Art. 254 Cod penal. Continutul constitutiv al infractiunii. Lipsa conditiei esentiale ca banii sau foloasele sa fie pretinse de functionar în scopul prev. de art. 254 Cod penal; consecinte
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie din data de 26.09.2007 a fost pusa în miscare actiunea penala si a fost trimis în judecata inculpatul M C pentru savârsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000.
În starea de fapt descrisa în rechizitoriu, se retine în esenta ca inculpatul M C în calitate de ofiter de politie judiciara la data de 2.06.2006 a pretins si primit în mod necuvenit suma de 500 euro de la partea civila M D, în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu legate de efectuarea actelor de cercetare penala în dosarul cu nr. unic 4949/P/2006 în care aceasta din urma avea calitatea de parte vatamata.
Examinând actele si lucrarile dosarului si coroborând materialul probator administrat în cauza instanta retine urmatoarele:
La începutul lunii iunie 2006 martorul Marina Damian s-a prezentat la Politia Orasului Ghimbav pentru a depune o plângere penala împotriva numitului V.V. pentru savârsirea infractiunii de înselaciune prev. de art. 215 Cod penal.
Martorul denuntator M.D. a fost consiliat la sediul politiei de inculpatul M. C. care era încadrat la acea unitate în calitate de ofiter de politie judiciara si care i-a dat indicatii referitor la ceea ce trebuie sa cuprinda plângerea, asigurându-l ca în situatia în care i s-a va repartiza aceasta cauza spre rezolvare - existând o mare probabilitate sa se întâmple astfel dat fiind faptul ca era singurul lucrator de politie din cadrul Politiei Orasului Ghimbav care se ocupa de astfel de cazuri – cercetarea se va desfasura corect si obiectiv. Totodata, la finalul discutiilor inculpatul i-a dat martorului numarul sau de telefon în vederea contactarii în situatia în care martorul se va hotarî sa depuna plângerea.
La data de 2.06.2006 martorul M. D. s-a prezentat din nou la Politia Orasului Ghimbav si a depus plângerea împotriva numitului V. V., plângere înregistrata la Politia Orasului Ghimbav sub nr. 272039/2.06.2007 (nr. unic 4949/P/2007 la Parchetul de pe lânga Judecatoria Brasov) dosarul, fiind repartizat pentru cercetari inculpatului Mucica Catalin conform rezolutiei conducatorului unitatii de politie din data de 2.06.2006. În acest context, inculpatul M. C. a discutat din nou cu martorul denuntator si l-a asigurat pe acesta ca v-a desfasura cercetari corecte si obiective. Martorul a înmânat inculpatului numarul de telefon, pentru a putea fi contactat în situatia în care instrumentarea cauzei o va impune.
În aceeasi zi, inculpatul M. C. l-a sunat pe martorul denuntator M. D. pe telefonul mobil întrebându-l daca poate sa-i împrumute pentru doua saptamâni suma de 500 Euro, întrucât are nevoie urgenta de acesti bani si nu are de unde sa-i procure; i-a precizat de asemenea ca nu doreste sa fie interpretat „altfel” gestul sau decât ca o problema personala, banii urmând sa-i fie restituiti denuntatorului dupa doua saptamâni când v-a obtine un credit sau v-a primi o prima.
Martorul denuntator M. D. a fost de acord sa împrumute aceasta suma de bani inculpatului, sens în care cei doi au stabilit sa se întâlneasca în dupa-amiaza aceleiasi zile la un local din Orasul Râsnov. Acolo, martorul a înmânat suma de 500 Euro inculpatului, iar acesta din urma a avut initiativa de a întocmi si un înscris doveditor al împrumutului, astfel încât, pe o foaie de hârtie pusa la dispozitie de angajatii localului s-a întocmit înscrisul intitulat „dovada” existent la fila 15 dosar urmarire penala.
Inculpatul nu a restituit denuntatorului la timp banii, motiv pentru care acesta din urma s-a adresat la data de 12.07.2006 Directiei Nationale Anticoruptie în vederea recuperarii banilor.
La data de 13.07.2007 adica dupa un an de zile de la data depunerii denuntului, s-a început urmarirea penala împotriva inculpatului M. C. pentru savârsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, primul act premergator întocmit în cauza fiind declaratia pe formular tipizat a denuntatorului luata la data de 28.05.2007.
