Autorizatie de construire suspendata. Cerere reluare lucrari de catre beneficiar. Modalitate procesual-civila. Ordonanta presedintiala conform art. 581 si urm. Cod pr.civila. Admisibilitate
În cauza de fata cererea de ordonanta presedintiala întemeiata pe dispozitiile art. 581 si urm. Cod pr.civila, este inadmisibila raportat la dispozitiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, unde se reglementeaza o ordonanta presedintiala speciala ce vizeaza suspendarea efectelor actelor administrative si fiscale atacate în contencios.
Partea interesata avea la dispozitie actiunea în contencios administrativ împotriva procesului-verbal de control al institutiei publice abilitate si care a determinat sistarea lucrarilor de constructie la imobilul proprietatea acesteia.
Decizia nr. 571 din 30 martie 2010 , Curtea de Apel Ploiesti,
Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Dâmbovita la data de 3.02.2010, reclamantul D. N. a chemat în judecata D.C.C.P.C.N. Dâmbovita, solicitând, pe cale de ordonanta presedintiala potrivit art.581 Cod procedura civila, obligarea intimatei sa încuviinteze reluarea lucrarilor la imobilul - constructie, situat în Târgoviste, str. Revolutiei , nr.15, conform autorizatiei de construire emise, lucrari care au fost sistate prin procesul verbal de control nr.1133/28.05.2008 întocmit de pârâta.
În motivarea cererii, reclamantul a precizat ca este proprietarul imobilului susmentionat, cunoscut sub denumirea,, Puisorul de Aur’’, imobil ce se afla într-o zona protejata istoric, facând parte din ansamblul urban ,,Calea Domneasca’’ si pentru ca se afla într-o stare avansata de degradare, solicita obligarea pârâtei la încuviintarea reluarii lucrarilor la acest imobil, lucrari ce au fost sistate prin procesul verbal de control întocmit la 28.05.2008 si respectiv procesul verbal de constatare întocmit la 13.06.2008, de catre pârâta chemata în judecata.
Prin sentinta nr.240 pronuntata în data de 23 februarie 2010, Tribunalul Dâmbovita a respins cererea formulata de reclamantul D.Gh.N., în contradictoriu cu pârâta D.C.C.P.C.N. Dâmbovita.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a constatat ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este în sensul ca, dreptul la acces la tribunale nu este absolut existând posibilitatea limitarii lui, iar prin decizia nr.1/8.02.1994 a Plenului Curtii Constitutionale s-a stabilit ca legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale în considerarea unor situatii deosebite.
În acest sens, dispozitiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 impun îndeplinirea unei proceduri prealabile pe care persoana vatamata trebuie sa realizeze înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, exceptie facând numai actiunile strict nominalizate în disp. art.7 alin.5 din aceeasi lege, dispozitii ce premerg conditiilor de admisibilitate cerute de art.581 Cod procedura civila, practica judiciara statuând ca existenta unei reglementari cu caracter derogatoriu obliga partea interesata sa urmeze procedura reglementata prin acest act normativ si nu procedura prevazuta de normele dreptului comun.
Întrucât, în cauza dedusa judecatii, reclamantul nu a respectat procedura speciala impusa de normele legale susmentionate, cererea formulata de acesta a fost respinsa ca inadmisibila.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Reclamantul a sustinut ca tribunalul i-a încalcat dreptul la aparare prevazut de art.6 din CEDO, dar si de drept national prevazut de art.24 din Constitutie sau art.15 din Legea nr.304/2004, întrucât a fost depusa la dosar cerere din partea aparatorului sau, care, pentru termenul din data de 23.02.2010 solicita amânarea pronuntarii cu o zi motivat de faptul ca în data respectiva se afla la Curtea de Apel Ploiesti, iar instanta de fond a ramas în pronuntare si nu i s-a dat posibilitatea de a depune concluzii scrise, dar si actul la care face trimitere tribunalul privitor la procedura prealabila.
În motivarea acestui motiv de recurs recurentul arata ca art.156 alin.2 statueaza ca atunci când instanta refuza amânarea judecarii cauzei va amâna la cererea partii pronuntarea în vederea depunerii concluziilor scrise si invoca nulitatea sentintei atacate în baza art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Cel de-al doilea motiv de recurs priveste faptul ca instanta de fond a omis sa se pronunte asupra cererii formulate de catre aparatorul sau, desi era tinuta de prevederile art.129 (6) Cod procedura civila.
