CALITATEA PROCESUALA PASIVA A UNITATII ADMINISTRATIV-TERITORIALE ÎN SITUATIA ACTIUNII PROMOVATE ÎMPOTRIVA DISPOZITIEI PRIMARULUI ACESTEIA REFERITOARE LA RAPORTURILE JURIDICE DE DREPT FISCAL. APRECIEREA SITUATIEI DE FAPT SI A CONDITIILOR LEGALE LA STABILIREA LEGALITATII ACTULUI ADMINISTRATIV PRIN CARE A FOST STABILITA OBLIGATIA DE PLATA A TAXELOR DE MEDIU, PENTRU ACTIVITATI SPORTIVE SI DE MEDIU SALUBRITATE.
Decizia civila nr. 407 din 23 aprilie 2009
Prin sentinta civila 486/01 octombrie 2008 pronuntata de Tribunalul Bacau în dosarul 1262/11072008 a fost respinsa exceptia tardivitatii, a fost admisa, în parte, actiunea formulata de reclamanta C. N. P.K S.A Bucuresti - Sucursala Bacau în contradictoriu cu pârâtul municipiul Onesti prin primar, a fost anulata în parte decizia de impunere nr. 12093/29 iunie 2007 si dispozitia nr. 3005/13 august 2007 a Primarului municipiului Onesti pentru suma de 127.098 lei taxe salubritate si mediu. Totodata a fost respins capatul de cerere privind suma de 16 lei reprezentând impozit pe teren, fiind obligata pârâta sa restituie reclamantei suma de 127.098 lei si sa achite 4,15 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut urmatoarele : Prin Raportul de inspectie fiscala nr. 12093/29.06.2007 s-au stabilit în sarcina reclamantei taxe locale si majorari de întârziere aferente perioadei anilor 2002 - 2007 în suma totala de 127.114 lei. Suma de 15 lei reprezinta impozit pe teren, restul sumelor fiind taxe speciale: taxa mediu, taxa activitati sportive, taxa salubritate mediu cu majorarile si penalitatile aferente.
Pentru încasarea taxelor s-a emis decizia de impunere nr. 12093/29.07.2007 care a si fost executata prin poprire.
Reclamanta a contestat raportul de inspectie fiscala însa prin dispozitia nr. 3005/13.08.2007 a fost respinsa contestatia.
Din nici un act nu rezulta data la care a fost comunicata reclamantei decizia contestata cu confirmarea acesteia de primire, chiar daca pârâta sustine niste date certe, motiv pentru care instanta a respins exceptia tardivitatii învestirii instantei de judecata.
Pe fond analizând taxele locale s-a constatat ca acestea sunt taxe speciale instituite prin hotarâri ale Consiliului local.
Taxa de mediu a fost instituita prin HGL nr. 41/1999, iar baza legala este Legea nr. 137/1995.
Taxa pentru activitati sportive a fost instituita prin aceleasi acte normative.
Taxa de mediu salubritate a fost instituita prin HGL nr. 77/2002 modificata anual prin HCL nr. 31/2003, HGL nr.43/2004, HCL nr. 42/2005 si HCL nr. 72/2006, emise în baza Codului fiscal.
Primele doua taxe având aceeasi sorginte au fost analizate împreuna.
Legea nr. 137/1995 denumita si legea protectiei mediului nu prevede dreptul consiliilor locale de a institui taxe speciale.
Conform art. 13 numai autoritatile publice pentru protectia mediului încaseaza sumele provenite din taxele pentru emiterea avizelor, acordurilor si a autorizatiilor de mediu care se fac venit la bugetul de stat, iar cuantumul acestora se stabileste prin Hotarâre de Guvern la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Prin HCL nr. 41/1999 s-a stabilit taxa de mediu în procent de l% din fondul de salarii realizat de fiecare societate comerciala si taxa pentru activitati sportive în procent de 2% din acelasi fond.
