constitutie.

În contextul unei economii de piata si a unui sistem concurential vânzarea pe datorie ar putea constitui o politica economica, menita sa asigure desfacerea rapida a produselor în vederea reluarii ciclului de productie.

În cauza nu s-a facut dovada ca inculpatei îi era interzis sa vânda pe datorie.

Pe de alta parte declaratiile inculpatei, prin care recunoaste acest aspect, nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba, ba mai mult sunt contrazise de concluziile raportului de expertiza contabila, din care rezulta ca nu se poate stabili daca inculpata a vândut marfuri pe datorie.

Urmeaza, ca potrivit prevederilor art.69 Cod procedura penala, declaratiile inculpatei sub acest aspect sa fie înlaturate ca nerelevante.

Cu privire la infractiunea de neglijenta în serviciu se constata ca prejudiciul stabilit în sarcina inculpatei, prin raportul de expertiza contabila este unul scriptic, nu faptic si ca acest prejudiciu scriptic a fost produs, în mare masura si din culpa SC AIDA PREST COM SRL Focsani, care prin modul defectuos de tinere a contabilitatii si prin faptul ca nu a controlat gestiunea inculpatei a contribuit la crearea acestui prejudiciu.

Pe de alta parte declaratiile martorilor Cojocaru Constantin, Cadar Tibor, Buchidau Silviu si Laptuca Grigore trebuie luate sub beneficiul de inventar deoarece acestia sun angajatii SC AIDA PREST COM SRL Focsani, si în cazul în care acestia nu ar declara în defavoarea inculpatei ar fi susceptibili sa fie ei însasi urmariti penal, în special Cadar Tibor.

Din considerente de ordin logic, Curtea apreciaza pe baza de prezumtie ca nu este posibil ca inculpata, sa îsi însuseasca din gestiune, la numai 3 zile de la receptie un TIR cu zahar, deci o cantitate foarte mare, fara sa nu lase nici o urma.

Este posibil ca aceasta cantitate sa acopere lipsuri mai vechi din gestiune, acumulate în timp, dar acesta este si rezultatul culpei SC AIDA PREST COM SRL Focsani, care asa cum am aratat nu a tinut în mod complet gestiunea societatii, a permis încalcari ale regimului normal de circulatie a marfurilor si documentelor contabile primare si nu a verificat temeinic gestiunea scriptica si faptica a inculpatei.

Consideram astfel ca activitatea infractionala a inculpatei nu a putut fi dovedita, iar dubiul profita acesteia potrivit principiului „in dubio pro reo”, eventualele aspecte de natura civila, respectiv prejudiciul cauzat si celelalte pretentii civile urmând sa fie solutionate în fata instantelor civile competente, pe baza actiunii civile promovate de partea eventual interesata.

Nu putem fi de acord cu opinia separata exprimata de celalalt membru al completului de judecata deoarece solutia propusa de acesta, nu a fost solicitata de niciuna dintre parti, nici chiar de catre partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani, eventuala parte interesata.

Motivul avut în vedere nu se încadreaza în opinia noastra în motivele de casare prevazute de art.3859 alin.1 Cod procedura penala si care sa fie avute în vedere de instanta din oficiu, potrivit prevederilor art. 3859 alin.3 Cod procedura penala.

Între recursurile formulate în cauza se afla si recursul inculpatei si recursul Parchetului de pe lânga Tribunalul Vrancea, care are caracterul unui recurs în favoarea inculpatei, iar solutia preconizata de autorul opiniei separate ar conduce la tergiversarea procesului penal si ar prelungi suferintele unei persoane implicate în proceduri penale, cum este cazul inculpatei, astfel fiind încalcat principiul rezonabilitatii procesului penal si practica CEDO în domeniu.

S-a opinat separat în sensul admiterii recursului declarat de partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani, al casarii în tot sau în parte a hotarârilor judecatoresti pronuntate, cu consecinta mentinerii solutiei de desfiintare a ordonantelor procurorului si al trimiterii cauzei pentru redeschiderea urmaririi penale, din urmatoarele considerente :

Potrivit principiului legalitatii, procesul penal se desfasoara atât în cursul urmaririi penal cât si în cursul judecatii.

