Prin încheierea nr. 8567/03.10.2008, pronuntata de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Bihor în dosarul nr. 65749/02.10.2008, s-a admis cererea formulata de petentul M.I. si s-a dispus înscrierea în registrul comertului a mentiunilor referitoare la modificarea actului constitutiv al comerciantului S.C. „R.D.” S.A. R privind: retragerea actionarului persoana juridica S.C. „W.L.” S.R.L. si dobândirea de catre actionarul M.I. a unui numar de 65.715 actiuni în valoare de 1.631.046,30 lei (RON).
Pentru a hotarî astfel, judecatorul delegat a retinut ca actul constitutiv al S.C. „R.D.” S.A. a fost modificat, urmare contractului de cesiune actiuni nr. 756/29.02.2008 si ca sunt întrunite cerintele legale, prev. de Legea nr. 26/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si prev. de Legea nr. 31/1990 republicata, pentru a dispune înscrierea în registrul comertului a mentiunii referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs S.C. „R.D.” S.A. R, înregistrat, initial, sub nr. 1022/35/2008 pe rolul Curtii de Apel Oradea – sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.
Prin încheierea nr. 2064/25 iunie 2009, pronuntata în dosarul nr. 2818/1/2009 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia comerciala, s-a dispus stramutarea dosarului nr. 1022/35/2008 al Curtii de Apel Oradea la Curtea de Apel Galati – sectia comerciala.
La aceasta din urma instanta, recursul a fost înregistrat sub nr. 1145/44/2009.
Încheierea din 03.10.2008 a fost criticata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, pentru urmatoarele motive:
Încheierea recurata a fost data cu încalcarea dispozitiilor Legii nr. 26/1990, republicata, si ale Legii nr. 31/1990.
Astfel, potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990, dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise în forma dematerializata se transmite prin declaratie facuta în registrul actionarilor, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor. Dispozitii similare se regasesc si în Normele metodologice nr. 773/1998, date în aplicarea Legii nr. 26/1990 (art. 65), care statueaza în sensul ca înscrierea în registrul comertului a mentiunilor referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor se face pe baza confirmarii administratorului societatii privind efectuarea transmiterii în registrul actionarilor.
Ca atare, a sustinut recurenta ca transferul valabil al dreptului de proprietate asupra actiunilor este conditionat de înscrierea actului de cesiune în registrul actionarilor, lipsa acestei înscrieri echivalând cu nerealizarea transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor.
Or, contractul de vânzare-cumparare de actiuni nr. 756/29.02.2008, încheiat de S.C. „W.L.”S.R.L., în calitate de cedent, si M. I. , în calitate de cesionar, nu a fost înregistrat niciodata în registrul actionarilor S.C. „ R.D.” S.A., întrucât S.C. „W. L.” S.R.L. figura, la data de 10.09.2008, ca actionar în acest registru, cu o participatie de 1,3% (întreaga participatie pretins înstrainata catre I. M. la data de 29.02.2008).
Judecatorul delegat a ignorat obligatiile impuse de Legea nr. 26/1990 republicata, de a verifica, din punct de vedere formal, daca au fost respectate cerintele legale. În cadrul acestui control formal, ar fi trebuit sa constate ca, în lipsa înscrierii actului de vânzare-cumparare în registrul actionarilor S.C. „R. D.” S.A., nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor.
O alta critica vizeaza ignorarea, de catre judecatorul delegat, a înscrisurilor depuse în sustinerea concluziilor de respingere a cererii de înscriere mentiuni.
Astfel, în mod gresit s-a retinut, prin încheierea recurata, ca S.C. „R. D.” S.A. a fost de acord cu înscrierea mentiunilor referitoare la contractul de vânzare-cumparare actiuni din 29.02.2008. Or, dimpotriva, reprezentantii societatii recurente s-au opus acestei înscrieri.
De asemenea, gresit s-a retinut ca numitii I. A. B., A. S. si S. G. s-ar fi prezentat în calitate de reprezentanti ai administratorului S.C. „S.P.” S.R.L., iar nu în calitate de reprezentanti ai S.C. „R. D.” S.A.