Aceleasi taxe au fost mentinute anual prin hotarâri de Consiliul local, însa din anul 2003 s-a majorat procentul.
Odata cu aparitia Codului fiscal prin Legea nr. 571/2003 acestea nu pot fi încadrate decât la taxe speciale sau alte taxe locale prevazute de capitolele X si XI din titlul IX.
Conform dispozitiilor art. 282 alin. 3 Cod fiscal taxele speciale se încaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile oferite.
În speta pentru încasarea acestor taxe autoritatea publica locala nu a oferit reclamantei nici un serviciu cu atât mai mult cu cât aceasta efectueaza salubrizarea printr-o alta societate.
În consecinta s-a constatat ca nu se datoreaza aceste taxe si nici dobânzile sau penalitatile aferente.
Cu privire la taxa pentru activitati sportive s-a constatat pentru identitate de ratiune ca reclamantei nu i-a fost prestat nici un serviciu pentru a putea fi îndatorata la aceasta taxa.
Cu privire la impozitul pe cladiri instanta a constatat ca aceasta are regimul juridic de impozit stabilit prin dispozitiile art. 256 Cod fiscal, reclamanta datorând pentru anul 2007 o diferenta de 15 lei calculata la suprafata impozitata la care se adauga majorare de 1 leu, motiv pentru care a fost respins acest capat de cerere.
în consecinta, instanta a admis îh parte actiunea si a anulat în parte Decizia de impunere nr. 12093/29.06.2007 si Dispozitia nr. 3005/13.08.2007 pentru suma de 127.098 lei obligând pârâta sa restituie reclamantei aceasta suma care a fost deja executata prin poprire.
A fost obligata pârâta sa achite reclamantei suma de 4,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul municipiul Onesti prin primar, scutit de plata taxei de timbru conform dispozitiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului a fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a municipiului Onesti, având în vedere ca dispozitia a carei anulare s-a cerut a fost emisa de primarul municipiului Onesti si nu de municipiul Onesti, având în vedere dispozitiile art. 68, 77 si ale art. 115 alin. 1 din Legea 215/2001, instanta de fond judecând în mod gresit cauza fara legala citare a primarului municipiului Onesti. Pe de alta parte, s-a sustinut gresita respingere a exceptiei tardivitatii introducerii actiunii, având în vedere ca reclamanta nu a formulat actiunea în termen de 30 de zile de la comunicarea dispozitiei nr. 3005/13 august 2007, conform dispozitiilor art. 207 Cod procedura fiscala. Referitor la fondul cauzei s-a sustinut ca instanta de fond a fost învestita cu actiunea în anularea dispozitiei primarului municipiului Onesti, si nu cu privire la legalitatea instituirii taxelor. Baza de instituire a taxei de mediu si a celei pentru activitati sportive a fost Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 15/1999, respectiv pentru taxa de salubritate hotarâri ale Consiliului local din perioada 2002 - 2006, baza legala fiind Legea 522/2002 si Legea 189/1998, respectiv Titlul IX din Codul fiscal. Având în vedere ca reclamanta a depus anual declaratii de impunere si copii ale hotarârilor Consiliului local privind stabilirea impozitelor si taxelor locale, aceasta a înteles sa nu conteste în vreun fel taxele mentionate.
Legal citata, intimata - reclamanta C. N. P.K S.A Bucuresti -Sucursala Bacau, a fost reprezentata în fata instantei si, prin concluziile scrise si orale formulate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere ca, potrivit dispozitiilor art. 62 al. 1 din Legea 215/2001 republicata primarul reprezinta unitatea administrativ - teritoriala în relatiile cu tertii, data introducerii actiunii în instanta si dispozitiile art. 26 din O.U.G. 45/2003 si ale art. 282 al. 3 Cod fiscal.
Examinând recursul promovat pentru motivele aratate, în conditiile art. 304, 3041 Cod procedura civila, instanta îl apreciaza ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arata în continuare.
