Prin actiunea înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale sub nr.7298/2/2008, reclamantii Marian Badea, Iuliana Elena Carbunaru, Ramona Lacramioara Ghedeon, Ligia Dumitrascu, Valentin Scheaucu si Adriana Mihaita , în calitate de inspectori de probatiune (anterior consilieri de probatiune) au chemat în judecata pârâtii Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice, Curtea de Apel Bucuresti, Tribunalul Bucuresti , Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Bacau, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora; 1)sa calculeze si sa plateasca drepturile reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihica, echivalentul a 50% din salariul de baza brut lunar pentru inspectorii de probatiune Marian Badea, Iuliana Elena Carbunaru, Ligia Dumitrascu, Ramona Ghedeon si Valentin Schiaucu, pentru perioada 01 septembrie 2001 pâna la zi si în continuare si pentru inspectorul de probatiune Adriana Mihaita, începând cu data de 01 august 2004 pâna la zi si în continuare; 2)sa plateasca drepturile de mai sus, actualizate cu indicele de inflatie , ca urmare a devalorizarii monedei nationale, precum si dobânda legala, începând cu data nasterii drepturilor si pâna la data executarii hotarârii judecatoresti (plata efectiva) si în continuare; 3) sa fie obligat Ministerul Justitiei sa efectueze mentiunile corespunzatoare în carnetele de munca; 4) sa fie obligat Ministerul Finantelor Publice sa aloce fondurile necesare platii acestor drepturi; Solicita judecarea în lipsa.
În sustinerea actiunii reclamantii au aratat ca personalul serviciilor de probatiune a facut parte din rândul categoriilor de personal a caror salarizare s-a efectuat în conformitate cu dispozitiile Legii nr.50/1996, care la art.47 a prevazut dreptul la acordarea unui spor pentru risc si stres neuropsihic de 50% din salariul de baza brut lunar.
Prin Ordonanta Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996 dispozitiile art.47 au fost abrogate prin art.I pct.42, dar procedându-se în aceasta modalitate au fost încalcate normele constitutionale de principiu referitoare la delegarea legislativa, cât si dispozitiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante. Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constitutie, ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si în conditiile prevazute de aceasta. Or, prin art.I pct.1 din Legea nr.125/2000, guvernul a fost abilitat sa emita ordonante doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti , republicata. Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat la abrogarea unor dispozitii ale Legii nr.50/1996, desi asa cum rezulta din dispozitiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative , modificarea , completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte. Desi din legea de abilitare nu a fost prevazuta decât posibilitatea modificarii si completarii legii, prin ordonanta emisa în temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispozitii ale acesteia, or, este evident ca ori de câte ori legiuitorul a avut intentia sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege , a prevazut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare . De altfel, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât OG nr.83/2000 este un act normativ inferior Legii nr.50/1996, fiind evidenta contradictia sa cu dispozitiile constitutionale.
Mai mult decât atât, conform art.41 alin.2 din Constitutia României , „Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor , regimul de munca al femeilor si al tinerilor , instituirea unui salariu minim brut pe tara , repausul saptamânal, concediul de odihna platit, prestarea muncii în conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege”, iar în temeiul art.53 alin.1 din Constitutie (art.49 de la data abrogarii, preluat întocmai dupa revizuire). „Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru : apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”.
Apreciaza ca solicitarea acordarii acestui spor este justificata de modul în care se desfasoara activitatile personalului de probatiune care presupun deplasari în teren, inclusiv în domiciliile infractorilor si persoanelor condamnate, chiar în locuri în care au fost produse infractiuni, în zone cu potential criminogen ridicat, necesita interactiunea directa cu cei care au savârsit infractiuni, cu familiile acestora, cu persoane consumatoare de droguri, fara ca personalului sa i se asigure protectie în teren sau la sediul serviciului. În acelasi timp, trebuie precizat ca volumul de munca depaseste cu mult capacitatea institutionala a sistemului probatiunii.
Considera, totodata ca sunt discriminati în raport cu celelalte categorii de personal din sistemul de justitie, care au fost salarizate potrivit legii 50/1996. Mentioneaza ca în perioada 2001-2006 personalul din serviciile de probatiune a beneficiat de drepturile prevazute de Legea nr.50/1996 pâna la intrarea în vigoare a Legii nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune. (Denumirea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere , respectiv, de protectie a victimelor si reintegrare sociala si supraveghere a fost modificata succesiv prin Legea nr.211/2004 si legea nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune).
