Cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulata a doua zi dupa arestarea preventiva. Aprecierea asupra temeiurilor în baza carora s-a dispus masura privativa de libertate, precum si asupra conditiilor prev. de art.1602 alin.2 Cod procedura penala.
Constata ca la data de 25.01.2008, pe rolul acestei instante a fost înregistrata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul Cioaca Constantin Cristian.
În motivarea cererii, se arata, în esenta, faptul ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea în principiu, limitele de pedeapsa ale infractiunilor retinute în sarcina sa fiind sub 18 ani închisoare; în cauza, nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a savârsi alte infractiuni; nu exista date din care sa rezulte ca va încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau alte asemenea fapte; din înregistrarile convorbirilor telefonice rezulta ca a solicitat în mod expres protejarea e-mail-urilor în scopul de a nu fi sterse sau distruse date al caror continut ar putea da indicii privind locul în care s-ar putea afla sotia sa. Mentinerea sa în arest produce consecinte extrem de grave asupra familiei sale, în special asupra copilului pe care îl are în întretinere. Inculpatul apreciaza ca nu este argumentat de catre procuror pericolul concret pe care el l-ar prezenta pentru ordinea publica, iar aparitia corespondentei electronice a sotiei sale în presa scrisa nu poate sustine aceasta idee întrucât nu se poate cataloga publicarea unei corespondente ca fiind periculoasa.
În cuprinsul cererii se arata ca infractiunile retinute nu îndeplinesc elementele constitutive, nici sub aspect subiectiv, nici obiectiv, impunându-se chiar, daca s-ar afla în faza judecatii, o solicitare de schimbare a încadrarii juridice în dispozitiile art.195 Cod penal, desi lipseste plângerea prealabila.
Cu privire la sensul termenilor de sistem informatic si date informatice din art.35 din Legea nr.161/2003, se apreciaza ca, date fiind ambiguitatile de interpretare, lamurirea definitiva este data de dispozitiile art.41 din aceeasi lege, al caror enunt indica, fara dubiu, la ce fel de sisteme se refera legea si ce se întelege prin criminalitate informatica.
Referindu-se la latura subiectiva, inculpatul a aratat sa intentia sa a fost de a gasi date care ar putea duce la descoperirea locului în care se afla sotia disparuta si, totodata, de aparare cu privirea la suspiciunea de omor.
La dosarul cauzei au fost atasate dosarul de urmarire penala nr.98/D/P/2007 apartinând Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Brasov, precum si, în copie, dispozitivul încheierii nr.269/24.01.2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala, mandatul de arestare preventiva nr.1/U/24.01.2008, emis de instanta suprema si referatul procurorului cuprinzând propunerea de arestare preventiva.
În cauza, ulterior admiterii în principiu a cererii formulate, s-a procedat la ascultarea inculpatului.
Examinând cererea formulata în raport de actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, Curtea constata ca este întemeiata pentru urmatoarele considerente:
Împotriva inculpatului Cioaca Constantin Cristian a fost pusa în miscare actiunea penala prin ordonanta procurorului din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Brasov, emisa la data de 15.01.2008, pentru savârsirea infractiunilor de instigare la acces fara drept la sisteme informatice, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.42 alin.1,2 si 3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (doua acte materiale), de instigare la restrictionare fara drept a accesului la date informatice, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (doua acte materiale) si de instigare la transferul neautorizat de date informatice, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.44 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (doua acte materiale), cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (trei fapte), constând în aceea ca, în luna septembrie 2007, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, i-a determinat pe învinuitii Breazu Marius Sebastian si Nitu Marin Adrian sa acceseze fara drept sisteme informatice prin înlaturarea sistemelor de securitate, în scopul obtinerii de date informatice constând în continutul mesajelor de posta electronica destinate avocate Ghinescu Elodia Marilena, la adresele ishalo2000@yahoo.com si babyelodia@gmail.com; în baza aceleiasi rezolutii infractionale, i-a determinat pe acestia sa restrictioneze fara drept accesul la adresele de email precizate si sa transfere neautorizat date informatice dintr-un sistem informatic.
Prin încheierea nr.269/24.01.2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala a dispus arestarea preventiva a inculpatului Cioaca Constantin Cristian pe o durata de 29 de zile, începând din data de 24.01.2008 pâna la 21.02.2008 inclusiv, fiind retinute ca temeiuri ale privarii de libertate dispozitiile art.148 lit. d si f Cod procedura penala.