Starea de fapt, astfel cum a fost retinuta de instanta si expusa anterior rezulta din analizarea si coroborarea întregului material probator administrat în cauza: denuntul si declaratiile martorului denuntator M. D. date atât în cursul urmaririi penale cât si în etapa cercetarii judecatoresti, declaratiile martorilor V. V., L. G. si B. M. administrate în mod nemijlocit de catre instanta, declaratii care se coroboreaza cu cele date de inculpatul M. C. în tot cursul procesului penal si cu înscrisurile existente la dosar: înscrisul sub semnatura privata intitulat „Dovada” întocmit la data de 2.06.2006, declaratiile autentificate sub nr. 849/16.05.2005 si respectiv 1539/25.08.2005 la biroul Notarului Public Craciun Nicusor din Brasov, plângerea adresata de martorul denuntator M. D. Postului de Politie Ghimbav înregistrata sub nr. 272009/2.06.2006, înscrisul sub semnatura privata ridicat de la locul de munca al inculpatului cu ocazia perchezitiei, copiile actelor procesuale întocmite de inculpat în dosarul cu nr. 272.039/20.07.2006 care i-a fost repartizat spre instrumentare si în care denuntatorul M. D. avea calitatea de parte vatamata, precum si copii ale înscrisurilor care dovedesc circuitul acestui dosar (filele 51 – 100 dosar urmarire penala), notele de transcriere a convorbirilor purtate între inculpat si martorul denuntator – atât cele telefonice cât si cele din mediu ambiental.
Instanta constata ca activitatea desfasurata de inculpatul M. C., astfel cum a fost retinuta si expusa anterior nu îmbraca forma unei fapte penale, cu atât mai mult nu poate fi considerata infractiune, ci ea se circumscrie sferei civilului, în speta fiind vorba despre un contract de împrumut, valabil încheiat între denuntator si inculpat, iar nerestituirea împrumutului contractat nu poate face decât obiectul unei actiuni civile, adresate unei instante civile.
Exista unele mici neconcordante între declaratiile inculpatului si ale denuntatorului – cu relevanta doar sub aspectul circumstantelor în care cei doi s-au cunoscut si s-a solicitat împrumutul – instanta retinând, atunci când a stabilit starea de fapt, varianta oferita de inculpat, care se coroboreaza cu restul probelor, spre deosebire de sustinerile denuntatorului; astfel in legatura cu modul în care s-au întâlnit si cu data la care inculpatul a pretins împrumutul, denuntatorul arata ca s-a deplasat la politia Orasului Ghimbav, a discutat cu inculpatul si a lasat plângerea efectiv la dânsul; plângerea a scris-o chiar la politie, în fata inculpatului, iar acesta din urma i-a spus ca urmeaza sa faca cercetari în acea cauza; la sfârsitul întâlnirii au facut schimb de numere de telefon; dupa aproximativ 2 zile de la aceasta data a fost sunat de inculpat care i-a cerut împrumutul. Este evident ca succesiunea evenimentelor nu a fost aceasta, câta vreme se constata ca plângerea formulata de martorul denuntator M. D. împotriva lui V. V. este dactilografiata (fila 18 dosar urmarire penala) – deci nu avea cum sa o scrie chiar în fata inculpatului – este datata 1.06.2006 si a fost înregistrata la Politia Ghimbav la data de 2.06.2006. Pe alta parte, data fiind data la care a fost înregistrata plângerea la Politie, respectiv 2.06.2006, inculpatul nu avea cum sa-l sune pe denuntator dupa doua zile pentru a-i cere împrumutul - astfel cum sustine martorul denuntator - atâta timp cât atât inculpatul cât si denuntatorul au afirmat constant ca înscrisul doveditor al împrumutului s-a încheiat în aceeasi zi si în aceeasi împrejurare în care au fost dati banii respectiv în dupa amiaza aceleiasi zile în care inculpatul a solicitat împrumutul, ori din cuprinsul înscrisului intitulat „Dovada” (fila 15 dosar urmarire penala) rezulta ca actul a fost încheiat la data de 2.06.2006, deci exact în ziua înregistrarii plângerii formulate de denuntator la politie; din coroborarea tuturor acestor probe, instanta a retinut, în ceea ce priveste aspectele mentionate ca veridice declaratiile inculpatului. Oricum aceste aspecte au o relevanta redusa în contextul analizei caracterului penal al faptei inculpatului.
