Asigurari sociale. Stabilirea bazei de calcul a pensiei pentru persoanele care au lucrat în strainatate.
Decizia civila nr.1395/R din 05 martie 2009
Prima instanta corect a valorificat la recalculare un stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani, întrucât, potrivit art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 si raportat la dispozitiile coroborate ale art.48 alin.4 din Legea nr.3/1977 si Decretul-Lege nr.186/1986, timpul lucrat în strainatate se ia în considerare la stabilirea pensiei daca s-a contribuit la asigurarile sociale ori daca exista reglementa în aceasta privinta în conventiile încheiate între Republica Socialista România cu statele respective.
Nu pot fi primite criticile recurentei, în sensul ca nu s-ar fi realizat dovada ca ar fi fost trimisa în strainatate ca specialist în cadrul Secretariatului CAER. Raportat si la normele de drept sus mentionate (art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000, art.48 alin.4 din legea nr.3/1977), corect a dispus prima instanta sa se ia în considerare perioada în discutie, respectiv 28.10.1969- 12.01.1976, ca stagii de cotizare, prin valorificarea echivalentului în lei a salariului încasat în aceasta perioada, drepturi ce s-au acordat evident în raport de vechimea în munca, si nu la salariul minim pe economie cum sustine recurenta, ce nu are acoperire legala.
OUG nr.4/2005, Decretul-Lege nr.51/1990
Contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.09.1997, conform mentiunilor din copia deciziei contestate depusa la dosar. În consecinta, contestatoarea este beneficiara procesului de recalculare reglementat prin OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform HG nr.1456/2005.
În fapt, criticile pe care contestatoarea le-a formulat împotriva deciziei contestate, vizeaza, în primul rând procedura de recalculare a drepturilor de pensie conform OUG nr. 4/2005, respectiv modalitatea în care a fost calculat punctajul mediu anual în raport de stagiul de cotizare realizat în perioada 28 octombrie 1969-12 ianuarie 1976, în care, punctajului mediu anual a fost calculat în raport de faptul ca s-a retinut incidenta dispozitiilor DL nr. 51/1990, conform mentiunilor din copia anexelor cu date si elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual de la fila 59 din dosar, în care este mentionat pentru perioada amintita faptul ca sunt incidente dispozitiile DL 51/1990.
Potrivit mentiunilor din traducerea adeverintei emisa de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc sub nr.451/29.12.1975 Orasul Moscova, depusa la dosar, rezulta ca, în perioada 28 octombrie 1969 pâna la 12 ianuarie 1976 inclusiv, contestatoarea a lucrat la Secretariatul CAER în functia de referent si a primit o retributie de 312 ruble 65 copeici pe luna (retributie tarifara în suma de 250 ruble plus 25% în conformitate cu Regulile privind conditiile de munca ale lucratorilor Secretariatului CAER).
În procedura de recalculare a drepturilor de pensie, concretizata prin emiterea buletinului de calcul la 17.08.2005 de Casa de Pensii Sector 2, stagiul de cotizare aferent perioadei în litigiu a fost valorificat de intimata însa, pentru calculul numarului de puncte, s-a avut în vedere faptul ca sunt incidente dispozitiile Decretului-Lege nr.51/1990, care se refera la vechimea în munca a sotiei salariate care îsi urmeaza sotul trimis în misiune permanenta în strainatate.
Chiar daca, în mentiunile din fisa de pensie se mentioneaza ca începând cu data de 01.10.1969 contestatoarea si-a urmat sotul în misiune permanenta în strainatate si ca a venit în tara la 14.01.1976, Tribunalul a considerat ca, fata de continutul adeverintelor de mai sus, perioada de stagiu de cotizare realizata în intervalul 28 octombrie 1969 - 12 ianuarie 1976 este perioada contributiva si se are în vedere la recalcularea pensiei ca atare si nu în raport de dispozitiile Decretului-Lege nr.51/1990, care, pentru aceasta perioada, nu au incidenta în cauza.
Mai mult decât atât, pentru ca intimata sa valorifice perioada respectiva ca stagiu de cotizare cu veniturile ce rezulta din adeverinta, nu era necesar ca partea contestatoare sa faca dovada platii CAS.
În acest sens, Tribunalul a constatat ca potrivit dispozitiilor art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 vechimea în munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pâna la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.
Potrivit dispozitiilor art.48 alin.4 din Legea nr.3/1977 timpul lucrat în strainatate se ia în considerare la stabilirea pensiei daca s-a contribuit la asigurarile sociale de stat ori daca exista reglementari în aceasta privinta în conventiile încheiate de Republica Socialista România cu statele respective.
În acest context legal, Tribunalul a considerat ca dispozitiile din Decretul Lege nr.189/1986 au relevanta în cauza, în privinta aplicabilitatii celei de a doua teze din textul de lege amintit.
