Cerere întemeiata pe dispozitiile Legii nr. 190/2004 privind stimularea privatizarii si dezvoltarii societatilor comerciale din domeniul agriculturii, respinsa prin hotarâre a consiliului local, pe motiv de oportunitate. Nelegalitate
Având în vedere ca dezideratul „oportunitatii” acordarii facilitatilor în litigiu, decurgea din însesi prevederile imperative ale Legii nr. 190/2004, autoritatea administrativa locala avea obligatia de a lua act de incidenta acestor prevederi, ce o obligau la emiterea unei hotarâri de acordare a înlesnirilor la plata în cauza.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 464/Ca din 27 octombrie 2008
Prin sentinta civila 1043/11.05.2007 a Tribunalului Iasi s-a dispus: admiterea actiunii formulate de reclamanta S.C. „V.C.” S.A. Iasi în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului Iasi; anularea Hotarârii Consiliului local al municipiului Iasi nr.401 din data de 27 noiembrie 2006 privind respingerea proiectului de hotarâre pentru acordarea de înlesniri la plata conform Legii nr.190/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, S.C. „V.C.” S.A. Iasi; obligarea pârâtului Consiliul local al municipiului Iasi sa adopte o hotarâre prin care sa acorde înlesnirile la plata prevazute de dispozitiile Legii nr.190/2004 reclamantei S.C. „V.C.” S.A. Iasi.
A retinut instanta de fond:
În fapt, reclamanta SC „V.C.” SA este beneficiara Legii nr.190/2004 privind stimularea privatizarii si dezvoltarii societatilor comerciale din domeniul agriculturii, cu modificarile ulterioare, îndeplinind conditiile prevazute de acest act normativ, întrucât nu înregistreaza debite restante fata de Agentia Domeniilor Statului pentru perioada de dupa privatizare, în baza contractului de concesiune încheiat, si are achitate toate datoriile curente privind obligatiile bugetare, potrivit Ordinului comun al Ministerului Finantelor Publice si Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr.1848/06.12.2005 privind acordarea de înlesniri la plata obligatiilor bugetare datorate si neachitate de S.C. „V.C.” S.A., aspect necontestat de catre pârât.
Desi pe baza cererii Agentiei Domeniilor Statului de acordare a facilitatilor catre reclamanta S.C. „V.C.” S.A., Primarul Municipiului Iasi a propus pârâtului Consiliul local al municipiului Iasi acordarea unor facilitati de natura scutirilor si esalonarilor, proiectul de hotarâre fiind avizat favorabil de catre Directia Economica si de Finante Publice Locale, Comisia Economico-Financiara si Comisia Juridica si de Disciplina, în sedinta din data de 27 noiembrie 2006, pârâtul Consiliul local al municipiului Iasi a respins proiectul de hotarâre, pe motive de oportunitate invocate în cursul solutionarii prezentei cauze, necuprinse în considerentele actului atacat.
În drept, instanta de fond a apreciat ca cererea reclamantului este întemeiata, pe de o parte în conditiile în care actul administrativ atacat nu îndeplineste cerinta formala a motivarii solutiei adoptate, în special în contextul existentei tuturor avizelor de specialitate favorabile, iar pe de cealalta parte, în conditiile în care dispozitiile Legii nr.190/2004 privind stimularea privatizarii si dezvoltarii societatilor comerciale din domeniul agriculturii nu-i confereau o putere de apreciere din punct de vedere al oportunitatii acordarii acestor facilitati, textul fiind unul imperativ: „beneficiaza, la cererea Agentiei Domeniilor Statului, de urmatoarele înlesniri la plata …”.
Astfel, textul legii confera autoritatii locale doar competenta de a verifica întrunirea conditiilor prevazute în cuprinsul sau de catre beneficiarul acestor masuri, nu si prerogativa de a aprecia asupra oportunitatii, în situatia în care pârâtul considera ca prin aceste dispozitii i s-ar încalca libertatea de autonomie, garantata de legea fundamentala, având posibilitatea de a invoca neconstitutionalitatea acestora, cale ce nu a fost însa urmata. În aceste conditii, pârâtul trebuie sa se supuna principiului legalitatii, prevazut de art.2 din Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala potrivit caruia actele emise sau adoptate de autoritatile administratiei publice locale trebuie sa fie conforme cu actele normative cu o valoare superioara în aplicarea carora sunt emise.
Cum potrivit dispozitiilor art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificata, „Orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata”, instanta apreciaza ca în cauza se impune anularea Hotarârii Consiliului local al municipiului Iasi nr.401 din data de 27 noiembrie 2006 privind respingerea proiectului de hotarâre pentru acordarea de înlesniri la plata conform Legii nr.190/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, S.C. „V.C.” S.A. Iasi si repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin obligarea pârâtului Consiliul local al municipiului Iasi sa adopte o hotarâre prin care sa acorde înlesnirile la plata prevazute de dispozitiile Legii nr.190/2004 reclamantei S.C. „V.C.” S.A. Iasi.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu sustinerile partilor din cadrul dezbaterilor, a respins recursul promovat în cauza, de pârâta, ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect a retinut instanta de fond ca în speta legiuitorul a recunoscut recurentei, ca autoritate administrativa locala, prerogativul de apreciere a oportunitatii acordarii facilitatilor prevazute de Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizarii si dezvoltarii societatilor comerciale din domeniul agriculturii, fata de termenul folosit de text, respectiv acela de „beneficiaza”.
Totodata, desi recurenta evoca dispozitiile Codului fiscal, acesta în realitate recunoaste suprematia legii speciale, în materia acordarii de scutiri si facilitati contribuabilului persoana juridica, în speta a Legii nr. 190/2004, dar scutirile si înlesnirile la plata impozitelor locale ce nu dispus de o reglementare speciala, revenind în competenta de apreciere a organelor administrative expres prevazute în cod.
Si dispozitiile art.122 alin.2 din Codul de procedura fiscala evocat de recurenta dispune în acelasi sens, al posibilitatii de acordare a unor facilitati la plata impozitelor locale, de autoritatile administrative locale, „la cererea temeinic justificata a debitorilor”, justificare ce tine de situatia de fapt concreta, pe când în speta „justificarea” intimatei decurgea din însusi textul Legii nr.190/2004, astfel ca recurenta avea obligatia doar de a lua act de incidenta sau nu a acestor dispozitii legale în cazul S.C. „V.C.” SRL Iasi, incidenta justificata însa în cauza.
Nu se verifica în cauza nici sustinerea recurentei privitoare la pronuntarea instantei de fond asupra a ceea ce nu s-a cerut, în conditiile art.304 pct.6 Cod procedura civila, fata de dispozitivul sentintei atacate ce face referire generic la obligarea recurentei a adopta „o hotarâre de acordare a înlesnirilor la plata prevazute de Legea nr. 190/2004”, astfel cum se solicitase prin actiune de reclamanta, dar în faza de executare a sentintei recurenta urmând a identifica în concret categoria si cuantumul înlesnirilor legale.