Este adevarat ca în momentul solicitarii si primirii împrumutului inculpatul M. C. avea repartizat spre instrumentare dosarul penal înregistrat sub nr. 272039/2.06.2006 în care împrumutatorul sau avea calitatea de parte vatamata si este tot atât de adevarat ca un împrumut poate constitui un folos în sensul dispozitiilor art. 254 Cod penal, însa pentru ca acest împrumut sa constituie un folos, obiect al infractiunii de luare de mita, este necesar ca el sa fie solicitat si acordat în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, altfel împrumutul ramâne un act juridic care intra in sfera civilului; acest scop trebuie sa rezulte fara nici o îndoiala din materialul probator administrat în cauza si nu doar presupus prin prisma faptului ca împrumutatul are calitatea de lucrator de politie; în speta existenta unui asemenea scop nu a fost dovedita de materialul probator administrat.
Nu se poate retine în speta ca acest împrumutul solicitat de inculpat si acordat acestuia de catre denuntator ar reprezenta un contraechivalent al unei conduite pe care inculpatul s-ar fi angajat sa o aiba si nici ca acest contract ar fi încheiat în mod fraudulos. Inculpatul nu a promis, atunci când a solicitat împrumutul ca va avea o anume conduita în legatura cu dosarul pe care îl instrumenta si nici denuntatorul nu a acordat împrumutul pentru a-l determina pe inculpat sa adopte o anumita conduita legata de dosar. Aceasta împrejurare rezulta din declaratiile inculpatului, care se coroboreaza cu celelalte probe existente la dosar; acestea se coroboreaza în primul rând cu declaratiile denuntatorului care în tot cursul procesului penal inclusiv în fata instantei a aratat ca: „nu avea nimic de-a face calitatea de politist pe care o avea inculpatul si faptul ca se ocupa de dosar, cu împrumutul. Împrumutul i l-am acordat ca si unei persoane fizice”, „inculpatul nu a conditionat rezolvarea problemei de acest împrumut si nici nu mi-a pretins acest împrumut pentru a se ocupa cu celeritate de dosar”, „nu i-am dat acesti bani pentru a face ceva anume sau pentru a rezolva acea plângere”. Calitatea de politist pe care o avea inculpatul a avut în cadrul încheierii acestui act juridic doar rolul de a întarii convingerea denuntatorului ca inculpatul este om de încredere si ca îi va restitui banii; de asemenea calitatea de politist a inculpatului a permis partilor sa se întâlneasca si sa se cunoasca.
Este, fara îndoiala, contrara deontologiei profesionale atitudinea inculpatului de a se folosi de informatiile pe care le detinea (cunostea din dosar împrejurarea ca denuntatorul fiind patronul unei societati comerciale are posibilitati financiare) si de pozitia sa (de lucrator de politie care instrumenteaza cazul în care împrumutatorul avea calitatea de parte vatamata) pentru a solicitata un împrumut, însa aceasta atitudine doar prin ea însasi nu se circumscrie sferei de cuprindere a laturii obiective a infractiunii de luare de mita si nici nu conduce la concluzia ca actul juridic – contractul de împrumut – încheiat în atari conditii este fraudulos; nici considerentele de ordin personal pentru care denuntatorul a acceptat sa acorde împrumutul (împrejurarea ca nu a refuzat acordarea împrumutului tocmai pentru ca stia ca inculpatul se ocupa de cazul sau si s-a gândit ca în aceste conditii n-ar fi bine sa refuze) nu pot conduce la concluzia ca actul încheiat ar fi unul fraudulos; denuntatorul nu a fost constrâns în nici un fel sa acorde acel împrumut si asa cum el însusi declara inculpatul nici nu i-a sugerat macar ca în situatia în care îi va acorda împrumutul va avea o atitudine mai binevoitoare fata de el sau dimpotriva un eventual refuz ar avea consecinte asupra modului de solutionare a dosarului pe care îl instrumenta. De altfel martorul denuntator nu a avut nici odata reprezentarea faptului ca da banii unui functionar al statului pentru ca acesta sa aiba o anumita conduita fata de plângerea formulata împotriva martorului V. V. si nici chiar în denuntul formulat la DNA nu precizeaza ca acesta a fost motivul pentru care a acordat împrumutul; în fata instantei martorul denuntator a precizat ca a formulat denuntul la DNA pentru a-si recupera banii dati cu împrumut.
