Cod operator nr. 11276
Dosar nr. 9292/296/2008
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SATU MARE
SECTIA CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 9/R
Sedinta publica de la 13 Ianuarie 2010
Carte funciara.
Titularul dreptului real înscris în cartea funciara. Calitate procesuala.
Principiul continuitatii înscrierilor.
(…)
Asupra recursului civil de fata, tribunalul constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.3261/21.5.2009 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în
dosar nr.9292/296/2008, s-a admis cererea reclamantei E, cu sediul în Satu Mare,
str. 1 Decembrie 1918, judetul Satu Mare, împotriva pârâtilor STATUL ROMÂN prin
M.E.F.-D.G.F.P. Satu Mare, cu sediul în Satu Mare, P-ta Romana nr.3-5, judetul Satu
Mare, MUNICIPIUL SATU MARE PRIN PRIMAR, si altii, persoane fizice.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termenul legal, recurentul
STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin D.G.F.P. SATU
MARE, solicitând instantei admiterea acestuia si casarea în parte a hotarârii atacate,
în sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român
reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor
Publice a judetului Satu Mare si pe cale de consecinta, respingerea actiunii
reclamantei fata de institutia recurenta.
În motivare arata ca, calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei
identitati între persoana pârâtului si cel obligat în acelasi raport juridic, pentru a putea
fi obligat în raportul juridic dedus judecatii, astfel ca trebuie sa existe o identitate între
persoana juridica chemata în judecata si titularul dreptului ce face obiectul litigiului.
Astfel, pentru a determina cine are calitatea procesuala pasiva trebuie stabilit cine
este titularul dreptului ce face obiectul litigiului.
Cadrul fixat de legiuitor prin art.36 alin.1din Legea nr.18/1991 privind fondul
funciar, cu modificarile si completarile ulterioare, nu lasa loc de interpretari:
„terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localitatilor si care sunt
în administrarea primariilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor,
oraselor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevazute la art.26".
Conform art.26 alin.1din Legea nr.18/1991, privind fondul funciar, "terenurile situate
în intravilanul localitatii, care au apartinut cooperatorilor sau altor persoane care au
decedat, în ambele cazuri fara mostenitori, trec în proprietatea comunei, orasului si
municipiului, dupa caz, si în administrarea primariilor, pentru a fi vândute,
concesionate ori date în folosinta celor care solicita sa-si construiasca locuinte si nu
au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter
productiv, potrivit legii, ori pentru compensarile prevazute la art.24." (terenurile
situate în intravilanul localitatilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole si de
productie, cooperatorilor sau altor persoane îndreptatite pentru constructia de
locuinte si anexe gospodaresti, si care au fost edificate, ramân si se înscriu în
proprietatea actualilor detinatori, n.n. V.S.).
Astfel, regimul juridic al acestor imobile presupune ca aceste terenuri au trecut
în proprietatea comunei, orasului si municipiului, dupa caz, si în administrarea
primariilor, ele putând sa dispuna cu privire la acestea în calitate de proprietari.
Mai mult, potrivit art.26 alin.2 din Legea nr.7/1996 a cadastrului si a publicitatii
imobiliare: „ În aceleasi conditii ( dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt
opozabile fata de terti, fara înscrierea în cartea funciara - art.26 alin.1 din Legea
nr.7/1996 n.n. V. S.) sunt opozabile fata de terti si drepturile reale dobândite de stat
si de orice persoana, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotarâri
judecatoresti". Prin urmare, trecerea în proprietatea comunelor, oraselor sau a
municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul
localitatilor si care au fost în administrarea primariilor, la data intrarii în vigoare a Legii
nr.18/1991, este opozabila erga omnes si fara înscrierea în cartea funciara.
Prin terenuri proprietatea statului, legiuitorul a înteles sa se refere la:„acele
suprafete intrate în patrimoniul sau în conformitate cu prevederile legale existente
pâna la data de 1 ianuarie 1990 si înregistrate ca atare în sistemul de evidenta al
cadastrului funciar general si în amenajamentele silvice."
Astfel, arata ca dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost transmis
ope legis, de la Statul Român catre aceasta, în baza Legii nr.18/1991, act normativ
intrat în vigoare cu mult înaintea promovarii prezentei actiuni de catre reclamant.
De asemenea, trebuie avute în vedere prevederile art.119 al Legii nr.215/2001
a administratiei publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit
carora: „Constituie patrimoniu al unitatii administrativ-teritoriale bunurile mobile si
imobile care apartin domeniului public al unitatii administrativ - teritoriale, domeniul
privat al acesteia, precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial".
În aceste conditii, mai arata recurentul, art.122 din Legea nr.215/2001 a
administratiei publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare specifica faptul
ca: „Toate bunurile apartinând unitatilor administrativ-teritoriale sunt supuse
inventarierii anuale. Consiliilor locale si judetene li se prezinta anual de catre primar,
respectiv de presedintele consiliului judetean, un raport asupra situatiei gestionarii
bunurilor ".
