Când una dintre circumstantele agravante este prevazuta de lege ca element circumstantial în continutul infractiunii, ea nu mai poate fi retinuta ca circumstanta agravanta în caracterizarea aceleiasi infractiuni; omisiunea aplicarii prevederilor art. 35 alin.3 Cod penal; omisiunea retinerii art. 109 Cod penal la stabilirea pedepselor aplicate inculpatului minor; stabilirea de pedepse complementare aceluiasi inculpat minor.
Examinând hotarârea atacata sub aspectul motivelor de apel invocate, dar si – potrivit art. 371 alin.2 Cod procedura penala – sub toate aspectele de fapt si de drept, se constata urmatoarele:
În conditiile retinerii unei corecte stari de fapt, întemeiata pe ansamblul probator administrat în cauza, se constata ca prima instanta a comis erori grave în ceea ce priveste încadrarea juridica data faptelor savârsite, aplicarea pedepselor în caz de concurs de infractiuni si respectarea regimului sanctionator special aplicabil infractorilor minori.
1. Astfel, se constata ca prima instanta a retinut pentru inculpatii N. F. si P. C., în ceea ce priveste infractiunile de tâlharie comise la datele de 6.12.2005 si 6.01.2006 circumstanta agravanta prevazuta de art. 75 lit.a Cod penal, în conditiile încadrarii infractiunilor comise în prevederile art. 211 alin.1,2 lit.b,c si alin.21 lit.a Cod penal.
Prima instanta a retinut astfel de doua ori aceeasi împrejurare agravanta, respectiv savârsirea faptei de mai multe persoane împreuna, reglementata atât prin dispozitiile art. 211 alin.21 lit.a Cod penal, cât si prin dispozitiile art. 75 lit.a Cod penal.
Or, atunci când una dintre circumstantele agravante este prevazuta de lege ca element circumstantial în continutul infractiunii, ea nu mai poate fi retinuta ca circumstanta agravanta în caracterizarea aceleiasi infractiuni.
Ca atare, agravanta pluralitatii infractorilor reglementata de art. 75 lit.a Cod penal nu se aplica în cazul infractiunilor în al caror continut intra ca element circumstantial aceasta împrejurare, cum este în cazul de fata, tâlharia comisa de mai multe persoane împreuna.
Pentru considerentele expuse anterior, atât apelul Parchetului, cât si cel al inculpatilor se dovedesc a fi întemeiate, motiv pentru care vor fi admise în baza prevederilor art. 379 pct.2 lit.a Cod procedura penala, iar în cadrul rejudecarii vor fi înlaturate dispozitiile art. 75 lit.a Cod penal, retinute în mod gresit de catre prima instanta.
2. Totodata, prima instanta a apreciat ca este justificata stabilirea unor pedepse complementare în sarcina inculpatului major N. F., în conditiile reglementate de art. 65 alin.1 Cod penal, constatându-se ca aceste pedepse sunt necesare, fata de natura si gravitatea infractiuni, împrejurarile cauzei si persoana inculpatului.
Însa, în aceste conditii de stabilire a pedepselor complementare pentru fiecare dintre infractiunile concurente, instanta a omis sa faca aplicarea prevederilor art. 35 alin.3 Cod penal, care reglementeaza aplicarea pedepselor complementare în caz de concurs de infractiuni. Potrivit acestor prevederi, daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea.
Astfel în urma admiterii apelului declarat de catre Parchet, în baza art. 35 alin.3 Cod penal, se vor contopi pedepsele complementare constând în interzicerea pe o durata de 5 ani a drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal aplicate inculpatului N. F. si se va dispune ca acesta sa execute în total, alaturi de pedeapsa principala de 5 ani si 6 luni închisoare, pedeapsa complementara a interzicerii pe o perioada de 5 ani a drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritati publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.
3. Alte încalcari grave ale legii s-au constatat si în ceea ce priveste regimul sanctionator aplicat de catre prima instanta inculpatului minor P. C..
Astfel, prima instanta a omis sa aplice în cazul acestui apelant inculpat dispozitiile art. 109 Cod penal, potrivit carora limitele pedepselor ce pot fi aplicate minorilor se reduc la jumatate. În urma aplicarii acestor dispozitii de reducere a limitelor pedepselor la jumatate, se procedeaza la individualizarea judiciara a pedepselor cu limitele astfel reduse, fiind obligatorie – în conditiile retinerii de circumstante atenuante – reducerea pedepselor sub minimul rezultat în urma aplicarii dispozitiilor art. 109 Cod penal.
În aceste conditii, se constata ca prima instanta a aplicat inculpatului minor pedepse în alte limite decât cele legale, omitând a face aplicarea art. 109 Cod penal si astfel stabilind pedepse cu mult peste limita minima permisa de dispozitiile legale ce reglementeaza modul de sanctionare a infractorilor minori.
Ca atare, în urma admiterii apelurilor declarate de catre Parchet si inculpatul minor, vor fi retinute dispozitiile art. 109 Cod penal în favoarea inculpatului P. C. si se vor reduce cele trei pedepse aplicate acestui inculpat pentru savârsirea celor trei infractiuni de tâlharie prevazute de art. 211 alin.1,2 lit.b,c si alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 109 Cod penal, art. 74 lit.a,c, alin.2 Cod penal si art. 76 lit.c Cod penal, de la câte 5 ani si 6 luni închisoare la câte 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, se va dispune ca inculpatul P. C. sa execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
4. Prima instanta a nesocotit dispozitiile imperative cuprinse în art. 109 alin.3 Cod penal, potrivit carora pedepsele complementare nu se aplica minorului, prin stabilirea de pedepse complementare inculpatului minor P.C.
Astfel în urma admiterii apelurilor declarate de Parchet si de catre inculpatul minor, în baza art. 109 alin.3 Cod penal se va dispune înlaturarea pedepselor complementare aplicate acestui inculpat minor.
(Dosar nr. 399/64/2007, decizia nr. 108 din 6.06.2007 – M.A.)