Prin Decizia penala nr. 139/A din data de 13 august 2007 Curtea de Apel Galati a admis apelul formulat de condamnatul B.D.D. împotriva Sentintei penale nr.197 din data de 17.04.2007, pronuntata de Tribunalul Galati în dosarul nr.790/121/2007.
A desfiintat Sentinta penala nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galati si în rejudecare:
A admis, în principiu, cererea formulata de condamnatul B.D.D. de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr.1084/P/2001 al Tribunalului Galati, în care s-a pronuntat Sentinta penala nr.54/05.02.2002 a Tribunalului Galati, definitiva prin Decizia penala nr.2197/13.05.2003 a Curtii Supreme de Justitie.
A trimis cauza la Tribunalul Galati în vederea continuarii judecatii, audierii inculpatului, analizei si pronuntarii asupra probelor solicitate de condamnatul B.D.D. si solutionarii pe fond a cererii formulate de condamnat.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.790/121/2007 condamnatul B.D.D. a formulat apel împotriva Sentintei penale nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galati.
Prin Sentinta penala nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galati, pronuntata în dosarul nr.790/121/2007, a fost respinsa ca nefondata cererea privind rejudecarea cauzei formulata de condamnatul B.D.D.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond, Tribunalul Galati, a avut în vedere ca, prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Galati sub nr.790/121/2007, condamnatul B.D.D. a solicitat, în temeiul dispozitiilor art.18 si art.72 din Legea nr.302/2004 si dispozitiile art.461 litera b Cod procedura penala, rejudecarea cauzei în care s-a pronuntat Sentinta penala nr.54/2002 a Tribunalului Galati, prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru savârsirea de tentativa la infractiunea de omor calificat.
A solicitat, de asemenea, deducerea perioadei executate în stare de arest provizoriu, în vederea extradarii.
În motivarea cererii formulate, condamnatul a aratat ca prin sentinta mentionata a fost condamnat la o pedeapsa de 9 ani închisoare, dar nu a fost prezent la judecarea cauzei nici în fata instantei de fond si nici în caile de atac, fiind plecat la munca în strainatate.
A mai precizat condamnatul ca, dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, s-a solicitat extradarea sa din Italia, cererea fiind admisa.
În baza hotarârii de extradare a fost arestat provizoriu, începând cu data de 17.10.2005, fiind ulterior extradat în România.
La termenul de judecata din 11.04.2007 condamnatul, prin aparator ales, a precizat ca întelege sa îsi întemeieze cererea si pe dispozitiile art.5221 Cod procedura penala, solicitând admiterea în principiu a cererii privind rejudecarea cauzei, motivat de faptul ca petentul-condamnat a lipsit la judecarea cauzei si se impune administrarea de noi probe pentru dovedirea situatiei de fapt.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a constatat urmatoarele:
Prin Sentinta penala nr.54/05.02.2002, pronuntata de Tribunalul Galati în dosarul nr. 1084/P/2001, a fost condamnat inculpatul B.D.D. la o pedeapsa principala de 8 ani si 10 luni închisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 litera a si b Cod penal pentru o durata de 3 ani pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.20 Cod penal raportat la art.174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art.37 litera a Cod penal.
Conform art.61 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa de 174 zile închisoare din pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin Sentinta penala nr.39/1999 a Tribunalului Caras Severin si s-a dispus ca inculpatul sa execute o pedeapsa principala rezultanta de 9 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 litera a si b Cod penal pe o durata de 3 ani.
Conform art.71 Cod penal a fost aplicata inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal.
A fost admisa în parte actiunea civila formulata de partea vatamata A.D. si obligat inculpatul la plata sumei de 5 milioane lei ROL cu titlu de daune morale catre acesta.
De asemenea, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.481.617 lei ROL catre partea civila Spitalul Judetean Galati, precum si la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Pe parcursul desfasurarii procesului penal, la momentul când prima instanta de judecata a fost sesizata cu plângerea formulata de partea vatamata – 07.08.2000 – dosar nr. 9148/2000, instanta a constatat ca inculpatul a fost prezent, fiind legitimat la termenul de judecata din 24.08.2000, când a solicitat amânarea judecarii cauzei pentru a-si angaja aparator.
La urmatorul termen de judecata, inculpatul nu s-a mai prezentat.
În cauza s-a pronuntat Sentinta penala nr.2008 din 18.09.2000, prin care Judecatoria Galati a dispus, în temeiul dispozitiilor art.285 Cod procedura penala, scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea acesteia la Parchetul de pe lânga Tribunalul Galati pentru efectuarea de cercetari sub aspectul savârsirii infractiunii de tentativa de omor fata de inculpat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Galati cu numarul 1374/P/2000 a fost trimis în judecata inculpatul B.D.D. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal în referire la art.175 lit. i Cod penal cu aplicarea art.37 litera a Cod penal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Galati sub nr.1084/P/2001.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanta si nu a putut fi audiat.
