Obiect: cerere de reabilitare (art.494 si urmatoarele C.p.p., art.134 si urmatoarele C.p.).
Sentinta penala nr. 60/19.02.2010
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante, petentul C.X. a solicitat sa se constate intervenita reabilitarea sa de drept.
În motivarea cererii, acesta a aratat ca, prin sentinta penala nr. 121/15.02.2006 care a fost data în dosarul nr. xxxx/200x al Judecatoriei, a fost condamnat, pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 CP, la 3 luni închisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe un termen de 2 ani si 3 luni, precum si faptul ca în acest termen nu a mai savârsit nicio alta infractiune.
În drept, petentul a invocat dispozitiile art. 134 C.P. si art. 111 C.P.C.
În dovedirea cererii, a depus sentinta penala nr. xxx/15.xx.20xx a Judecatoriei, si chitante care atesta plata cheltuielilor judiciare, certificat de nastere, act de identitate.
Din oficiu instanta a dispus: întocmirea unui Referat de catre Biroul Executari Penale al Judecatoriei, cu privire la ramânerea definitiva a sentintei penale depuse de petent ( fila 13 ), atasarea dosarului nr. xxx/20xx si atasarea fisei de cazier a condamnatului ( fila 20 ).
Fata de actele si lucrarile cauzei, analizând cererea petentului prin prisma art.134 C.P., instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. xxx/15.xx.20xx a Judecatoriei, petentul a fost condamnat la 3 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 CP. În baza art. 81 CP, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 3 luni.
Conform referatului Biroului Executari Penale al Judecatoriei ( fila 13 ), sentinta penala nr. xxx/15.xx.20xx a ramas definitiva la 11.05.20xx, prin decizia penala nr. 2xx/R/xx.xx.20xx a Tribunalului Neamt, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vatamata D.I..
Pâna la data împlinirii termenului de încercare de 2 ani si 3 luni, calculat de la data ramânerii definitive a sentintei de condamnare, petentul nu a mai suferit alte condamnari, astfel cum reiese din fisa sa de cazier judiciar ( fila 20 ).
Fata de cele expuse, situatia condamnatului se circumscrie prevederilor art. 86 C.P.
Astfel, conform dispozitiilor articolului citat, reabilitarea de drept a persoanei fizice are loc daca condamnatul nu a savârsit din nou o infractiune înauntrul termenului de încercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în baza art. 83 si 84 CP.
Asa fiind, cererea petentului condamnat este admisibila, fiind îndeplinite conditiile legale pentru constatarea reabilitarii de drept.
În acord cu prevederile art. 192 alin. 3 C.P.P., cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.
Obiect: ucidere din culpa, art. 178 Cod penal
Sentinta penala Nr. 708/04.03.2010
Prin rechizitoriul înregistrat la aceasta instanta, Parchetul de pe lânga Judecatorie a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata în stare de libertate a inculpatului X.I., cu datele de stare civila din dispozitiv, pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.
Se retine în esenta în actul de sesizare a instantei ca la data de 26.10.2007, inculpatul circula cu autoturismul marca VW Transporter cu nr. NT.XX.XXX în directia T-U, iar pe raza comunei P., a fost orbit de luminile unui autovehicul care circula din sens opus, astfel ca a virat brusc dreapta, accidentând mortal pe Y. J., cât si pe bovina care era însotita de acesta.
S-a mai retinut ca inculpatul a încalcat obligatia impusa de art. 114 pct. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R privind circulatia pe drumurile publice, care prevede ca în cazul în care din sens contrar se apropie un autovehicul, de la distanta de cel putin 200 m, sa fie folosite luminile de întâlnire, concomitent cu reducerea vitezei; de asemenea, a încalcat dispozitiile art. 49 pct. 1 din regulament, circulând în localitate cu o viteza de aproximativ 58 km/h; ca si victima a concurat la producerea evenimentului rutier, conducând bovina pe partea dreapta a drumului public în directia de mers Z.-U, pe timp de noapte, fara a purta îmbracaminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, contrar prevederilor art. 162 pct. 3 si art. 163 lit. d din acelasi regulament.
Prin sentinta penala nr. xxx/xx.xx.20xx, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, de asemenea, a fost obligat la plata despagubirilor materiale si morale catre partile civile, si a cheltuielilor judiciare catre acestea si catre stat.
Prin decizia penala nr. 126/A/xx.xx.20xx, Tribunalul Neamt a respins ca nefondate apelurile partilor vatamate Y.E., Y. I., V. M. si V. N. A., de asemenea, a admis apelul inculpatului X.I., împotriva aceleiasi sentinte penale nr. xxx/xx.1x.20xx si, în consecinta, a respins ca nefondata cererea partii vatamate Y.E., privind obligarea inculpatului la plata prestatiei periodice lunare.
