Cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, formulată în contradictoriu cu primăria şi consiliul local. Calitate procesuală pasivă

Dosar Nr. 195 (24.03.2008)

Cerere întemeiata pe dispozitiile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, formulata în contradictoriu cu primaria si consiliul local. Calitate procesuala pasiva

Conform art.117 lit.e) din Legea nr.215/2001, instanta de drept administrativ careia îi revine obligatia de a asigura transparenta si comunicarea cu persoanele interesate a actelor primarului si ale consiliului local, în conditiile Legii nr.544/2001, este secretarul unitatii administrativ-teritoriale, persoana ce a fost însa chemata în judecata.

Curtea de Apel Iasi, decizia nr.195/C.A. din 24 martie 2008

Prin sentinta civila nr.1806/E din 14 septembrie 2007, Tribunalul Iasi, respingând exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de pârâtul Consiliul Local Iasi, a respins actiunea introdusa de reclamanta SC „A.A.” SRL Iasi, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Iasi, respingând totodata actiunea aceleiasi reclamante împotriva Primariei Municipiului Iasi, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, prin adresa nr.129/23.02.2007, reclamanta a solicitat Primariei Iasi sa fie informata, în baza art.5 lit.g) din Legea nr.554/2001, daca terenul pe care este amplasata Piata A.B. a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001; ca, prin adresa nr.14257/1.03.2007, petentei i s-a cerut sa clarifice temeiul de drept al solicitarii si ca, urmare notificarii din 14.03.2007, prin adresa nr.14257/17.04.2007, reclamantei i s-a comunicat ca terenul pe care este situata Piata A.B. este partial revendicat, în baza Legii nr.10/2001.

S-a mai retinut ca, fata de acest raspuns, reclamanta si-a completat cererea, solicitând a se dispune obligarea Primariei Iasi sa emita informatii concrete, în sensul clarificarii cu exactitate a faptului daca terenul aferent spatiilor comerciale S 26 si S 2), detinute de aceasta, este în curs de revendicare, ca aceasta completare contravine dispozitiilor art.7 alin.1 teza I din Legea nr.544/2001 si ca, potrivit art.9 alin.2 din acelasi act normativ, solicitarea de noi informatii se trateaza ca o noua petitie, la care trebuie sa se raspunda în termenele prevazute de art.7 si art.8 din citata lege.

Prima instanta a apreciat ca fapta pârâtului, de a cere reclamantei sa mentioneze temeiul legal al solicitarii sale, nu o îndreptateste pe aceasta sa sustina ca i s-a refuzat în mod tacit furnizarea informatiilor solicitate si ca, dându-se curs notificarii, reclamantei i s-a facut cunoscut faptul ca terenul vizat este partial revendicat, tribunalul considerând ca simplul fapt ca petentul este nemultumit de raspunsul primit nu îndreptateste pe reclamanta sa sustina ca pârâta nu s-a conformat dispozitiilor legale consacrate prin Legea nr.544/2001, completarea ulterioara a cererii excedând solicitarii initiale, fapt ce justifica tratarea ei ca fiind o noua cerere, concluzionându-se ca pârâtul nu se afla în culpa si ca pretentiile referitoare la obligarea acestuia la plata de daune cominatorii nu sunt întemeiate.

Curtea constata ca recursul reclamantului este nefondat, sens în care retine urmatoarele:

Este necontestat faptul ca, la data de 23 februarie 2007, recurenta a solicitat Consiliului Local Iasi si Primariei Iasi, printr-un înscris denumit „adresa”, sa fie informata, în baza art.5 lit.g) din Legea nr.544/2001, „daca terenul pe care este situata Piata A.B. a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001” si ca, cu referire expresa la aceasta cerere, Municipiul Iasi face cunoscut petentului, prin adresa nr.14257/17.04.2007, ca „terenul pe care este situata Piata A.B. este partial revendicat”.

Raspunsul dat petitiei, prin adresa mentionata, chiar cu întârziere, elibereaza însa autoritatea publica de obligatia prevazuta de art.7 din Legea nr.544/2001, în mod corect retinând prima instanta ca solicitarea ulterioara, materializata în notificarea din 14.03.2007, ce coincide cu data depunerii cererii de chemare în judecata la instanta, referitoare la aceeasi chestiune, are valoarea unei noi petitii, ce trebuie sa urmeze procedurile si sa respecte termenele prevazute de norma legala incidenta, ea neputând servi ca suport al cererii de obligare a pârâtilor sa raspunda la petitia înregistrata la Primaria Iasi sub nr.14257/23.02.2007.

Ca atare, raportat si la caracterul lacunar al cererii petitionarului, Curtea considera ca pârâtii au raspuns la petitia datata 23 februarie 2007 si ca întârzierea înregistrata în solutionarea cererii nu este de natura sa mai justifice solicitarea reclamantei de obligare a pârâtilor la plata de daune cominatorii, actiunea principala nemaiavând obiect la data pronuntarii hotarârii recurate.

Mai mult decât atât, chiar daca, conform art.23 din Legea nr.215/2001, consiliile locale sunt denumite „autoritati deliberative”, iar potrivit art.77 din acelasi act normativ mentionat „primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria municipiului”, nici una dintre aceste structuri ale persoanei juridice de drept public, definite de art.21 din Legea nr.215/2001, nu are atributii legale în domeniul reglementat de Legea nr.544/2001.

Astfel, conform art.117 lit.e) din Legea nr.215/2001, institutia de drept administrativ careia îi revine obligatia de a „asigura transparenta si comunicarea cu persoanele interesate a actelor primarului si ale consiliului local, în conditiile Legii nr.544/2001” este secretarul unitatii administrativ-teritoriale, persoana care nu a fost chemata în judecata.

Ca atare, constatând ca nici una din entitatile administrative chemate în judecata nu au atributiuni, si implicit responsabilitati, directe, în raporturile cu persoanele fizice sau juridice, de a furniza informatii de interes public si ca la petitia mentionata în cuprinsul cererii introductive s-a dat un raspuns, corespunzator continutului solicitarii, Curtea a apreciat ca hotarârea primei instante este temeinica si legala, drept pentru care, în temeiul art.312 C.proc.civ., a respins recursul promovat de reclamanta.