Prin sentinta civila nr. 823 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Neamt a respins cererea de retragere a raspunderii personale, formulata de Administratia Finantelor Publice a municipiului Piatra Neamt, succedata în drepturi si obligatii de creditoarea D. G. F. P. N. în contradictoriu cu pârâtii - debitori G M., T. V., M. S. si S. G
S-a retinut de instanta de fond ca prin cererile formulate în cauza la data de 29.03.2005 si 17.11.2005 (filele 69 - 70, 123 - 124, voi. 13), creditoarea A. F. P. a municipiului P. N, succedat în drepturi si obligatii de D.G.F.P.N. a solicitat atragerea raspunderii personale a pârâtilor - debitori M. M., M. S., A. M., S. C. si T. V., pentru un pasiv de 1.779.327.385 lei, reprezentând creante bugetare nerecuperate în cursul procedurii.
În motivare a învederat ca evidenta contabila nu a fost tinuta în conformitate cu legea, ca organele de conducere ale debitorului au gospodarit defectuos patrimoniul si au efectuat fapte si acte de comert prin încalcarea disciplinei financiare, prejudiciind astfel societatea.
Initial, în drept, a invocat dispozitiile art. 137 lit. „a - d" din Legea nr. 64/1995, republicata, devenit art. 138 alin. 1 lit. „a - d" din Legea nr. 85/2006, iar la fond a invocat numai dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. „a" si „d" din Legea nr. 85/2006.
La data de 15.02.2005, si-a precizat cererea de atragere a raspunderii personale aratând ca vinovat pentru netinerea contabilitatii în conformitate cu legea este pârâtul debitor A M. si a solicitat atragerea raspunderii personale a pârâtilor -debitori indicati în cererea înregistrata la data de 29.03.2005 (filele 63 - 65, voi. 13).
Din probatoriul administrat în cauza, instanta a retinut:
Potrivit raportului de expertiza întocmit de expertul contabil C. F. (filele 36 -49), pârâtii - debitori nu au savârsit nici una dintre faptele prevazute în mod expres si limitativ de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. „a - g" din Legea nr. 85/2006.
Potrivit aceluiasi raport, starea de insolventa a debitorului a fost determinata de factori economici, precum inflatia, pierderea furnizorilor de materii prime, a beneficiarilor traditionali, etc.
Din suplimentul acestui raport (filele 55 - 59, voi. XIII), rezulta ca prejudiciul cauzat de pârâtul - debitor T. V. prin achizitionarea unor televizoare, a fost recuperata integral de la acesta. A fost recuperat integral si prejudiciul de 250 Ron si dobânzi aferente, rezultat din avansul platit de pârâtul debitor G M. pentru achizitionarea unui autoturism ARO de teren.
Pentru prejudiciul cauzat de pârâtul debitor G M. (fosta A), prin nereguli privind Legea contabilitatii nr. 82/1991, cât si prin nereguli ce exced Legii nr. 82/1991 (acest ultim aspect sesizat de instanta din actul de control de la filele 27 -34, voi. XIV), aceasta, prin procesul verbal nr. 125/28.02.2006 (filele 27 - 34, voi. XIV), a fost sanctionata contraventional si i s-au imputat anumite sume de bani, reprezentând contravaloarea prejudiciilor, sumele imputate acesteia neputând fi însa recuperate din cauza insolvabilitatii susnumitei.
Din aceeasi lucrare mai rezulta ca drepturile de creanta a debitoarei S.C Industrial Service S.A nu erau prescrise la data deschiderii procedurii de insolventa, însa nu au putut fi recuperate de lichidatorul judiciar Fiscal Expert Business SPRL, întrucât debitorul S.C M. V. S.KL si S.C E. S.A au intrat în faliment.
În raportul de expertiza întocmit de expertul contabil D. G (filele 107 - 113, voi. 13), se concluzioneaza ca membrii organelor de conducere ale societatii debitoare pot fi considerati vinovati de starea de insolventa a debitorului pentru faptele prevazute de art. 138 lit. „a" si "d" din Legea nr. 85/2006, întrucât au prejudiciat societatea în folosul altor persoane juridice si nu au înregistrat în contabilitate actele contabile în mod cronologic si sistematic.
