Din fisa de calcul a regiei restante (filele 8 si 9 din dosar) rezulta ca pârâtul are un debit de 13627,7 lei aferent perioadei octombrie 2002 – august 2009.
În ceea ce priveste problema prescriptiei, care s-ar putea ridica pentru sumele datorate pentru perioada octombrie 2002 – februarie 2007, instanta constata ca aceasta nu a operat, cursul prescriptiei fiind întrerupt mai întâi la data de 07.07.2003, când s-a achitat de catre pârât suma de 500.000 lei (ROL), apoi la data de 15.04.2006, când pârâtul a achitat suma de 30 lei, precum si la data de 25.08.2008, când au mai fost platiti 50 de lei, toate aceste sume fiind achitate cu titlu de restante.
Potrivit art. 16 alin. 1 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, „prescriptia se întrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel în folosul caruia curge prescriptia.”
Plata efectuata, chiar partiala, are valoarea unei recunoasteri.
În ceea ce priveste cererea pârâtului de acordare a termenului de gratie, instanta retine ca, în conformitate cu prevederile art. 1001 alin. 2 C. civ., „judecatorii pot, în considerarea pozitiei debitorului, sa acorde mici termene pentru plata si sa opreasca executarea urmaririlor, lasând lucrurile în starea în care se gasesc.”
Însa conform alin. 3 al aceluiasi articol, „judecatorii însa nu vor uza de aceasta facultate decât cu mare rezerva.”
Dupa cum se observa, acordarea termenului de gratie este o vocatie pentru debitor, si nu un drept, aprecierea urmând sa se faca de instanta în raport cu circumstantele cauzei.
În prezenta cauza pârâtul, desi avea posibilitatea achitarii lunare a debitului, nu a facut-o, acumulând restante foarte mari - 13627,7 lei, pe o perioada foarte îndelungata - octombrie 2002 – august 2009. Având în vedere ca în temeiul art. 1001 alin. 2 C. civ. nu ar putea fi acordate decât „mici termene”, instanta considera ca din moment ce platile nu au fost facute în cadrul îndelungatei perioade amintite, nu exista certitudinea ca achitarea debitului ar putea fi facuta în mod benevol în cadrul unor „mici termene”, din actele dosarului nedesprinzându-se aceasta concluzie.
Pe cale de consecinta, instanta nu va acorda pârâtului termenul de gratie solicitat.
Fata de cele de mai sus,, instanta va admite actiunea formulata si va obliga pârâtul la plata catre reclamanta a sumei de 13627,7 lei, reprezentând contravaloare regie restanta în perioada octombrie 2002 – august 2009.
Judecator
ZAHARIA GEORGE - CRISTINEL