Serviciile de probatiune lucreaza cu aceeasi categorie de beneficiari cu care lucreaza si magistratii si personalul auxiliar (persoane care au savârsit infractiuni, victime ale infractiunilor) motiv pentru care exceptarea de la acordarea acestui spor nu este justificata. În plus, în probatiune, contactul cu infractorii nu are loc doar la sediul institutiei asa cum se întâmpla în cazul celorlalte categorii profesionale din justitie mentionate , unde se asigura o minima protectie care determina o stare de confort emotional, ci si în teren, la domiciliul persoanelor care au comis infractiuni, fara a beneficia de un minim de protectie, situatie în care disconfortul emotional si stresul este ridicat.
Cea mai importanta discriminare a personalului din serviciile de probatiune o reprezinta, însa discriminarea în raport cu angajati ai aceluiasi sistem , adica personalul din serviciile de probatiune caruia i-a fost recunoscut prin hotarâri definitive dreptul de a beneficia de sporul de suprasolicitare neuropsihica în cuantum de 50%.
În acest context, art.5 din legea nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune prevede expres ca „în exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor si a atributiilor prevazute de prezenta lege este interzisa discriminarea pe criterii de sex, orientare sexuala, vârsta, rasa, etnie, religie, origine sociala, situatie familiala ori alte criterii discriminatorii”.
Referitor la solicitarea de a li se reactualiza valoarea debitului si de a li se acorda dobânda legala, învedereaza urmatoarele:
Nerespectarea obligatiilor pârâtilor de plata a drepturilor salariale mentionate atrage raspunderea civila a acestora , în temeiul dispozitiilor art.1073 Cod civil. În aceste conditii, pârâtii datoreaza reclamantilor atât valoarea prejudiciului efectiv suferit, reprezentata de devalorizarea , în raport de indicele inflatiei a sumelor cuvenite, precum si foloasele nerealizate, reprezentate de valoarea dobânzii legale calculate asupra sumelor datorate. Drepturile cuvenite reclamantilor, având natura salariala, pârâtii se afla în întârziere prin simpla nerespectare a obligatiei de plata, astfel ca dobânda curge, conform dispozitiilor art.1088 Cod civil, de la data exigibilitatii obligatiei.
Prin urmare, cele doua categorii de daune solicitate de reclamanti au natura juridica diferita si pot fi cumulate.
În drept , îsi întemeiaza actiunea pe prevederile art.16 din Constitutia României ce reglementeaza egalitatea în drepturi, prevederile Protocolului nr.12 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului purtând titlul „interzicerea discriminarii”.
Din întâmpinarea depusa la dosar la 13.01.2009, pârâtul Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a solicitat respingerea actiunii reclamantilor ca nefondata .
În esenta, pârâtul arata ca stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept si o obligatie a legiuitorului si nu a instantelor de judecata.
În acest sens s-a pronuntat si Curta Constitutionala prin decizia nr.818, 819/3.07.2008 asupra unor exceptii de neconstitutionalitate referitor la unele dispozitii din OG nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Prin urmare modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit fata de alte categorii ori nereglementarea de catre legiuitor a anumitor aspecte care tin de statutul profesional al unei categorii nu este o problema ce poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminarii depasind cadrul legal reglementat prin Ordonanta Guvernului nr.137/2000.
În masura în care o dispozitie cuprinsa într-o lege sau ordonanta în vigoare este în contradictie cu dispozitiile art.16 din Constitutie , exista posibilitatea ca într-un litigiu de competenta instantelor judecatoresti cei interesati sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a acelor prevederi legale.
Solicita sa se observe ca aceasta categorie a consilierilor de probatiune nu a beneficiat niciodata de prevederile art.47 din Legea nr.50/1996. Art.47 din legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti prevedea : „Pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratii , precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut”.
Textul mentionat face o neta distinctie între magistrati, personalul auxiliar de specialitate si consilierii de probatiune, asa cum a fost stabilita si prin Legea nr.303/2004, Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, precum si prin OG nr.8/2007 si Legea nr.327/2006.
De asemenea, art.3 alin.1 din legea nr.327/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din serviciile de probatiune prevede ca „Pentru activitatea depusa, personalul din serviciile de probatiune are dreptul la salariu, care se compune din salariul de baza, sporuri, precum si din premii sau prime, ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege”.
Art.3 alin.2 din textul mentionat mai sus prevede ca „salariul de baza pentru personalul din serviciile de probatiune se stabileste pa baza valorii de referinta sectoriala din cadrul autoritatii judecatoresti si a coeficientilor de multiplicare prevazuti în anexa, pe grade profesionale, în functie de competenta profesionala si vechimea în specialitate”.