Astfel, mandatele acordate celor trei au fost semnate de reprezentantul legal al recurentei, administratorul persoana juridica S.C. „S.P.” S.R.L., ceea ce înseamna ca, în conditiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954, împuternicirile emise de S.C. „S. P.” S.R.L. sunt actele S.C. „R. D.” S.A., fiind facute de administratorul legal în limitele puterilor conferite prin statut.
În fine, recurenta a sustinut ca judecatorul delegat a ignorat înscrisurile din care a rezultat ca, ulterior datei de 29.02.2008, S.C. „W. L:” S.R.L. a efectuat acte în calitate de actionar al S.C. „R.D.” S.A.
Astfel, la data de 10.04.2008, S.C. „W. L.” S.R.L. a formulat doua cereri de interventie în litigii judiciare, declinându-si calitatea de actionar al S.C. „R. D.” S.A., iar la data de 23.06.2008, în calitate de actionar al aceleiasi societati, a solicitat autorizarea instantei pentru convocarea adunarii generale a actionarilor.
Toate aceste aspecte, în opinia recurentei, ofereau suficiente indicii judecatorului delegat pentru a concluziona ca a fost învestit cu o cerere vadit contencioasa si a dispune respingerea cererii.
În drept, a invocat disp. art. 6 din Legea nr. 26/1990 republicata si art. 3041 C.pr.civ.
La termenul din 5 martie 2010, intimatul M. I. a invocat exceptia lipsei de interes a recurentei S.C. „R.D.” S.A. în promovarea prezentei cai de atac, sustinând, în esenta, urmatoarele:
Recurenta S.C. „R.D.” S.A. nu va beneficia de nici un folos practic prin eventuala admitere a prezentului recurs. Admiterea recursului ar conduce la modificarea înregistrarilor referitoare la participatia actionarilor, fara a influenta în nici un fel patrimoniul societatii recurente.
S.C. „R. D.” S.A. este un penitus extranei fata de contractul de cesiune de actiuni, fapt care face aplicabil principiul res inter alios acta aliis negue nocere negue prodesse potest (actul încheiat între anumite persoane nu poate niciodata sa prejudicieze sau sa profite altor persoane).
Cu privire la exceptia lipsei de interes a recursului, invocata de intimatul M. I., recurenta a solicitat respingerea, aratând urmatoarele:
Dispozitiile art. 6 din Legea nr. 26/1990 recunosc calitatea de a promova recurs împotriva încheierilor pronuntate de judecatorul delegat oricarei persoane interesate, iar interesul societatii recurente este evident, urmarind îndreptarea mentiunilor nelegale înscrise în registrul comertului. Nelegalitatea acestor mentiuni este evidenta, atâta vreme cât contractul de cesiune a fost deja anulat, prin sentinta nr. 860/COM/02.12.2009 a Tribunalului Bihor.
Curtea de Apel Galati a respins exceptia lipsei de interes în promovarea recursului, invocata de intimatul M.I.
A respins recursul declarat de S.C. „R. D.” S.A., ca nefondat.
Pentru a hotarî astfel, a retinut urmatoarele:
Pronuntându-se, mai întâi, asupra exceptiilor care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, în conditiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanta a retinut ca exceptia lipsei de interes este neîntemeiata, pentru motivele ce se vor arata în continuare:
Prin încheierea recurata s-a admis cererea formulata de M. I. si s-a dispus înscrierea în registrul comertului a mentiunii transmiterii unui numar de 65.715 actiuni ale societatii recurente, S.C. „R. D.” S.A., de la cedenta-actionar S.C. „W. L.” S.R.L., catre cesionarul – actionar M. I., actiuni reprezentând 1,309977% din capitalul social al acestei societati.
Este adevarat ca, prin admiterea prezentului recurs, nu s-ar determina decât modificarea înregistrarilor referitoare la participatiile actionarilor – parti în contractul de cesiune de actiuni si ca, astfel, nu s-ar influenta patrimoniul S.C. „R. D.” S.A., în sensul dobândirii vreunui drept de catre societatea emitenta a actiunilor (patrimonial sau nepatrimonial). Este adevarat, de asemenea, ca societatea recurenta este un penitus extranei în raport cu contractul a carui mentionare s-a dispus de catre judecatorul delegat.
