Prin sentinta civila nr. 935/5.06.2006 pronuntata de Judecatoria Tecuci a fost admisa actiunea reclamantei I.R. si în parte cererea de chemare în garantie formulata de pârâtul R.P. constatându-se nulitatea contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 1174/14.03.2002.
Au fost obligati pârâtii C.D si C.M sa restituie pârâtului R.P. pretul platit pentru bunul vândut, cât si cheltuielile ocazionate de încheierea acestui contract.
A fost respinsa cererea pentru plata cheltuielilor necesare, utile si voluptuorii efectuate la imobil.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca reclamanta I.R. a fost casatorita cu numitul C.A. si din cauza unor neîntelegeri s-au despartit la data de 27.10.2001, iar cu banii obtinuti de la nunta au cumparat apartamentul situat în localitatea Tecuci, judetul Galati, vânzatoare fiind numita J.M. Apoi prin instigarea notarului public la comiterea infractiunii de fals, numitul C.A. l-a determinat pe acesta sa încheie contract de vânzare-cumparare a acestui imobil, iar la vânzator l-a trecut pe tatal lui, C.D., care a si semnat în fals, lucru constatat prin sentinta penala care astfel a anulat contractul de vânzare-cumparare dintre C.D. si J.M., dar semnat în fals de C.A.
Înainte de a se formula plângere penala împotriva lui C.A. numitul C.D. a vândut acest apartament lui R.A.P., fara ca acesta sa depuna un minim de diligenta pentru a observa succesiunea rapida a actelor juridice, ce au un scop ascuns, cu atât mai mult cu cât vânzatorii nu aveau ca profesie afaceri imobiliare.
Împotriva acestei sentinte civile au declarat apel în termen legal numitii R.P. si R.A., în calitate de pârâti, precum si chematii în garantie C.D. si C.M.
În motivarea apelurilor formulate, apelantii considera hotarârea instantei de fond ca nelegala si netemeinica, pe motivul ca în mod gresit instanta a respins exceptiile invocate, respectiv lipsa de interes, a calitatii procesuale active a reclamantei cât si a prescriptiei dreptului la actiune, deoarece reclamanta nu a fost parte contractanta la contractul de vânzare-cumparare dintre C.D. si R.A.P., neputând invoca vreun motiv de nulitate absoluta a acestui contract de vânzare-cumparare intervenit.
Tot în motivarea apelurilor, se arata ca instanta de fond nu a facut dovada relei-credinte a pârâtului R.P. la încheierea acestui act juridic, stiind ca buna-credinta se prezuma. De asemenea, din probe nu rezulta ca apartamentul pe care numitul C.D. l-a vândut provine din banii obtinuti ca dar de nunta dintre reclamanta I.R. si fostul sot C.A.
Tot în motivarea apelurilor, se mai arata ca numita I.R. nu are nici un interes în anularea contractului de vânzare-cumparare dintre J.M. si C.D., ca fiind terta persoana de contract si nu are calitatea de a invoca vreun drept asupra imobilului prin anularea acestui contract.
Tot în motivarea apelurilor se mai arata ca între numitii I.R. si C.A. a existat un proces de partaj, iar reclamanta stie de existenta acestor contracte de vânzare-cumparare si nu a facut obiectiuni în acest sens, acceptând în mod tacit aceasta situatie.
Fata de aceste motive s-au solicitat admiterea apelurilor, desfiintarea sentintei civile apelate si rejudecând sa se dispuna respingerea actiunii reclamantei pentru lipsa calitatii procesuale active a reclamantei, iar cererea de chemare în garantie sa fie respinsa ca ramasa fara obiect.
În urma analizarii motivelor invocate cât si a probelor administrate, tribunalul, prin decizia civila nr. 501/7.12.2006 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtii R.P. si R.A. si apelurile chematilor în garantie C.D. si C.M.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut în esenta aplicabilitatea principiului caruia anularea actului principal conduce si la anularea actelor subsecvente.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtii R.P. si R.A. si pârâtii chemati în garantie C.D. si C.M. care au invocat nelegalitatea hotarârii instantei de apel cât si a instantei de fond, mentionând ca în mod eronat a fost retinuta reaua credinta a cumparatorului R.P..
Analizând recursurile de fata prin prisma motivelor invocate, a disp. art. 304 din cod proc.civ., dar si a probelor administrate, Curtea le considera întemeiate pentru motivele pe care le vom arata în continuare.
Pe scurt situatia de fapt se prezinta în felul urmator;
I.R. a fost casatorita cu numitul C.A. si datorita neîntelegerilor acestia
s-au despartit la data de 27.10.2001.
C.A., la data de 27.10.2001 cumpara de la numita J.M. apartamentul în litigiu, dar în actul de vânzare cumparare încheiat în fata notarului este trecut la cumparator tatal lui C.A., respectiv numitul C.D., care este si semnat în fals de fiul sau.
Înainte de a se descoperi infractiunea de fals si a se face plângere penala, C.A. vinde imobilul pârâtului R.P. însa la vânzator este trecut tot tatal acestuia si anume C.D.
Pentru savârsirea infractiunii de fals intelectual, C.A. a fost condamnat definitiv, ocazie cu care s-a constatat nul primul contract de vânzare cumparare.
Asa cum am aratat mai sus, R.P. a cumparat apartamentul înainte de a se descoperi manopera infractionala desfasurata de C.A., acesta fiind convins ca a achizitionat bunul de la adevaratul proprietar.
Potrivit disp. art. 1899 din codul civil, buna credinta se presupune totdeauna, iar sarcina probei revine celui ce invoca reaua credinta.
Consideram ca în cauza de fata pârâtul R.P. nu poate fi acuzat de rea credinta în conditiile în care încheierea actului de vânzare cumparare a fost facuta în fata unui notar public, iar din extrasul de carte funciara nr. 207/2002 rezulta ca imobilul nu se afla în litigiu si nici nu este grevat de sarcini.
Asa cum aratam mai sus reaua credinta trebuie dovedita, însa din nici o proba administrata de reclamanta nu rezulta ca pârâtul a cunoscut de manoperele infractionale ale lui C.A.
În atare situatie recursurile de fata sunt întemeiate motiv pentru care, Curtea vazând si disp. art. 312 în ref. la art. 304 pct.9 cod proc.civ. le va admite.
Ca o consecinta a admiterii recursurilor va fi modificata decizia tribunalului în sensul admiterii apelului pârâtilor si schimbându-se în tot hotarârea instantei de fond, va fi respinsa ca nefondata actiunea reclamantei. (G.P.)