Chiar daca inculpatul a formulat prezenta cerere la data de 25.01.2008, deci la scurt timp dupa privarea sa de libertate, Curtea apreciaza ca se impune analizarea acesteia pe fond, sub aspectul temeiniciei întrucât, potrivit art.1601 alin.1 Cod procedura penala, cel arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie în tot cursul procesului penal, acest drept fiind, de altfel, consacrat si prin dispozitiile art.23 alin.10 din Constitutia României. Premisa obligatorie a formularii unei astfel de cereri o constituie starea de arest preventiv a celui în cauza, fara ca prin lege sa fie instituit un anume moment de la care sa o poata promova. Ratiunea prevederii acestei posibilitati este tocmai de a limita la maxim efectele negative pe care o privare de libertate le poate produce celui în cauza mai înainte de pronuntarea unei condamnari.
Totodata, în materia arestarii preventive, hotarârea instantei de luare a masurii preventive nu se bucura de autoritate de lucru judecat, instanta având obligatia de a verifica legalitatea si temeinicia masurii si în situatiile în care hotarârea judecatoreasca prin care a fost instituita este definitiva.
În speta sunt îndeplinite conditiile negative prevazute de art.1602 alin.2 Cod procedura penala. Din nici unul din actele dosarului de urmarire penala nu rezulta ca inculpatul ar fi încercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau alte asemenea fapte. De asemenea, nu rezulta ca ar exista date, informatii sau împrejurari concrete care sa îndreptateasca temerea iminentei savârsirii de catre inculpat a unor alte infractiuni.
Sistemele informatice cu privire la care se afirma ca inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala, apartinând inculpatului si sotiei acestuia, Ghinescu Elodia Marilena, au fost ridicate de organul de urmarire penala, fiind supuse unei constatari tehnico-stiintifice, ocazie cu care nu s-a constatat ca ar fi fost distruse, sterse sau modificate date cu relevanta în prezenta cauza.
Cât priveste temeiul prevazut de art.148 lit.d Cod procedura penala, retinut între motivele arestarii inculpatului, Curtea apreciaza ca existenta acestuia presupune situatia în care, dupa începerea procesului penal pentru o infractiune, inculpatul savârseste o noua infractiune, cu intentie. Inculpatul este acuzat de comiterea a trei infractiuni în forma continuata, fiecare cu câte doua acte materiale, comise în datele de 02.09.2007 si 24.09.2007. Art.148 lit.d Cod procedura penala ar fi fost incident daca, ulterior epuizarii infractiunii continuate, inculpatul ar fi comis o noua infractiune, cu forma de vinovatie ceruta de lege. Nu rezulta însa în speta o astfel de situatie, iar împrejurarea ca faptele retinute în sarcina inculpatului ar fi fost savârsite ulterior comiterii presupusei infractiuni de omor calificat ar fi putut justifica o eventuala analiza a acestui temei în dosarul de urmarire penala nr.1249/P/2007 al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie –Sectia de urmarire penala si criminalistica si nu în prezenta cauza.
De asemenea, nu poate fi primita nici sustinerea procurorului în sensul ca ulterior comiterii faptelor de instigare a învinuitului Breazu Marius Sebastian ar fi fost comise faptele de instigare a inculpatului Nitu Marin Adrian, câta vreme textul art.148 lit.d Cod procedura penala are în vedere comiterea unei noi infractiuni si nu a unui act material savârsit în realizarea aceleiasi rezolutii infractionale; or, atât începerea urmaririi penale, cât si punerea în miscare a actiunii penale au avut în vedere infractiuni în forma continuata.
Verificând cel de-al doilea temei în baza caruia s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, cel prev. de art.148 lit.f Cod procedura penala, Curtea retine ca, potrivit art.136 alin.2 Cod procedura penala, scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie, alin.8 al aceluiasi articol mentionând criteriile ce trebuie avute în vedere la alegerea acestora (scopul masurii, gradul de pericol social al infractiunii, sanatatea, vârsta, antecedentele si alte situatii privind persoana în cauza).
Observând natura faptelor pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala, contextul în care inculpatul Cioaca Constantin Cristian le-ar fi savârsit, asa cum rezulta din dosarul urmarire penala (primul act material, la scurt timp dupa disparitia sotiei sale, fiind plauzibil motivul invocat drept justificare – dorinta de a afla informatii despre locul în care ar putea fi aceasta; al doilea act material, în conditiile investigatiilor întreprinse de un post privat de televiziune, care au facut posibila legatura dintre inculpat si Nitu Marian Adrian, ocazie cu care a fost identificata a doua adresa de e-mail, din sistemul de posta electronica apartinând motorului de cautare „google”), Curtea apreciaza ca lasarea în libertate a lui Cioaca Constantin Cristian, sub control judiciar, cu impunerea mai multor obligatii, nu este de natura sa creeze un pericol concret pentru ordinea publica.
