Cerere în constatarea nulităţii unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Dosar Nr. 1253/R (20.05.2009)

Prin actiunea înaintata la 9 octombrie 2002 la Judecatoria Radauti, reclamantul Municipiul Radauti reprezentat prin Primar, a chemat în judecata pe pârâtii P. M., G. C, V. I. C. si M. A., solicitând obligarea acestora sa-i predea în deplina proprietate si posesie imobilul situat în Radauti, str. Stefan cel Mare nr.19A, cu radierea înscrierii acestora din cartea funciara.

În sustinerea actiunii, reclamantul a relevat ca prin sentinta civila nr.295/1994 a Judecatoriei Radauti a fost admisa actiunea pârâtilor împotriva DGFP Suceava, constatându-se calitatea lor de mostenitori ai defunctului S. L, decedat la 14 octombrie 1953, anulându-se testamentul încheiat în favoarea numitei G. E. si stabilindu-se ca pârâtii sunt proprietarii imobilului din litigiu. Însa, la data mentionata pârâtii au chemat în judecata numai DGFP Suceava, desi proprietar tabular al imobilului era Statul Român, care trebuia sa fie reprezentat legal în proces prin consiliul local. În contextul în care sentinta mentionata a ramas definitiva si irevocabila si atât contestatia în anulare cât si revizuirea au fost respinse ca nefondate, reclamantul a apreciat ca se impune promovarea unei actiuni în revendicarea imobilului sus indicat, pentru a se stabili adevaratul proprietar al imobilului prin compararea titlurilor partilor.

Prin sentinta civila nr.3453 din 8 noiembrie 2002 a Judecatoriei Radauti, s-a admis exceptia invocata de pârâti si s-a respins actiunea în revendicare formulata de reclamant, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.

Solutia instantei de fond a fost mentinuta ca legala si temeinica prin decizia civila nr.2558/23.12.2003 a Tribunalului Suceava, care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Municipiul Radauti.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civila nr.1190 din 12.10.2004, a admis recursul declarat de Municipiul Radauti, a modificat decizia instantei de apel în sensul ca a admis apelul declarat de reclamant împotriva solutiei instantei de fond si, în rejudecare, a admis actiunea principala, cu obligarea pârâtilor sa lase în deplina proprietate si posesie în favoarea reclamantului imobilul din litigiu. S-a dispus si radierea pârâtilor din cartea funciara ce contine acest imobil.

Pentru a statua astfel, instanta de recurs a retinut ca sentinta civila nr.295/1994 a Judecatoriei Radauti, invocata ca temei al dreptului de proprietate al pârâtilor, a fost pronuntata doar în contradictoriu cu DGFP Suceava, care nu avea calitate procesuala pasiva în cauza, iar instanta de fond trebuia sa puna în discutie acest aspect. În aceste conditii, hotarârea primei instante nu are valoarea de titlu de proprietate, cu atât mai mult cu cât în cauza s-au constatat falsuri în ceea ce priveste promovarea prezentului litigiu. În opinia instantei de recurs, este fara dubiu faptul ca „titlul” pârâtilor a fost obtinut în mod fraudulos si ca nu este opozabil reclamantului.

În ceea ce priveste titlul reclamantului, acesta rezulta din sentinta civila nr.1297/1965 pronuntata de fostul Tribunal Popular al Raionului Radauti, hotarâre care la acea vreme a fost pronuntata în contradictoriu cu toate partile interesate.

În aceste conditii, comparând cele doua titluri, curtea facând aplicatiunea dispozitiilor legale în materie, art.480 Cod civil, a dat preferinta titlului reclamantului.

Prin cererea înaintata la 8 mai 2009 la Curtea de Apel Suceava, pârâtii M. A., I. C, P. M. si G. C. au solicitat constatarea nulitatii absolute a deciziei civile nr.1190 din 12 octombrie 2004 a Curtii de Apel Suceava prin care au fost obligati sa predea Municipiului Radauti imobilul situat în Radauti, str.Stefan cel Mare nr.19, înscris în CF 4806 Radauti, cu radierea dreptului de proprietate al pârâtilor.

În sustinerea cererii, pârâtii au relevat ca la data pronuntarii deciziei civile atacate, Decretul nr.111/1951, pe care s-a fundamentat solutia, era abrogat de cel putin 14 ani si considerat neconstitutional. Se releva de catre pârâti ca s-a încercat de catre Primaria municipiului Radauti desfiintarea titlului lor de proprietate, respectiv sentinta civila nr.295/18 ianuarie 1994 a Judecatoriei Radauti, însa aceasta hotarâre a ramas definitiva si irevocabila iar contestatia în anular esi cererea de revizuire au fost respinse ca nefondate. Toate aceste aspecte arata ca titlul de proprietate al pârâtilor nu a fost desfiintat iar decizia nr.3256/2005 a ICCJ arata foarte clar ca Decretul 111/1951 a fost declarat neconstitutional în raport cu Constitutia din anul 1948.

În concluzie în opinia pârâtilor Curtea de Apel Suceava si-a depasit atributiile puterii judecatoresti, intrând în sfera legislativului, prin reactivarea unui act normativ abrogat si neconstitutional.

Cererea pârâtilor a fost respinsa, pentru considerentele ce succed:

Nulitatea este sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila. Cu alte cuvinte, nulitatea este sanctiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respecta dispozitiile legale referitoare la conditiile de validitate ale actului juridic. Nulitatea poate fi absoluta atunci când se încalca o norma juridica care ocroteste un interes general, sau relativa când nu se respecta o norma juridica ce protejeaza un interes particular. Pentru ambele situatii discutate, nulitatea vizeaza actul juridic civil, prin care se întelege manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a naste, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Însa, hotarârea judecatoreasca nu constituie un act juridic civil, ea fiind actul final al judecatii, actul de dispozitie al instantei cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter jurisdictional. Hotarârea reprezinta scopul urmarit prin declansarea procesului, ratiunea lui de a fi, deoarece transeaza conflictul dintre parti.

În consecinta, este inadmisibila solicitarea pârâtilor de a se constata nulitatea absoluta a unei decizii civile pronuntata de instanta de recurs, în conditiile în care, asa cum s-a relevat mai sus, hotarârea judecatoreasca nu este un act juridic civil.

Asa fiind, pentru considerentele expuse cererea pârâtilor a fost respinsa, cu consecinta mentinerii ca legale si temeinice a hotarârii atacate.