Cerere de înlocuire arestare preventiva cu masura obligarii de a nu parasi localitatea. Motivele legate de persoana inculpatului au fost avute în vedere la momentul arestarii preventive si nu reprezinta o schimbare a temeiurilor arestarii preventive. Critici legate de motivele pentru care s-a dispus prelungirea arestarii preventive si care nu vizeaza o schimbare a temeiurilor arestarii.
Prin încheierea instantei din data de 18 noiembrie 2009 pronuntata în dosarul nr. 34901/299/2009 al Judecatoriei Sector 1 Bucuresti în baza art. 139 al. 1 Cod de procedura penala a fost respinsa ca neîntemeiata cererea formulata de catre inculpatul MSD privind înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea iar în baza art. 192 al. 2 Cod de procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a avut în vedere urmatoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. 33449/299/2009 Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a solicitat instantei emiterea mandatului de arestare preventiva privind pe inculpatul MSD fata de care prin ordonanta din data de 10.10.2009, emisa de Parchetul de pe lânga a fost dispusa masura retinerii pe o perioada de 24 ore de la data de 09.10.2009, ora 14.20, fiind inclusa si masura retinerii administrative, pentru savarsirea infr. prev. de art. 20 rap la art. 211 al. 1 si 2 lit b si al. 2 ind. 1 lit. a si c C.p., constând în aceea ca la data de 08.10.2009, in jurul orelor 21.30, acesta împreuna cu un alt inculpat, in baza unei intelegeri prealabile au patruns in imobilul situat in Bucuresti, str xxx, proprietatea numitului yyyy, in scopul de a sustrage bunuri, fiind surprinsi insa de partea vatamata pe care l-au lovit la nivelul fetei, asigurându-si astfel scaparea si fugind din imobil.
Prin încheierea de sedinta din data de 10.10.2009 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, în temeiul art.143, 148 lit.f si art.1491 Cpp, a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o durata de 29 zile, începând cu data de 10.10.2009 pâna la data de 07.11.2009 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventiva nr. 105/UP/10.10.2009.
În motivarea luarii masurii instanta a retinut ca exista indicii temeinice in acceptiunea dispozitiilor art. 143 Cpp ca activitatea ilicita a inculpatului se circumscrie elementelor constitutive ale infractiunii pentru care inculpatul este cercetat, fapta fiind pedepsita cu inchisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de la 7 ani la 20 ani, iar lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, in sensul art. 148 lit. f Cpp, fata de modul concret de savarsire a faptei, din actele si lucrarile dosarului rezultând necesitatea ca inculpatul sa fie scos din mediul în care traieste si munceste si plasat într-un regim privativ de liberatate pentru a nu fi afectata buna desfasurare a procesului penal, având în vedere gravitatea faptei, modalitatea de operare – prin patrunderea într-o locuinta cu inentia de a sustrage bunuri si folosirea de acte de violenta pentru a-si asigura scaparea - precum si aspecte care tin de persoana inculpatului care nu are loc de munca, percepând savârsirea faptei penale pentru care este cercetat ca un mijloc facil de procurare a unor sume de bani.
Prin încheierea nr.37263/299/2009 din 03.11.2009 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 1 Bucuresti si în baza art.155 C.p.p. a dispus prelungirea duratei masurii arestarii preventive a inculpatului MSD pentru o perioada de 30 zile de la data 08.11.2009 pâna la data de 07.12.2009, inclusiv.
Referitor la cererea de înlocuire a arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, instanta a retinut ca potrivit art.139 al.1 C.p.p masura preventiva luata se înlocuieste cu alta masura când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
De asemenea, potrivit art.139 alin.3 ind.5 Cod procedura penala, masura arestarii preventive poate fi înlocuita cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau cu masura obligarii de a nu parasi tara.
Instanta a retinut ca în cauza de fata inculpatul a solicitat înlocuirea arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, invocând motive ce tin de persoana acestuia si care ar duce la concluzia ca lasarea sa în libertate nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, sustinând ca s-ar fi schimbat temeiurile care au dus la arestarea sa preventiva si ulterior la prelungirea acestei masuri. Referitor la acest ultim aspect, al prelungirii masurii, inculpatul prin aparator a sustinut ca acordarea acestei prelungiri nu ar fi fost justificata fata de motivele invocate de Parchet în cererea de prelungire a arestarii preventive.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea este necesar ca fata de momentul luarii masurii privative de libertate sa fi intervenit împrejurari de natura a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care initial au impus arestarea sa.
În cauza, circumstantele personale legate de varsta sa, de lipsa antecedentelor penale, faptul ca provine dintr-o familie numeroasa care s-a oferit sa-l sprijine, favorabile întradevar inculpatului – au fost avute în vedere la momentul la care s-a dispus arestarea sa preventiva, astfel încat nu se poate vorbi despre o schimbare a temeiurilor initiale care au determinat arestarea sa preventiva si care sa conduca la admiterea cererii formulata de inculpat de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Instanta constata ca temeiurile avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive nu s-au scimbat ci se mentin, fiind întrunite conditiile prevazute de art.143 C.p.p., iar în ceea ce priveste cazul prevazut de art.148 al.1 lit.f C.p.p. instanta retine existenta acestuia si la momentul de fata, atât în ceea ce priveste prima conditie: pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care inculpatul este cercetat si în considerarea careia a fost emis mandatul de arestare este mai mare de 4 ani, cât si existenta celei de-a doua conditii: lasarea în libertate a acestuia prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, instanta interpretând sensul acestei notiunii prin referire la dispozitiile reglementarilor internationale si constitutionale, care garanteaza drepturile persoanei. La aprecierea acestui ultim aspect în cauza de fata, instanta are în vedere natura si gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea de operare – prin patrunderea într-o locuinta cu inentia de a sustrage bunuri si folosirea de acte de violenta pentru a-si asigura scaparea - precum si aspecte care tin de persoana inculpatului care nu are loc de munca, percepând savârsirea faptei penale pentru care este cercetat ca un mijloc facil de procurare a unor sume de bani.
În ceea ce priveste criticile referitoare la acordarea de catre instanta a prelungirii arestarii preventive a inculpatului, instanta a apreciat ca prin acestea nu se invoca de catre inculpat o schimbare a temeiurilor avute în vedere la arestarea si ulterior la prelungirea acestei masuri pentru a le analiza în cadrul solutionarii cererii de înlocuire a arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, acestea putând fi analizate eventual ca motive de recurs în cazul exercitarii caii de atac împotriva încheierii de prelungire a arestarii preventive.
Instanta a retinut ca de la momentul arestarii inculpatului si pâna la momentul solutionarii prezentei cereri în dosarul cauzei nu au fost efectuate acte din care sa rezulte ca situatia inculpatului, astfel cum a fost analizata de catre instanta care a dispus arestarea sa si ulterior prelungirea acestei masuri s-a schimbat, acest aspect nerezultând nici din înscrisurile depuse de inculpat în fata instantei cu prilejul discutarii cererii de înlocuire. Faptul ca ar fi fost audiat inculpatul dupa momentul arestarii sale si ca acesta ar fi recunoscut savârsirea faptei nu pot fi considerate ca împrejurari de natura a conduce la aprecierea ca s-ar fi scimbat temeiurile avute în vedere la arestarea preventiva si ulterior la prelungirea acestei masuri, asa cum a sustinut inculpatul prin aparator.