Este adevarat ca acest act normativ a fost adoptat în 1986 si ca perioada lucrata de catre contestatoare în strainatate este anterioara acestei date, respectiv 28.10.1969-12.01.1976, însa prevederile sale sunt aplicabile si în speta, pentru ca dreptul la pensie al contestatoarei s-a nascut ulterior datei la care actul normativ a intrat în vigoare.
Prin decizia nr.163430/17 aprilie 2008 a Casei Locale de Pensii Sector 2 Bucuresti a fost solutionata cererea formulata de catre contestatoare, referitoare la recalcularea drepturilor de pensie pentru valorificarea unui stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani.
În solutionarea acestei cereri, intimata a procedat la determinarea numarului de puncte corespunzatoare stagiului adaugat de 1,09732, la calcularea punctajului mediu anual aferent stagiului adaugat de 0,04389 si la aditionarea acestuia celui aflat în plata pâna la data de 01.04.2007 de 1,46389, ceea ce a condus la determinarea valorii punctajului mediu anual de 1,50778, începând cu data de 01.04.2007, conform mentiunilor din copia deciziei contestate depusa la dosar.
Întrucât în valoarea punctajului mediu anual aflat în plata pâna la data de 01.04.2007 de 1,46389, astfel cum este evidentiata în decizia contestata, nu se reflecta punctajul din perioada 28.10.1969 - 12.01.1976 calculat prin echivalentul în lei a salariului de 312 ruble 65 copeici lunar, desi, asa cum s-a dispus prin prezenta sentinta, valorificarea acestuia trebuia sa fie efectiva începând cu data de 01.12.2005 cu consecinte asupra punctajului mediu anual începând cu data de 01.12.2005, prima instanta a constatat ca valoarea punctajului mediu anual consemnat în decizia contestata ca fiind în plata pâna la data de 01.04.2007 nu este cea corecta, situatie care atrage dupa sine, drept consecinta juridica, anularea acestei decizii ca netemeinica. Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, criticând-o pentru nelegalitate. Se arata în dezvoltarea recursului formulat ca potrivit prevederilor art.50 din regulile cu privire la conditiile de munca ale functionarilor CAER, s-a stabilit ca si activitatea permanenta desfasurata de specialistii români în organizatiile economice si tehnico-stiintifice ale tarilor membre ale CAER, se considera vechime utila la stabilirea pensiei.
Din copia carnetului de munca nu rezulta ca intimata a fost trimita în strainatate ca specialist în cadrul Secretariatului CAER.
Continutul în date al acestui document confirma ca reclamanta a întrerupt activitatea pentru a-si urma sotul în strainatate, conform HCM nr.574/1964, înscriere ce s-a realizat în baza adresei nr.370/27.02.1976 eliberata de Comisia Guvernamentala de Cooperare Economica si Tehnica Bucuresti.
Ori, din traducerea adeverintei nr.xx/1975 anexata cauzei, nu rezulta ca reclamanta a fost trimisa de statul român sa lucreze în cadrul Secretariatului CAER, specificându-se doar faptul ca intimata a îndeplinit functia de referent. Drept urmare, pentru perioada în care reclamanta si-a urmat sotul în misiune permanenta în strainatate se vor folosi la stabilirea punctajului mediu anual doar salariile minime din perioada respectiva.
Curtea apreciaza nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfatisa în cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanta corect a valorificat la recalculare un stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani, întrucât, potrivit art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 vechimea în munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pâna la intrarea actului administrativ în discutie, constituie stagiu de cotizare. Ori, raportat la dispozitiile coroborate ale art.48 alin.4 din Legea nr.3/1977 si Decretul-Lege nr.186/1986, timpul lucrat în strainatate se ia în considerare la stabilirea pensiei daca s-a contribuit la asigurarile sociale ori daca exista reglementa în aceasta privinta în conventiile încheiate între Republica Socialista România cu statele respective.
Nu pot fi primite criticile recurentei, în sensul ca în speta dedusa judecatii nu s-ar fi realizat dovada ca ar fi fost trimisa în strainatate ca specialist în cadrul Secretariatului CAER, în functie de înscrisurile anexate cauzei (carnet de munca, adeverinta nr.29/1976). Aceste aparari contravin si dispozitiilor Decretului-Lege nr.51/1990 care în art.1 statueaza ca: "timpul în care sotia salariata lipseste din tara pentru a-si urma sotul în misiune permanenta în strainatate constituie vechime în munca si se ia în considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda în raport de vechimea în munca".
Ori, în contextul acestor dispozitii, raportat si la normele de drept sus mentionate (art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000, art.48 alin.4 din legea nr.3/1977), corect a dispus prima instanta sa se ia în considerare perioada în discutie, respectiv 28.10.1969- 12.01.1976, ca stagii de cotizare, prin valorificarea echivalentului în lei a salariului încasat în aceasta perioada, drepturi ce s-au acordat evident în raport de vechimea în munca, si nu la salariul minim pe economie cum sustine recurenta, ce nu are acoperire legala.