Atribuirea provizorie a bunului în procesul de partaj. Necesitatea existentei unei cereri care sa nu impuna conditii de pret, cu care celelalte parti sa nu fie de acord.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca prin încheierea atacata s-a dispus scoaterea la vânzare prin licitatie publica a imobilului supus partajului, ceea ce prejudiciaza partea care doreste atribuirea în natura a imobilului, la valoarea de expertiza sau, în cel mai rau caz, vânzarea sa prin buna învoiala. Instanta a încalcat astfel dispozitiile art. 6739 – 67311 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea depusa intimatii au solicitat respingerea recursului.
La ultimul termen de judecata recurentul a depus o declaratie autentificata prin care declara ca doreste atribuirea provizorie a bunului, la valoarea corespunzatoare cererii si ofertei din momentul partajului, cu excluderea variantei de indexare avuta în vedere la momentul dispunerii scoaterii la licitatie publica.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, instanta constata ca recursul este nefondat.
Art. 6739 Cod procedura civila, cuprinde criteriile de atribuire enumerate exemplificativ de legiuitor si, având în vedere pozitia partilor din proces si faptul ca bunul nu este comod partajabil în natura, aceasta dispozitie nu are impact în prezenta cauza.
Art. 67310 Cod procedura civila, cuprinde procedura de atribuire provizorie a bunului în cazurile în care împarteala în natura nu este posibila, ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pagubitor destinatia economica.
Aceasta atribuire provizorie se poate realiza numai la cererea unuia dintre coproprietari. Din actele dosarului instantei de fond, si chiar din declaratia depusa de recurent în prezentul dosar, rezulta ca aceasta modalitate de partajare nu a putut fi urmata, având în vedere ca recurentul a conditionat aceasta atribuire de o valoare a bunului cu care ceilalti copartajanti nu au fost de acord. În aceste conditii instanta a fost nevoita sa recurga la urmatoarele modalitati de partajare, respectiv vânzarea prin buna – învoiala sau vânzarea la licitatie publica.
Nici vânzarea prin buna – învoiala nu a fost agreata de parti, fapt ce rezulta din încheierile de sedinta, instanta acordând termen pentru realizarea acordului partilor, acestea neajungând însa la o întelegere.
În aceste conditii s-a procedat la dispunerea vânzarii prin executorul judecatoresc.
Criticile recurentului privind prioritatea atribuirii provizorii si a vânzarii prin buna – învoiala nu pot fi primite în prezenta cauza întrucât acestea se pot realiza numai în masura în care toti coindivizarii sunt de acord, iar din actele dosarului rezulta ca acest acord nu a fost întrunit.
De asemenea nu se poate retine critica privind scaderea valorii bunului prin vânzare la licitatie publica, deoarece pe de o parte aceasta reprezinta o ipoteza teoretica, iar pe de alta parte din pretul obtinut spezele vânzarii se suporta în limita cotelor de catre toti coindivizarii asa încât nu li se creeaza unora o situatie mai grea decât celorlalti.
Pentru toate considerentele de mai sus, în baza art. 312 Cod procedura civila, curtea constata ca decizia atacata nu s-a dat cu o aplicare sau interpretare gresita a legii, asa cum invoca recurentul, motiv pentru care recursul va fi respins.
(Decizia civila nr. 136/01.03.2006 )