Cu privire la capatul de cerere referitor la rectificarea si întabularea în cartea
funciara a dreptului de proprietate asupra imobilului - teren, învedereaza faptul ca în
argumentarea, inutilitatii promovarii unei actiuni împotriva Statului Român reprezentat
de Ministerul Finantelor Publice prin care sa se constate dobândirea unui drept de
proprietate prin dezmembrare, a aratat ca persoana adevaratului proprietar al
imobilului - teren este unitatea administrativ-teritoriala.
Prin urmare, arata ca, întrucât Statul Român reprezentat de Ministerul
Finantelor Publice, nu are calitatea de proprietar, institutia recurenta nu se poate
pronunta cu privire la rectificarea si întabularea dreptului de folosinta asupra
imobilului - teren si a dreptului de proprietate asupra imobilului-magazie, deduse
judecatii în speta de fata. Invoca jurisprudenta Curtii de Apel Oradea.
În considerarea celor de mai sus, solicita admiterea recursului, astfel cum a
fost formulat în scris.
În drept invoca dispozitiile legale la care a facut referire în cererea de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât si din
oficiu, tribunalul considera ca este nefondat .
Calitatea procesuala pasiva a statului e justificata de înscrierea dreptului de
proprietate al statului asupra diferentei de teren ce nu a fost restituita prin deciziile
nr.1521/2007 si nr.1520/2007 emise de Comisia speciala de retrocedare a unor
bunuri imobile care a apartinut cultelor religioase din România,mentionându-se în
cadrul deciziei nr.1520/2007 ca se respinge restituirea în natura în favoarea intimatei
–reclamante a suprafetei de teren de 725 mp înscris în CF 13524 Satu Mare nr.top
13/4 si o parte din nr.top.13/5 înscris în CF nr.13977 Satu Mare identificata prin
loturile 2 si 3 în planul de amplasament si delimitare a imobilului, întrucât terenul este
partial afectat de amenajari de utilitate publica si partial ocupat de constructii iar prin
decizia nr.1521/2007intimata reclamanta a redobândit în baza art.5 alin1 din OUG
nr.94/2000 dreptul de proprietate asupra terenului lotul nr.1 în suprafata de 480 mp.
care se afla în proprietatea tabulara a statului român având destinatia de curte cu
garaje si anexe demontabile. Din extrasul de CF nr.13977 Satu Mare rezulta cotele
de proprietate asupra terenului apartin atât statului cât si unor peroane fizice.
În cadrul motivelor de recurs s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale
pasive a Statului Român reprezentat prin MEF prin DGFP Satu Mare.
Exceptia invocata este nelegala si neîntemeiata, având în vedere ca potrivit
disp.art.30 din Lg.nr.7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara, republ., daca
în CF s-a înscris un drept real în conditiile prezentei legi în folosul unei persoane se
prezuma ca dreptul exista în folosul ei daca a fost dobândit sau constituit cu buna
credinta, cât timp nu se dovedeste contrariul.
Disp.art.26 alin.2 din Lg.nr.7/1996 se refera la principiul opozabilitatii,
respectiv dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terti
fara înscrierea în CF dobândite de stat si de orice persoana prin efectul legii, prin
expropriere sau prin hotarâri judecatoresti. Fiind vorba de domeniul privat al statului,
exceptiile invocate de la principiul opozabilitatii opereaza numai în privinta
dobânditorilor primari de drepturi reale imobiliare, nu si a dobânditorilor subsecventi
ai acestora.
În cauza se invoca trecerea ope legis în baza art.26 alin.1 din Lg.nr.18/1991 în
proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea
statului, situate în intravilanul localitatilor si care au fost în administrarea primariilor la
data intrarii în vigoare a Lg.nr.18/1991.
În baza disp.art.46 din aceeasi lege, imobilele ce apartin domeniului public si
domeniului privat al statului sau, dupa caz, ale unitatii administrativ-teritoriale se vor
înscrise în carti funciare speciale ale unitatii administrativ-teritoriale pe care sunt
situate cu exceptiile prevazute de lege. Potrivit disp.art.26 alin.3 din Legea 7/1996
titularul drepturilor dobândite prin modurile enumerate la alin.2 din acelasi articol
poate sa dispuna de ele dupa ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea
funciara.
Atâta timp cât aceasta înscriere nu a fost efectuata, înscrierea dreptului
de proprietate în CF se va savârsi împotriva persoanei înscrise în CF ca titulara
acelui drept de proprietate, respectiv împotriva Statului Român în baza
disp.art.22 lit.a din Lg.7/1996, republicata, respectând astfel principiului
continuitatii înscrierilor în carte funciara.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza disp.art.312 Cod procedura
civila, considerând ca nu sunt îndeplinite dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura
civila, va respinge recursul ca nefondat .