Obiectul contractului de cesiune a constat însa în actiuni emise de societatea recurenta. Or, actiunea este un titlu reprezentativ al contributiei asociatului, constituind o fractiune a capitalului social, care confera posesorului calitatea de actionar si, pe cale de consecinta, o serie de drepturi (dreptul de a participa la adunarea generala, dreptul de a vota în cadrul acestor adunari, proportional cu numarul actiunilor detinute s.a.m.d.).
Cum actiunea este o valoare mobiliara care da titularului drepturi asupra societatii emitente, este evident ca aceasta din urma justifica un interes legitim, nascut si actual, personal si direct în stabilirea corectitudinii înscrierii mentiunilor referitoare la titularii dreptului de proprietate asupra acestor actiuni.
Fata de considerentele ce preced, a respins exceptia lipsei de interes a societatii recurente în promovarea recursului prev. de art. 6 si urmatoarele din Legea nr. 26/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Recursul a fost constatat nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:
Conform art. 37 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, controlul legalitatii actelor sau faptelor care se înregistreaza în registrul comertului se exercita de justitie printr-un judecator delegat.
Prin motivele de recurs s-a sustinut ca, în cadrul acestui control de legalitate, formal, judecatorul delegat ar fi trebuit sa constate ca nu a intervenit transferul valabil al dreptului de proprietate asupra actiunilor S.C. „R. D.” S.A. de la cedenta S.C. „W. L.” S.R.L. catre cesionarul M. I.
În opinia recurentei, înscrierea actului de cesiune/vânzare-cumparare în registrul actionarilor reprezinta, conform art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata, o conditie de validitate, de forma, a acestui act.
Potrivit textului de lege susaratat, dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise în forma dematerializata se transmite prin declaratie facuta în registrul actionarilor, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor. Conform aceluiasi articol, prin actul constitutiv se pot prevedea si alte forme de transmitere a dreptului de proprietate.
Din redactarea normei legale rezulta caracterul supletiv al acesteia, de vreme ce permite transmiterea atât prin modul prevazut de lege, cât si prin modurile prevazute de actul constitutiv, pentru ca textul foloseste particula „si”, ceea ce sugereaza posibilitatea acestei alternative.
Trebuie precizat faptul ca actul constitutiv al societatii recurente (art. 17) instituie principiul liberei circulatii a actiunilor între actionari, în sensul ca vânzarea actiunilor între partile contractante este valabila prin simplul consimtamânt al acestora. Din coroborarea art. 17 si art. 22 din statut rezulta ca s-a introdus o singura clauza restrictiva a transmisibilitatii actiunilor, ce conditioneaza transferul actiunilor catre terti de acordul adunarii generale a actionarilor (o veritabila clauza de agrement, care vizeaza însa numai tertii, nu si coactionarii, ca în speta de fata).
Doctrina si jurisprudenta au stabilit ca, în privinta transferului actiunilor nominative, înscrierea în registrul actionarilor priveste numai stabilirea proprietatii fata de societate si terti, iar nu raporturile dintre partile contractante. Lipsa informarii formale a societatii are aceleasi efecte ca în dreptul comun, respectiv inopozabilitatea fata de societate, respectiv fata de alti terti în raport cu transferul, actul fiind perfect valabil între parti de la data acordului de vointa, conform dreptului comun.
În speta, însa, opozabilitatea contractului de cesiune de actiuni s-a realizat, fata de societatea recurenta, prin notificarea transferului de catre cedent si cesionar, potrivit adresei înregistrate la S.C. „R. D.” S.A. sub nr. 811/01.10.2008. Cum societatea recurenta a fost notificata, operarea modificarii registrului actionarilor urma a se face, în conditiile art. 177 alin. 1 lit. a si alin. 2 din Legea nr. 31/199 republicata, prin grija administratorului, care, prin urmare, nu îsi poate invoca propria culpa prin prezentul recurs.