În faza de urmarire penala s-a luat act de faptul ca s-a sustras urmaririi penale.
În faza cercetarii judecatoresti, inculpatul a fost reprezentat de aparator ales, înca de la primul termen de judecata.
La termenul de judecata din 01.11.2001 aparatorul ales al inculpatului, în exercitarea dreptului la aparare, a solicitat proba testimoniala si proba cu înscrisuri, probe admise si administrate în cauza.
Împotriva Sentintei penale pronuntate de Tribunalul Galati, inculpatul a exercitat în nume propriu, caile de atac, conform declaratiei de apel si declaratiei de recurs.
Fata de aceasta situatie, prima instanta a apreciat ca în cauza nu este vorba despre o încalcare a dreptului la aparare al inculpatului, mai mult, acesta fiind prezent în fata primei instante, a avut cunostinta de desfasurarea unui proces penal în care, înca de la început avea calitatea de inculpat.
În ceea ce priveste temeiul de drept invocat de inculpat, prin aparator, respectiv dispozitiile art. 72 alin.2 din Legea nr.302/2004, Tribunalul Galati a constatat urmatoarele:
Potrivit art.72 alin.2 din legea mentionata, daca extradatul a fost condamnat în lipsa, el va fi rejudecat la cerere, cu respectarea dispozitiilor art. 34 alin.1 din Legea nr.302/2004.
Dispozitiile art.34 alin.1 din Legea privind cooperarea juridica internationala în materie penala se refera la judecarea în lipsa a inculpatului în caz de extradare pasiva, deci a unei persoane extradate din România în situatia în care i-ar fi fost încalcat acestuia dreptul la aparare, astfel încât s-a apreciat ca nu pot fi aplicabile inculpatului B.D.D., care a fost extradat din Italia, în vederea executarii unei pedepse privative de libertate aplicata de statul român.
Pentru aceste considerente, prima instanta a apreciat ca nu se impune rejudecarea cauzei, dispozitiile art.5221 Cod procedura penala prevazând facultatea instantei de a proceda sau nu la rejudecarea cauzei.
Fata de solicitarea inculpatului, prin aparator, de a se deduce perioada arestarii provizorii în vederea executarii din durata pedepsei aplicate condamnatului, Tribunalul Galati a constatat ca aceasta priveste un incident ivit în cursul executarii, astfel încât poate fi rezolvat pe calea unei contestatii la executare si nu pe calea incidentala a unei cereri de rejudecare a cauzei, care are un regim juridic distinct.
Pentru aceste motive, Tribunalul Galati a respins ca nefondata cererea formulata de condamnatul B.D.D. privind rejudecarea cauzei.
Împotriva Sentintei penale nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galati, în termen legal a formulat apel condamnatul B.D.D., criticând solutia instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie.
A aratat condamnatul, prin aparator ales, ca solutia instantei de fond de respingere, în principiu, a cererii de rejudecare, este nefondata.
Analizând apelul formulat, din prisma motivelor invocate, dar si din oficiu sub toate aspectele invocate, Curtea apreciaza ca acesta este fondat, urmând sa fie admis pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.5221 alin.1 Cod procedura penala, în cazul în care se cere extradarea unei persoanei judecate si condamnate în lipsa, cauza va fi rejudecata de catre instanta care a judecat în prima instanta, la cererea condamnatului.
Prevederile art.5221 Cod procedura penala au fost introduse prin Legea nr.2812003 si reprezinta cadrul general privitoare la rejudecare în caz de extradare.
Ulterior, prin Legea nr.302/2004 a fost reglementata în mod amanuntit procedura în caz de extradare, ulterior Legea 302/2004 fiind modificata prin Legea nr.224/2006.
Dispozitiile art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004 modificata prin Legea nr.224/2006 prevad în mod imperativ ca „daca extradatul a fost condamnat în lipsa, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute de art.34 alin.1”.
Se observa ca fata de dispozitiile art.5221 Cod procedura penala, care prevedeau cerinta cumulativa ca persoana sa fi fost judecata si condamnata în lipsa, dispozitiile art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004 modificata prin Legea nr. 224/2006, care sunt ulterioare art.5221 Cod procedura penala si constituie deci o norma speciala, derogatorie si care se aplica cu prioritate, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”, prevad doar conditia ca persoana sa fi fost condamnata în lipsa, adica sa fi lipsit de la pronuntarea hotarârii de condamnare.