Inculpatul prezinta garantii în sensul ca, printr-o astfel de masura, nu ar fi periclitata buna desfasurare a procesului penal. În acest sens, se constata ca este o persoana instruita - absolvent al Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza”, ofiter de politie în cadrul Inspectoratului de Politie al judetului Brasov - asadar capabila sa înteleaga consecintele actiunilor sale; are un loc de munca si o locuinta stabila în municipiul Brasov; pâna la momentul privarii de libertate, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat; de la data comiterii presupuselor fapte (septembrie 2007) a trecut un interval de timp consistent, înauntrul caruia inculpatul nu a savârsit acte de natura a demonstra ca prezinta pericol pentru ordinea publica; mai este cercetat, în stare de libertate, într-un alt dosar pentru comiterea unei infractiuni deosebit de grave (omor calificat), iar dupa ce, în respectiva cauza, a încetat de drept masura preventiva prev. de art.1451 Cod procedura penala, nu a fugit si nu s-a sustras urmaririi penale.
De asemenea, inculpatul are în întretinere un copil minor, care în prezent locuieste la bunicii paterni si cu care pastreaza legaturi personale, vizitându-l în fiecare sfârsit de saptamâna. Fata de vârsta deosebit de frageda a copilului si tinând seama ca, din motive neelucidate înca, acesta nu mai beneficiaza de îngrijirea si afectiunea materna, instanta apreciaza ca o continuare a privarii de libertate a inculpatului este de natura sa-l lipseasca pe minor de ocrotirea parinteasca, împrejurare apta sa produca consecinte negative asupra dezvoltarii sale ulterioare.
Toate aceste împrejurari de fapt demonstreaza ca pericolul concret pentru ordinea publica ce a justificat privarea de libertate este diminuat în mod substantial, iar scopul arestarii poate fi realizat în cazul inculpatului Cioaca Constantin Cristian si prin liberarea provizorie.
Se impune a fi mentionata si împrejurarea ca pentru coinculpatul Nitu Marin Adrian - fata de care a fost pusa în miscare actiunea penala pentru savârsirea infractiunilor, prev. de art.42 alin.1,2 si 3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, de art.44 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si de art.44 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (trei fapte), apreciindu-se ca exista indicii de comitere a acestor fapte în calitate de autor, la instigarea inculpatului Cioaca – a fost instituita masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara, apreciindu-se asadar ca lasarea sa în libertate nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Asa fiind, Curtea, admitând cererea inculpatului în temeiul art.1608a alin.2 Cod procedura penala, va dispune punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, impunându-i respectarea urmatoarelor obligatii, prevazute de art.1602 alin.3 lit.a-e, alin.31 lit.c Cod procedura penala: sa nu depaseasca teritoriul României decât cu încuviintarea instantei; sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de câte ori este chemat; sa se prezinte la Politia Municipiului Brasov, desemnata cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat; sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei care a dispus masura; sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme; sa nu se apropie de numitii Breazu Marius Sebastian, Nitu Marin Adrian, Nitu Emilia, Enescu Alexandra, de membrii familiilor acestora, sa nu comunice cu ei, direct sau indirect.
La individualizarea acestor obligatii instanta a avut în vedere împrejurarea ca, date fiind garantiile personale pe care le prezinta inculpatul, mai sus mentionate, restrângerea libertatii sale de miscare la nivelul teritoriului României apare ca fiind justificata atât fata de pericolul social concret al faptelor ce i se imputa, cât si fata de împrejurarea ca, pentru a putea sa-si exercite drepturile si obligatiile parintesti, este necesara deplasarea periodica a inculpatului în municipiul Pitesti, unde locuieste în prezent minorul acestuia.
Dat fiind ca împotriva inculpatului planeaza banuiala comiterii unor fapte de natura penala, apare ca util a supune conduita acestuia unui control permanent exercitat de organele de politie apartinând municipiului în care acesta locuieste. Totodata, constatând ca în aceasta cauza urmarirea penala se desfasoara si împotriva numitilor Breazu Marius Sebastian, Nitu Marin Adrian si observând, pe de o parte, ca faptele despre care se sustine ca au fost comise în 02.09.2007 au fost retinute ca urmare a constatarii lor directe de catre Nitu Emilia, iar, pe de alta parte, ca în contul bancar apartinând numitei Enescu Alexandra ar fi fost virati banii remisi de inculpatul Cioaca lui Nitu pentru activitatile infractionale desfasurate (conform consemnarilor din rezolutia de începere a urmaririi penale), Curtea apreciaza ca este în interesul bunei desfasurari a procesului penal sa interzica inculpatului sa se apropie de aceste persoane, de membrii familiilor lor si sa comunice cu ei, direct sau indirect.
În baza art.1602 alin.32 Cod procedura penala, inculpatului i se va atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive, fiindu-i puse în vedere si dispozitiile art.16010 Cod procedura penala privind cazurile de revocare a liberarii provizorii.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat urmeaza sa ramâna în sarcina acestuia.
Încheierea nr. 3/F din 29 ianuarie 2008 – N.T.