Sub aspectul modului de solutionare a exceptiei de procedura privind tardivitatea actiunii, instanta constata ca dispozitia contestata, nr. 3005/13 august 2007 a fost comunicata intimatei reclamante la data de 29 ianuarie 2008, conform sustinerilor recurentei, respectiv 30 ianuarie 2008, potrivit celor ale intimatei. In aceste împrejurari, conform dispozitiilor art. 218 Cod procedura fiscala, coroborat cu art. 11 alin. 1 lit. a din Legea 554/2004 cu completarile si modificarile ulterioare, termenul pentru formularea actiunii, de 6 luni de la comunicarea dispozitiei 3005/2007 se împlinea la data de 30 iulie 2008 si, în consecinta, actiunea formulata la data de 28 februarie 2008, data postei, conform art. 104 Cod procedura civila, respecta termenul prevazut de dispozitiile aratate.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a municipiului Onesti, invocate prin recursul promovat, instanta constata ca actiunea a fost promovata împotriva dispozitiei Primarului municipiului Onesti prin care a fost solutionata contestatia împotriva actelor fiscale întocmite de Directia Economico - Financiara organizate în cadrul aparatului de specialitate al primarului, prevazut de dispozitiile art.61 alin. 3, 4 din Legea 215/2001 republicata, pentru punerea în aplicare a activitatilor date în competenta acestuia prin actele normative prevazute de art. 61 alin. 2 din Legea 215/2001 republicata. Vazând si dispozitiile art. 35 Cod procedura fiscala instanta apreciaza ca Directia Economico - Financiara care emis actele fiscale reprezinta un compartiment functional, condus de catre primar, având competenta pentru administrarea impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului local. Pe de alta parte, subiect al raportului juridic de drept fiscal este unitatea administrativ - teritoriala, reprezentata de autoritatea administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acesteia, conform dispozitiilor art. 17 al. 1,4 Cod procedura fiscala.
În consecinta, formularea actiunii în contradictoriu cu unitatea administrativ - teritoriala reprezentata de primar este conforma cu dispozitiile aratate, precum si cu cele ale art. 62 al. 1 din legea 215/2001 republicata care consacra regula generala a reprezentarii unitatii administrativ - teritoriale de catre primar.
Cât priveste împrejurarea ca dispozitia 3005/2007 a fost emisa de catre primar, instanta constata ca potrivit dispozitiilor art. 211 al. ultim Cod procedura fiscala actul procedural prin care se solutioneaza contestatia administrativa se emite si se semneaza de organul competent, respectiv conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat, fara a avea consecinta modificarii subiectelor raportului juridic de drept fiscal precizate anterior.
Fata de aceste considerente, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a municipiului Onesti se vadeste nefondata.
Referitor la fondul cauzei instanta constata ca prin raportul de inspectie fiscala s-au stabilit debite restante reprezentând taxa mediu pentru perioada 01.10.2002 - 31.12.2003, taxa activitati sportive pentru perioada 01.01.2002 -31.12.2002 si taxa mediu salubritate pentru perioada 01.01.2003 - 31.05.2007.
Actiunea cu judecata careia a fost învestita instanta de fond vizeaza, sub aspectul legalitatii, nu doar dispozitia nr. 3005/2007, ci raportul juridic de drept fiscal devenit contencios prin contestarea de catre contribuabil a taxelor impuse de catre autoritatea competenta, împrejurare ce impune examinarea acestui raport juridic finalizat în etapa administrativa prin dispozitia de solutionare a contestatiei formulate împotriva actelor fiscale propriu - zise. Drept urmare, pe aceasta cale, instanta are obligatia examinarii, în raport de motivele actiunii si particularitatile cauzei, a legalitatii actului administrativ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligatia de plata a taxelor contestate.