Or, analizând dosarul de fond al cauzei rezulta ca B.D.D. a fost condamnat în lipsa, astfel încât se gaseste în ipoteza prevazuta de art.72 alineatul 2 din Legea nr.302/2004 modificata prin Legea nr.224/2006.
Instanta a carei hotarâre se ataca, a interpretat gresit prevederile art. 34 alin.1 din Legea 302/2004, modificata prin Legea nr.224/2006.
Din analiza atenta a dosarului rezulta conditiile în care statul român, ca stat solicitat poate refuza extradarea si când se poate acorda totusi extradare, cu salvgardarea procedurii de rejudecare a cauzei si a drepturilor la aparare.
Pe baza principiului reciprocitatii în relatiile internationale si în situatia în care România este stat solicitant, trebuie sa acorde aceleasi garantii si asigurari, în caz contrar extradarea putând fi respinsa.
Rezulta în mod clar spiritul legii si vointa legiuitorului român, care a elaborat Legea 302/2004 si modificata prin Legea 224/2006 de a acorda, ca o garantie acordata statelor solicitate, posibilitatea ca oricare persoana extradata catre România, care a fost condamnata în lipsa, sa beneficieze de rejudecarea cauzei sale, cu respectarea dreptului la aparare.
Asa fiind, Curtea a apreciat ca în mod netemeinic, Tribunalul Galati a respins în principiu cererea de rejudecare formulata de condamnatul B.D.D.
S-a concluzionat în sensul ca apelul condamnatului B.D.D. urmeaza a fi admis; a fi desfiintata Sentinta penala nr.197/17.04.2007 a Tribunalului Galati, a fi admisa în principiu cererea de rejudecare formulata de condamnatul B.D.D. si a fi trimisa cauza la Tribunalul Galati pentru continuarea judecatii pe fondul cauzei.
Cu privire la procedura de urmat, Legea 302/2004 modificata prin Legea nr.224/2006 nu contine prevederi exprese.
În aceasta situatie, sediul materiei devine art.5221 Cod procedura penala, care la rândul sau, prin alineatul 2, face trimitere la dispozitiile art. 405 – 408 Cod procedura penala privind revizuirea.
Dispozitiile art.405 alin.1 Cod procedura penala coroborate cu prevederile artr.407 Cod procedura penala, fac trimitere la judecarea cauzei, pe fond, în triplu grad de jurisdictie, fond – apel – recurs.
Dispozitiile art.405 – 408 Cod procedura penala nu au fost modificate prin Legea 281/2003, sau Legea nr.356/2006, în sensul în care au fost modificate expres dispozitiile art.379 pct.2 litera b Cod procedura penala privitoare la motivele pentru care în apel instanta poate desfiinta cauza cu trimitere la instanta de fond, în restul cazurilor instanta de apel urmând sa retina cauza si sa procedeze la rejudecarea acesteia.
Dispozitiile art.405 – 408 Cod procedura penala, privind revizuirea, ca si de altfel cele privitoare la contestatia în anulare, prevad o procedura speciala, derogatorie, de la dreptul comun în materie, specifica cailor extraordinare de atac unde solutionarea cauzei se face în doi timpi: admiterea în principiu si solutionarea pe fond.
În cazul în care instanta de fond în mod gresit a respins în principiu cererea condamnatului, instanta de apel, admitând în principiu, cererea de rejudecare si retinând cauza pentru rejudecare pe fond, ar însemna sa priveze pe condamnat de dreptul la exercitarea unei cai legale de atac, respectiv cea a apelului, luând astfel din beneficiul triplului grad de jurisdictie în fond a cauzei.
Din aceste considerente si vazând si prevederile art.5221 Cod procedura penala, art.405 – 408 Cod procedura penala, Curtea a admis apelul formulat de condamnatul B.D.D. împotriva Sentintei penale nr.197 din 17.04.2007 a Tribunalului Galati, a desfiintat Sentinta penala atacata si în rejudecare, a admis, în principiu, cererea formulata de condamnatul B.D.D., privind rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr.1084/P/2001 al Tribunalului Galati, în care s-a pronuntat Sentinta penala nr.54/05.02.2002 a Tribunalului Galati, definitiva prin Decizia penala nr.2197/13.05.2003 a Curtii Supreme de Justitie.
S-a dispus ca dosarul sa fie trimis la Tribunalul Galati în vederea continuarii judecatii în fond a cauzei, audierii inculpatului B.D.D., analizarii si solutionarii probelor solicitate de inculpat si solutionarii pe fond a cauzei.
Conform art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel penal, au ramas în sarcina statului.