Ca atare, sistemul procesului penal parcurge o serie de faze si etape procesuale iar activitatile din cadrul acestora se desfasoara într-o anumita succesiune si în mod progresiv în fata unor anumite organe judiciare în conditii prestabilite de lege.

Asemenea faze ale procesului penal sunt reprezentate de : urmarirea penala, judecata si punerea în executare a hotarârilor judecatoresti.

În forma sa tipica procesul penal presupune trecerea prin cele trei faze în succesiunea aratata, în scopul realizarii unor sarcini specifice din coordonarea carora rezulta îndeplinirea scopului procesului penal, acela al constatarii la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor în spiritul respectarii legilor.

În acest sens trebuie interpretate si dispozitiile art.2781 alin.8 lit.c Cod procedura penala care prevad în materia plângerii în fata instantei împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata ca, instanta admitând plângerea prin încheiere desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea în prima instanta si caile de atac, aplicându-se în mod corespunzator.

O asemenea concluzie rezulta din însasi redactarea textului de lege enuntat care exprima vointa legiuitorului în a reglementa posibilitatea retinerii unei cauze penale spre judecare, urmare a desfiintarii actelor procurorului, în mod subsecvent si doar în masura în care probele administrate în cursul urmaririi penale sunt suficiente realizarii judecatii.

În speta, prin încheierea din 17.06.2004 pronuntata de Judecatoria Focsani, urmare a admiterii plângerii formulate de persoana vatamata SC AIDA PREST COM SRL Focsani, împotriva rezolutiei nr.351/II/2/2004 si a desfiintarii ordonantei nr.586/P/2004 ale Parchetului de pe lânga Judecatoria Focsani, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva inculpatei D.M.S. pentru savârsirea infractiunii de delapidare prev. de art.2151 alin.1 Cod penal.

Solutia instantei de desfiintare a ordonantei procurorului o apreciez ca fiind legala, din ansamblul mijloacelor administrate pâna la acel moment rezultând elemente cu privire la existenta faptei si autorul acesteia impunându-se stabilirea împrejurarilor imperios necesare angajarii raspunderii sale penale.

Mai departe, în lipsa unei probatiuni suficiente aflarii adevarului si lamuririi cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia, modalitatea de retinere a cauzei spre judecare a fost nelegala si în masura sa afecteze însusi scopul procesului penal în ceea ce priveste constatarea în mod complet a faptelor care constituie infractiunea si tragerii la raspundere penala a persoanei vinovate.

Dovada unor asemenea împrejurari o constituie modalitatea de solutionare ulterioara a cauzei, prin achitarea de catre prima instanta în temeiul art.10 lit.b Cod procedura penala a inculpatei D.M.S. si a lasarii nesolutionata a actiunii civile alaturata actiunii penale.

Desi instanta de apel, în rejudecare, a condamnat-o pe inculpata pentru savârsirea unei infractiuni, încadrarea juridica data faptelor a fost corespunzatoare infractiunii de neglijenta în serviciu, prevazuta de art.249 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.258 Cod penal.

Totodata, pe latura civila a fost obligata inculpata la plata în parte a despagubirilor solicitate de partea civila SC AIDA PREST COM SRL Focsani, pâna la concurenta sumei de 131.489.115 lei.

Si aceasta solutie comporta unele critici cu privire la calitatea speciala ceruta de lege subiectul activ al infractiunii raportat la activitatile specifice ce-i reveneau inculpatei D.M.S. în baza raporturilor de munca din cadrul partii civile SC AIDA PREST COM SRL Focsani.

Lipsa de rol activ a organelor de urmarire penala retinuta în opinia majoritara si fundamentarea solutiei pe temeiul existentei unui dubiu care profita inculpatei, apar ca aflându-se într-o contradictie fie si din perspectiva îndeplinirii scopului procesului penal reprezentat, asa cum am aratat, de constatarea la timp si în mod complet a infractiunilor si tragerii la raspunderea penala a celor care le-au savârsit, în asa fel încât prin aceasta sa se asigure ordinea de drept precum si apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor.