Cât priveste împrejurarea ca, prin sentinta nr. 860/COM/02.12.2009 a Tribunalului Bihor, pronuntata în dosarul nr. 6358/111/2008, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumparare de actiuni din 29.02.2008, constata urmatoarele:
În primul rând, este vorba de o hotarâre atacata cu apel, calea de atac fiind în curs de solutionare.
În al doilea rând, controlul efectuat de judecatorul delegat implica aspecte formale de legalitate, straine de controlul efectuat de instanta de drept comun într-o actiune în anulare a actului supus înregistrarii în registrul comertului. Ca atare, legalitatea si temeinicia încheierii recurate nu poate fi analizata decât prin prisma aspectelor de forma ce au facut obiectul analizei judecatorului delegat si în raport de elementele anterioare sau concomitente controlului de legalitate efectuat de acesta.
Nu în ultimul rând, în masura în care anularea contractului de cesiune de actiuni se va dispune printr-o hotarâre irevocabila, aceasta hotarâre se va comunica, din oficiu, oficiului registrului comertului, în conditiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, în vederea efectuarii cuvenitelor mentiuni.
Referitor la criticile de netemeinicie ale încheierii recurate, sub aspectul gresitei calificari a împuternicirilor nr. 78, 79 si 80/03.10.2008, retine ca, în adevar, cele trei persoane (A. B., A. S. si S. G:) au reprezentat S.C. „R. D.” S.A., fiind mandatate, în acest sens, de reprezentantul legal al acestei societati, administratorul persoana juridica S.C. „S. P.” S.R.L., în conditiile art. 35 din Legea nr. 31/1954. Însa gresita mentionare în încheierea recurata a acestei calitati este o simpla eroare materiala, de natura a fi îndreptata pe calea prev. de art. 281 C.pr.civ., fara a fi de natura sa afecteze legalitatea sau temeinicia încheierii recurate.
Cât priveste împrejurarea ca, ulterior încheierii contractului de cesiune de actiuni, cedenta S.C. „W. L.” S.R.L. si-ar fi declinat, în continuare, calitatea de actionar al S.C. „R. D.” S.A., a constatat, în primul rând, ca nu se poate sustine ca actul a fost antedatat. Astfel, acestui înscris i s-a dat data certa, prin încheierea nr. 756/29 februarie 2008 pronuntata de B.N.P. „V.C.”, conform art. 90 din Legea nr. 36/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, iar combaterea constatarii facute ex propriis sensibus de catre notar nu se poate face decât prin înscrierea în fals, potrivit art. 1173 Cod civil.
Pe de alta parte, demersurile efectuate de S.C. „W. L.” S.R.L., în calitate de titular al actiunilor cedate, s-ar fi putut datora neasigurarii opozabilitatii fata de societate si terti a transmiterii actiunilor, prin înregistrare în registrul actionarilor si mentiune în registrul comertului. Oricum, efectuarea acestor demersuri nu poate fi de natura sa afecteze validitatea actului între parti.
În fine, se cuvine sa precizam ca încheierile date de judecatorul delegat în materie de înregistrare a mentiunilor în registrul comertului sunt, în adevar, pronuntate în cadrul unei proceduri necontencioase, deoarece, prin cererea de înregistrare a mentiunii nu se urmareste realizarea unui drept potrivnic fata de alta persoana, conform art. 331 C.pr.civ.
Daca cererea are (prin însusi cuprinsul sau sau prin obiectiile ridicate de persoanele citate), caracter contencios sau capata caracter contencios, prin interventia în proces a unui tert, (art. 335 C.pr.civ.) instanta o respinge, partile urmând a alege calea contencioasa.
În speta, însa, asa cum rezulta din încheierea de îndreptare a omisiunilor strecurate în încheierea nr. 8567/03.10.2008, reprezentantii S.C. „R. D.” S.A., desi s-au opus admiterii cererii de înscriere a mentiunii si au depus o serie de înscrisuri, nu au ridicat nici un fel de obiectii si nici nu au invocat nici un aspect care sa releve natura contencioasa a cererii.
Fata de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 C.pr.civ., a respins prezentul recurs, ca nefondat.