Referitor la cauzele si împrejurarile care au condus la starea de insolventa a debitorului, lichidatorul judiciar Fiscal Expert Business SPRL, prin înscrisul intitulat „Concluzii scrise" si-a însusit punctul de vedere exprimat de expertul CF. în lucrarea efectuata în cauza (filele 6-7, voi. 14), iar la fond a pus concluzii de respingere a cererii de atragere a raspunderii materiale ca fiind nefondata.
Probatoriul sus analizat a format convingerea instantei ca faptele invocate de creditorul A F. P. P. N., succedat în drepturi si obligatii de D. G. a F. P. N., prevazute de art. 138 alin. 1 lit. „a" si "d" din Legea nr. 85/2006, nu pot fi retinute în sarcina nici unuia dintre pârâtii - debitori chemati sa raspunda în cauza, patrimonial.
Astfel, cu privire la pârâtii - debitori M. M., M. S. si S. G nu exista la dosarul cauzei nici macar un început de dovada privind vinovatia acestora de starea de insolventa a debitorului.
Referitor la pârâtul - debitor T. V., director al societatii debitoare pâna la data de 17.05.1995, din procesul verbal nr. 125/6.02.1998 (filele 27 - 34, voi. 14), rezulta ca acesta, prin achizitionarea în regim de compensare a 350 televizoare color în lunile martie - mai 1994, a cauzat societatii un debit de 390,4 Ron si ca debitul plus dobânda, în total suma de 814, 2141 Ron, a fost imputata acestuia (anexa nr. 3).
În suplimentul la raportul prevazut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 55 - 59, voi. 13), expertul G F. retine ca suma de bani imputata pârâtului debitor T. V. a fost integral recuperata (pag. 4, supliment fila 58, voi. 13).
Expertul Deliu Constantin, în raportul prevazut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 107 - 113, voi. 13), nu constata alte nereguli referitoare la activitatea desfasurata de pârâtul - debitor T. V. în perioada decembrie 1993 - mai 1995, când a îndeplinit functia de director, raportul întocmit de acesta vizând, în cea mai mare parte, anii în care manager al societatii debitoare a fost pârâtul debitor G M. (fosta A) si anume iunie 1995 - ianuarie 1998.
Pentru aceasta perioada de timp, expertul D. G, în raportul prevazut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 107 - 112, voi. 13), a constatat lipsa de preocupare pentru încasarea contravalorii livrarilor efectuate catre parteneri interni si externi, încheierea unor contracte de locatie paguboase, vânzarea unor mijloace fixe în lunile august si septembrie 1997 la o valoare mai mica decât valoarea ramasa reactualizata, acordarea unui avans de 350 lei la data de 27.07.1997, fara documente legale, ci pe baza procesului - verbal nr. 712/27.07.1997, pentru achizitionarea unui autoturism ARO de teren, din care s-a recuperat numai suma de 250 lei, ca actele contabile nu au fost înregistrate în contabilitate, cronologic si sistematic.
Concluzioneaza expertul D. C. ca, în raport de cele constatate, membrii organelor de conducere a societatii debitoare pot fi considerati vinovati de starea de insolventa pentru faptele prevazute de art. 138 lit. „a" si "d" din Legea nr. 85/2006. Instanta nu a putut ajunge la aceeasi concluzie pentru cele ce urmeaza: Nu sunt elemente suficiente în lucrarea susnumitului expert din care sa rezulte ca prin neregulile retinute, conducerea societatii debitoare, în frunte cu pârâtul debitor C. M., a urmarit un interes personal al sau ori al altei persoane fizice sau juridice.
Mai mult, în cauza, procedura insolventei deschizându-se prin sentinta civila nr. 1649/F/24.05.2006, este cât se poate de evident, ca la aceasta data, drepturile de creanta apartinând debitorului S.C I. S. S.A, nascute din acte si fapte de comert începând cu luna iunie 1995, nu erau prescrise, iar obligatia recuperarii lor revenea lichidatorului judiciar care, de altfel, în cursul derularii procedurii, a si depus diligente în acest sens (filele 58 - 59, voi. 13).