Pe baza tuturor celor de mai sus, s-a considerat ca solutia legala ce s-ar fi impus în cauza, urmare a admiterii plângerii persoanei vatamate SC AIDA PREST COM SRL Focsani, era aceea prevazuta de art.2781 alin.8 lit.b Cod procedura penala, respectiv a trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmaririi penale.

În acest mod s-ar fi asigurat realizarea obiectului urmaririi penale constând în strângerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunii, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea în judecata.

Totodata, s-ar fi creat premisa respectarii sistemului procesului penal iar organele de urmarire penala ar fi fost obligate sa strânga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, atât în favoarea cât si în defavoarea învinuitei, în vederea justei solutionari a cauzei.

Se impunea astfel a fi administrate mijloace de proba în scopul :

- stabilirii exacte a aprovizionarilor cu cantitati de zahar efectuate de SC AIDA PREST COM SRL Focsani pe perioada incriminata dar si anterior acesteia, pentru a se stabili stocul existent si modificarile aduse acestuia în timp ;

- reflectarii în evidenta contabila a cantitatilor de zahar aprovizionate pe furnizori si efectuarea unor verificari încrucisate cu evidentele contabile ale acestora cât si între depozitul central al societatii si gestiunea învinuitei ;

- determinarii precise a modalitatilor de inventariere anterioare a marfii si stabilirii diferentelor de marfa constatate sau declarate în minus si în ce masura asemenea diferente au fost confirmate si acoperite ulterior fizic sau prin încasarea contravalorii lor ;

- strângerii evidentelor cu privire la receptia cantitativa si calitativa a marfurilor de catre învinuita, evidentierea scriptica si cronologica a gestiunii acesteia si a modificarilor intervenite raportat la intrari, iesiri si stoc ramas ;

- aprofundarea concluziilor raportului de expertiza contabila prin care desi se constata în luna august 2003 o lipsa în gestiune de 20.000 kg zahar vrac, nu sunt determinate cauzele care au provocat-o ;

În vederea lamuririi tuturor acestor împrejurari, se impunea completarea urmaririi penale prin administrarea mijloacelor de proba pertinente si concludente cauzei cum ar fi fost : reaudierea reprezentatilor persoanei vatamate SC AIDA PREST COM SRL Focsani, reaudierea învinuitei D.M.S., efectuarea de confruntari între acestia, strângerea de înscrisuri si documente financiar contabile, completarea raportului de expertiza contabila sau efectuarea unui nou raport, audierea suplimentara de martori care au participat sau cunosc despre aprovizionarile efectuate, verificarea sustinerilor învinuitei inclusiv prin efectuarea de confruntari.

Administrarea acestor mijloace de proba cât si a oricaror alte mijloace prin exercitarea de catre organele de urmarire penala a rolului activ nu s-ar constitui într-o atingere adusa caracterului rezonabil al procesului penal ci dimpotriva, ar fi servit aflarii adevarului cu privire la faptele , împrejurarile cauzei si persoana învinuitei, împrejurari absolut esentiale realizarii scopului si regulilor de baza ale procesului penal.

Pentru considerentele aratate si având în vedere cazul de casare prevazut de art.3859 pct.171 Cod procedura penala constând în gresita apreciere a legii, se impunea admiterea recursului partii civile SC AIDA PREST COM SRL Focsani, casarea în totalitate a deciziei penale nr.522/18.11.2005 a Tribunalului Vrancea si a sentintei penale nr.1199/5.04.2005 a Judecatoriei Focsani si în parte a încheierii de sedinta din 24.06.2004 pronuntata în dosarul nr.2284/2004 al Judecatoriei Focsani, cu consecinta mentinerii solutiei de desfiintare a ordonantelor procurorului, în sensul trimiterii cauzei pentru redeschiderea urmaririi penale (art.278 alin.8 lit.b Cod procedura penala).