Totodata, potrivit legii , personalul din cadrul serviciilor de probatiune beneficiaza de sporuri salariale, premii si prime acordate conform legii.
Potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.327/2006, personalul din cadrul serviciilor de probatiune beneficiaza si de alte drepturi prevazute de legislatia în domeniul muncii si asigurarilor sociale.
Prin reglementarea salarizarii si a altor drepturi ale personalului din cadrul serviciilor de probatiune prin lege speciala , asa cum rezulta din dispozitiile art.23 din Legea nr.327/2006, „Prevederile Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se mai aplica personalului din serviciile de probatiune la data intrarii în vigoare a prezentei legi”.
De asemenea, legea speciala de salarizare a acestei categorii profesionale nu prevede posibilitatea beneficiului sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Prin sentinta civila nr.783/23 iunie 2009 Curtea de Apel Bucuresti a disjuns cererea formulata de reclamanta Mihaita Adriana, declinându-si competenta de solutionare în favoarea Tribunalului Teleorman.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Teleorman, sectia conflicte de munca , asigurari sociale si contencios administrativ si fiscal sub nr.7298/2/2008 din 12.08.2009 cu prim termen de judecata la 11.09.2009.
Actiunea este nefondata din urmatoarele considerente:
Sustinerile reclamantei privind aplicarea în continuare a dispozitiilor art. 47 din legea nr.50/1996 privind acordarea unui spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratilor si personalului auxiliar de specialitate sunt corecte fiind confirmate prin decizia in interesul legii pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceste dispozitii legale nu se aplica si inspectorilor de probatiune, acestia nefacând parte din categoria magistratilor sau personalului auxiliar de specialitate.
La data adoptarii Legii nr.50/1996 nici nu existau în sistemul judiciar serviciile de probatiune.
Categoria profesionala a inspectorilor de probatiune nu a beneficiat niciodata de sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica prevazut de art.47 din legea nr.50/1996.
Ca atare, sustinerile reclamantei referitoare la restrângerea drepturilor sale cu încalcarea dispozitiilor art.41 alin.2 si 53 alin.1 din Constitutie nu pot fi aplicate în cauza atâta timp cât dreptul la plata unui spor de risc si suprasolicitare neuropsihica neuropsihica nu a existat.
Sustinerile reclamantei potrivit carora acordarea sporului se impune în raport cu modul în care se desfasoara activitatea inspectorului de probatiune nu au relevanta în cauza, atâta timp cât dreptul a nu a fost consfintit prin lege.
Reclamanta si-a mai întemeiat actiunea si pe starea de discriminare în care se afla în raport de celelalte categorii de personal din sistemul de justitie , care au fost salarizate potrivit Legii nr.50/1996.
Sustinerile reclamantei privind existenta unei stari de discriminare nu pot fi primite deoarece reglementarea prin lege sau printr-un normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane , excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
În mod evident, actul normativ anterior mentionat are în vedere modul de aplicare a unor dispozitii legale care instituie unele drepturi iar nu examinarea solutiilor alese de catre legiuitor.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în temeiul OG nr.137/2000.
În acest sens sunt si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale nr.818, 819/ 820 /2008 privind exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la 06137/2000.
Faptul, învederat de reclamanta, ca au fost pronuntate de catre alte instante hotarâri prin care s-a recunoscut dreptul la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica , aceasta fiind o discriminare, nu are relevanta în cauza.
Practica neunitara a instantelor nu reprezinta o discriminare în sensul OG 137/2000.
Având în vedere ca reclamanta nu are dreptul la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica si ca nu sunt aplicabile dispozitiile OUG137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare;
Având în vedere ca admiterea celelalte capete de cerere privind plata drepturilor actualizate cu inflatia , înscrierea mentiunilor în carnetele de munca si obligarea Ministerului Finantelor Publice la alocarea fondurilor necesare este conditionata de admiterea capatului de cerere principal;
Tribunalul va respinge actiunea reclamantei Mihaita Adriana, cu domiciliul procesual ales în Bucuresti, sector 3, str. Gheorghe Petrascu, nr. 16, Bloc B10,sc. A, ap. 6, în contradictoriu cu pârâtii Ministerul Justitiei, cu sediul în Bucuresti, sector 5, str. Apolodor, nr. 17, Ministerul Economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti, cu sediul în Bucuresti, sector 5, str. Apolodor, nr. 17, Curtea de Apel Bucuresti, cu sediul în Bucuresti, sector 4, Splaiul Independentei, nr. 5 si Tribunalul Bucuresti, cu sediul în Bucuresti, sector 3, B-dul Unirii, nr. 37, ca nefondata.