Continutul notelor transcrierilor convorbirilor interceptate –atât cele telefonice cât si cele purtate în mediu ambiental între inculpat si martorul denuntator – nu poate fi scos din context si nu surprinde elemente de natura a caracteriza activitatea inculpatului ca infractiune, cu atât mai mult cu cât fapta a avut loc la data de 2.06.2006, iar convorbirile interceptate au avut loc cu mult dupa aceasta data (7.09.2006 – convorbirea înregistrata din proprie initiativa de martorul denuntator M. D. si 14.06.2007 – 16.08.2007 celelalte convorbiri), când inculpatul se desesizase de solutionarea plângerii pentru cauze de necompetenta, fiind evidenta provocarea din parte denuntatorului a discutiilor pe marginea dosarului si a discutiilor despre banii luati de inculpat cu împrumut de la denuntator; relevant pentru caracterizarea faptei ca infractiune ar fi fost atitudinea, vointa si întelegerea partilor de la momentul în care s-a pretins si primit împrumutul iar nu provocarea ulterioara a inculpatului de catre denuntator sa recunoasca primirea banilor si atitudinea denuntatorului de a face presiuni asupra inculpatului în „a-l ajuta” sa dea de urma dosarului cunoscând ca aceste convorbiri sunt interceptate; nu este posibila trunchierea dialogului purtat de cei doi în cadrul convorbirilor purtate si interceptate, pentru ca într-o atare situatie s-ar ajunge la concluzii gresite care ar atrage consecinte juridice grave pentru inculpat prin denaturarea adevaratei stari de fapt. Astfel, spre exemplu, mentiunea facuta de denuntator în cadrul convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 2.07.2007 ”…E vorba ca vi i-am dat si eu pentru ca am avut încredere. Dumneavoastra mi-ati promis ca ma ajutati…” nu poate fi analizata decât coroborat cu declaratia martorului denuntator care în toate declaratiile date inclusiv în fata instantei a aratat ca singura „promisiune” pe care a facut-o inculpatul a fost aceea ca daca se va ocupa de dosar va realiza o cercetare corecta si obiectiva, afirmatie facuta înainte de a se solicita împrumutul, si fara nici o legatura cu acesta;
Din continutul convorbirilor interceptate, rezulta ca banii au fost dati inculpatului cu împrumut, existând un termen scadent pentru restituirea împrumutului, pe care inculpatul nu l-a respectat; nici o clipa inculpatul nu a facut vre-o afirmatie din care sa rezulte ca nu are de gând sa mai restituie banii, ba mai mult, la un moment dat, rezulta din convorbirile purtate si interceptate, ca inculpatul este suparat de faptul ca martorul denuntator îl crede o persoana de genul celor care nu îsi mai achita datoriile si îi reproseaza denuntatorului ca „îl santajeaza” cautându-l si solicitându-i tot felul de informatii tocmai bazându-se pe împrejurarea ca inculpatul avea obligatia morala de a-l ajuta ca urmare a împrumutarii banilor si a nerestituirii lor pâna la acel moment.
Atitudinea inculpatului – rezultata tot din continutul convorbirilor interceptate – de a-l ajuta pe denuntator sa dea de urma dosarului pe care l-a declinat, sunându-si colegii de la Serviciu de Investigare a Fraudelor Brasov pentru a vedea daca acest dosar a fost înregistrat acolo si asigurarile pe care i le-a dat ca problema sa se va rezolva, explicându-i procedura care trebuie urmata raportat la obiectul cauzei, nu poate fi interpretata ca o conduita adoptata în baza unei întelegeri cu denuntatorul, în legatura cu împrumutul contractat, atâta timp cât, în primul rând aceasta conduita este relevata începând cu data de 7.09.2007, data la care inculpatul nu mai avea vre-o atributie legata de acest dosar; în al doilea rând atitudinea sa reprezinta un raspuns la presiunile exercitate asupra sa de denuntator care îi solicitase restituirea împrumutului si, raportat la împrejurarea ca nu avea de unde sa restituie banii, se considera oarecum dator sa-l ajute pe cât posibil pe denuntator sa înteleaga circuitul unui dosar penal.
În considerarea celor exprimate, instanta constata ca fapta inculpatului M. C. de a pretinde si primi suma de 500 euro de la martorul denuntator M. D. cu titlu de împrumut, în lipsa scopului de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau a scopului de a face un act contrar acestor îndatoriri nu este prevazuta de legea penala, ci reprezinta un act juridic de natura civila care atrage raspunderea contractuala a partilor; în consecinta urmeaza a se dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala rap. la art. 10 lit b Cod procedura penala achitarea inculpatului M. C. relativ la savârsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din legea 78/2000.
În baza art. 346 alin 4 Cod procedura penala vor fi lasate nesolutionate pretentiile civile formulate în cauza de martorul denuntator Marina Damian privind restituirea sumei de 500 Euro data cu împrumut inculpatului M. C.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.
Sentinta penala nr. 27/F din 5 martie 2008 – N.H.