Un alt motiv de recurs vizeaza faptul ca tribunalul a omis sa puna în discutie – chiar ex officio – exceptia „neîndeplinirii procedurii prealabile” prevazute de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 si desi, legea obliga conform art.306 alin.3 Cod procedura civila ca judecatorul sa puna în prealabil în discutia partilor, judecatorul fondului s-a pronuntat asupra exceptiei fara a da cuvântul partilor.
Recurentul reclamant, printr-o ultima sustinere, precizeaza ca, în conformitate cu dispozitiile art.305 Cod procedura civila, a depus cererea sa cu nr.23 din 8 ianuarie 2010 la D.J.C.C.P.C. – prin care a cerut institutiei emitente sa revoce sistarea dispusa cu privire la continuarea lucrarilor permise prin autorizatie, sistare care este mentinuta în mod abuziv contra sa.
Pentru aceste considerente s-a solicitat casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia nr. 571 din data de 30 martie 2010, a admis cererea de interventie în interesul intimatei-pârâte D.C.C.P.C.N. Dâmbovita, formulata de intervenientele T.E. si L.L.M, respingând ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. Gh. N. împotriva sentintei nr. 240 din data de 23 februarie 2010 pronuntate de Tribunalul Dâmbovita în contradictoriu cu pârâta D.C.C.P.C.N. Dâmbovita si intervenientele în interesul intimatei-pârâte T.E. si L.L.M.
Instanta de recurs a apreciat ca judecatorul fondului a interpretat în mod just si legal cauza dedusa judecatii pronuntând o sentinta legala si temeinica.
Se poate observa ca la fila 4 dosar fond exista o cerere din partea aparatorului recurentei care, datorita urgentei în vederea solutionarii cererii de ordonanta presedintiala, a aratat ca dosarul se poate lua si în lipsa sa, având un alt proces pe rolul Curtii de Apel Ploiesti, nefiind vorba de încalcarea dreptului la aparare.
Mai mult decât în astfel de cauze, ce se solutioneaza cu celeritate, instanta poate dispune amânarea pronuntarii cu 24 de ore, iar daca nu a facut-o nu înseamna ca a încalcat dreptul la aparare al recurentului, în special art.24 din Constitutia României, art.6 din CEDO si art.15 din legea nr.304/2004, deoarece jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, asa cum a subliniat în mod temeinic si instanta de fond, este în sensul ca dreptul de acces la tribunale, deci la justitie nu este absolut, existând posibilitatea limitarii acestuia în anumite proceduri urgente, totodata si prin decizia nr.1 din 8 februarie 1994 a Curtii Constitutionale, s-a statuat ca legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale în considerarea unor situatii deosebite.
Cererea recurentului avea ca obiect ordonanta presedintiala, potrivit dispozitiilor art.581 Cod procedura civila, respectiv obligarea intimatei sa încuviinteze reluarea lucrarilor la imobilul constructie situat în Târgoviste, str.Revolutiei nr.15, lucrari care au fost sistate prin procesul verbal de control nr.1133 din 28.06.2008 întocmit de pârâta.
Se poate observa ca, în contenciosul administrativ, o astfel de cerere nu este admisibila, nu neaparat datorita neefectuarii procedurii prealabile administrative, ci datorita faptului ca reglementeaza o forma de suspendare a executarii actului administrativ printr-o ordonanta speciala, conform art.14 si 15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, reglementari ce deroga de la prevederea generala a art.581 si urm. Cod procedura civila.
Ca atare nu avea importanta faptul ca instanta de fond sa puna în discutie, din oficiu exceptia „neîndeplinirii procedurii prealabile” prevazuta de art.7 alin.1 din legea contenciosului administrativ sus-amintita.
Întrucât sentinta atacata este legala si temeinica, fata de care nu exista nici un motiv de casare sau modificare dintre cele prevazute în art.304 pct.1-9, pct. 304 1 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca neîntemeiat în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila.
S-a avut în vedere si cererea de interventie accesorie în interesul intimatei-pârâte Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Dâmbovita, formulata în baza art.49 alin.3 si art.51 Cod procedura civila, care a fost admisa în principiu, aceasta fiind admisa în interesul intimatei pârâte, hotarârea recurata fiind legala si temeinica.