Din punct de vedere al naturii juridice taxele reprezinta plati realizate de persoanele fizice si/sau juridice pentru anumite acte sau servicii îndeplinite/prestate, la cererea si în folosul acestora, de anumite institutii publice sau alte persoane asimilate acestora. Taxele, ca sarcini fiscale, se caracterizeaza prin subiect platitor precis determinat si reprezinta o plata neechivalenta pentru actele, serviciile sau lucrarile prestate si o contributie stabilita îh sarcina contribuabilului cu scopul de a asigura acoperirea în parte a cheltuielilor efectuate cu îndeplinirea sau prestarea actelor, respectiv a serviciilor solicitate, având un regim juridic distinct.
Din aceasta perspectiva se impune a fi examinate taxele de mediu, pentru activitati sportive si salubritate, având în vedere si cadrul normativ în vigoare în perioadele supuse inspectiei fiscale.
Astfel, prin dispozitiile art. 42 din Legea 27/1994 a fost recunoscuta consiliilor locale posibilitatea instituirii de taxe, dispozitie avuta în vedere de recurenta - pârâta la adoptarea hotarârilor consiliului local pentru instituirea taxei de mediu si pentru activitatile sportive. Cum dispozitiile Legii 137/1995 în vigoare în anul 2002 nu au instituit decât taxa pentru emiterea avizelor, acordurilor si a autorizatiilor de mediu, iar intimata - reclamanta nu a beneficiat, la cerere sau indirect, de servicii legate de mediu conform probatoriului cauzei, nu poate fi retinuta în sarcina acestui contribuabil obligatia de plata a acestei. Situatia este similara si în ceea ce priveste taxa pentru activitati sportive, cu atât mai mult cu cât dispozitia Legii 137/1995 invocate prin actele fiscale si recursul promovat nu reglementeaza asemenea activitati.
În perioada 01.01.2003 - 31.12.2003 taxele si impozitele locale erau prevazute de O.G. 36/2002, în capitolele 2 - 9 fiind reglementate impozitele si taxele locale, inclusiv posibilitatea instituirii altora în anumite domenii expres prevazute. Cum printre aceste categorii nu se încadreaza si taxa de salubritate pretinsa de catre recurenta, nu sunt fundamentate legal hotarârile de consiliu locale invocate ca temei al calculului obligatiilor fiscale.
Dupa intrarea în vigoare a Codului fiscal - la data de 01 ianuarie 2003, prin dispozitiile art. 282, 283 au fost reglementate taxele speciale, respectiv alte taxe locale. Referitor la taxele speciale s-a prevazut posibilitatea adoptarii acestora pentru functionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice si juridice, domeniile si cuantumul acestora stabilindu-se conform O.U.G. 45/2003 care la art. 26 alin. 6 conditiona încasarea acestora de la persoanele fizice si juridice de folosirea serviciilor pentru care au fost instituite respectivele taxe. în prezenta cauza recurenta - pârâta nu a depus dovezi privind prestarea serviciului vizat de taxa mentionata, limitându-se la enuntarea generica a dispozitiilor legale care îi recunosc posibilitatea instituirii de taxe speciale.
Nici dispozitiile privind alte taxe locale (art. 283 Cod fiscal) nu contin referiri la aceasta taxa, având în vedere alte domenii straine de prezenta cauza.
Împrejurarea ca reclamanta a depus anual declaratii de impunere si a solicitat copii ale hotarârilor consiliului local privind stabilirea impozitelor si taxelor locale nu reprezinta o validare a obligatiilor fiscale stabilite prin actele contestate în prezenta cauza în masura în care nu cuprindeau si aceste taxe, astfel cum au fost stabilite prin raportul de inspectie fiscala, ci doar taxele si impozitele considerate ca fiind datorate, conform dispozitiilor pct. 78.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala aprobate prin HG. 1050/2004.
În consecinta, hotarârea primei instante fiind conforma dispozitiilor legale aplicabile situatiei de fapt ce rezulta din probatoriul cauzei, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila a fost respins recursul ca nefondat.
Hotarârea indicata este irevocabila.