Referitor la contractele de locatie paguboase si vânzarea unor mijloace fixe, la o valoare mai mica decât valoarea ramasa neactualizata, nu exista nici o dovada certa care sa probeze ca aceste acte au vizat vreun interes personal al pârâtei debitoare C M. sau al altei persoane.
Prin urmare, instanta a apreciat ca neregulile depistate de expertul D. C sunt expresia managementului defectuos si al proastei administrari a patrimoniului debitorului, dovedite de pârâtul debitor C. M. (fosta A) în îndeplinirea mandatului de manager, nu va retine în sarcina acesteia fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. „a" din Legea nr. 85/2006.
Nici fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. „d" din Legea nr. 85/2006 nu poate fi retinuta în sarcina pârâtilor - debitori T. V. si G M. pentru considerentele ce au fost expuse în continuare.
Fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. „d" din Legea nr. 85/2006, în oricare din modalitatile ei, se caracterizeaza prin savârsirea ei cu intentie, care trebuie dovedita cu privire la persoana fiecaruia dintre pârâtii - debitori susnumiti.
În cauza, expertul D. G, prin lucrarea efectuata, nu a depistat, ca neînregistrarea cronologica si sistematica a documentelor contabile în contabilitatea societatii, atât în luna mai 2005, cât si ulterior pâna la deschiderea procedurii insolventei, pârâtii - debitori T. V. si G M. (fosta A.) au urmarit prejudicierea debitorului. De asemenea, nu a constatat existenta unui raport de cauzalitate între aceste nereguli si prejudiciul debitorului, constând în insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata de catre debitorul insolvent a datoriilor exigibile.
Nici creditorul D. G. F. P. N. nu a produs în cauza astfel de probe.
Împotriva hotarârii pronuntate de Tribunalul Neamt, a promovat recurs creditoarea - D. G. F. P. N, considerând-o nelegala, motivat de faptul ca instanta de fond nu a analizat complet si corect probatoriul cauzei, din care rezulta îndeplinirea cerintelor art. 138 din Legea 85/2006, astfel ca administratorul statutar trebuie sa raspunda personal.
Analizând motivele de recurs, actele si lucrarile dosarului precum si sentinta recurata, instanta - Curtea de Apel Bacau - retine urmatoarele :
Instanta de fond nu a facut o cercetare completa a fondului cauzei, situatie ce rezulta din considerentele sentintei pronuntate; astfel, la dosarul cauzei exista doua expertize de specialitate care au concluzii total diferite una fata de cealalta, în sensul ca expert C. F. arata ca administratorii statutari nu se fac vinovati de faptele prevazute la art. 138 alin. 1 lit. a - d din Legea 85/2006 pe când expert D. G, arata ca acestia, prin activitatea lor, sunt vinovati de starea de insolventa a societatii comerciale debitoare.
Fata de aceasta situatie instanta de fond trebuia fie sa puna în discutia partilor efectuarea unei noi expertize pentru ca un al treilea expert, analizând cele doua lucrari de specialitate sa stabileasca realitatea economico - financiara a societatii comerciale, raportat la activitatea administratorilor statutari, fie sa dispuna completarea raportului de expertiza cu obiective clare si concrete, pentru activitatea fiecarui administrator statutar, respectiv actele încheiate, evidentierea lor în contabilitatea societatii; cauzele ce au dus la crearea de datorii si a neîncasarii creantelor; ce contracte încheiate în perioada de activitate a acestora si ce efect au avut asupra redresarii societatii comerciale debitoare în perioada 1991 - 1996.
Instanta de fond arata clar ca lichidatorul judiciar avea obligatia recuperarii creantelor ce le avea societatea comerciala (fila 62 dosar fond) fara a motiva de ce nu au facut-o în primul rând cei ce administrau societatea, de asemenea sustinerea ca expertiza D. care arata de altfel nereguli mari în activitatea administratorilor, ar constitui expresia unui management defectuos, nu este de natura a "justifica" prin ea însasi un debit de 1.779.327.385 lei.
Pe cale de consecinta, fata de cele mai sus constatate, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, instanta a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.