Prin decizia penala nr. 3xx/14 mai 20xx, Curtea de Apel Bacau a admis recursurile inculpatului si ale partilor civile si, în consecinta, a desfiintat în totalitate decizia tribunalului, precum si sentinta instantei de fond, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta – Judecatoria .
S-a retinut în decizia de casare ca cele doua instante nu au lamurit pe baza de probe si fata de mentiunile din procesul verbal de cercetare la fata locului si expertiza, sustinerile partilor civile cum ca victima nu circula pe sosea, ci pe acostament si ca nu era obligatoriu sa poarte vesta reflectorizanta întrucât afara era lumina, precum si sustinerile inculpatului precum ca victima circula pe sosea, si nu pe acostament; ca prima instanta a acordat într-o modalitate defectuoasa partilor civile despagubiri, fara a specifica daca suma acordata se cuvine fiecareia dintre ele ori global, desi, referitor la daunele morale, nu acelasi a fost prejudiciul nepatrimonial încercat, spre exemplu, de partea civila Y.E. care a convietuit cu victima timp de mai mult de 30 de ani, fata de partea civila V. N. A. – nepoata victimei.
A mai retinut instanta de recurs ca tribunalul, atunci când a înlaturat prestatia periodica la care a fost obligat inculpatul fata de partea civila V. E., a retinut în motivare ca aceasta nu este în nevoie, fiind pensionara, fara a verifica îndeplinirea tuturor conditiilor prevazute de art. 998 Cod civil referitor la conditiile raspunderii civile delictuale.
Prin aceeasi decizie penala, Curtea a mentinut actele procedurale efectuate în cauza pâna la data de 16.10.2008 inclusiv si a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat sa ramâna în sarcina acestuia.
În rejudecarea cauzei în fond dupa casare, s-a dispus introducerea în cauza a asiguratorului de raspundere civila auto SC ASIGURAREA ROMÂNEASCA - ASIROM SA, motivat de faptul ca la data producerii accidentului autoturismul inculpatului era asigurat pentru raspundere civila auto, respectiv cu polita rca seria RX, nr. 000xxxxxx din 17.07.20xx, cu valabilitate pentru perioada 20.07.20xx-19.01.20xx (fila 62 din dosar).
Partile vatamate, prin aparator ales, s-au constituit parti civile în cauza cu suma de 30.000 lei, reprezentând c/val. cheltuielilor ocazionate de înmormântarea defunctului si a pomenirilor ulterioare, precum si cu suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, respectiv câte 50.000 lei pentru fiecare parte civila; Y. I., sotia supravietuitoare a victimei Y. J., a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestatii periodice în suma de 1000 lei lunar.
În cauza, instanta a dispus efectuarea unei anchete sociale la ultimul domiciliu al defunctului Y. J., concluziile acestei anchete fiind consemnate la dosarul cauzei.
De asemenea, s-a dispus audierea partii vatamate Y. I. si a martorelor A. M. si A.R., ale caror declaratii au fost consemnate la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în dosarul cauzei, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
La data de 26.10.2007, inculpatul circula cu autoturismul VW Transporter cu nr. NT.XX.XXX. în directia T-U si ajungând în localitatea P., la un moment dat, a fost orbit de farurile unui alt autoturism ce circula din sens opus; în acest moment, inculpatul a virat dreapta, asa cu el însusi a declarat (fila 22 dosar initial de fond), când are loc impactul, atât victima Y. J., cât si bovina pe care o conducea decedând.
Cu privire la dinamica producerii acestui eveniment rutier, instanta retine ca initial a fost acrosata bovina si apoi victima Y. J..
Astfel, Y.E., care la acel moment circula cam la 10 metri în spatele sotului sau, care la rândul sau conducea bovina, a declarat ca a auzit „doua bufnituri” succesive (fila 50 din dosar); coroborând aceasta declaratie cu schita producerii accidentului (fila 16 d.u.p.), se poate concluziona ca initial a fost lovit animalul si proiectat lateral catre gardul curtii din apropiere, iar apoi a fost acrosat Y. J..
De asemenea, din cuprinsul planselor foto existente la dosarul de urmarire penala (filele 12,13,14,15), rezulta ca cele doua corpuri proiectate au pozitii diferite, de unde concluzia ca dinamica producerii accidentului este diferita cu privire la fiecare în parte.
Astfel, animalul a fost lovit cu partea laterala fata a furgonetei si proiectat în acea directie, asa cum rezulta din schita producerii accidentului, iar victima a fost lovita cu partea frontala dreapta a furgonetei, fiind proiectata spre înainte. În acest sens, pot fi avute în vedere si urmele lasate pe autovehiculul implicat în accident (filele 14,15,17 d.u.p.), dar si pozitia victimei, respectiv cu capul si trunchiul pe acostament si cu picioarele pe partea carosabila, fiind astfel evidenta împrejurarea ca impactul a avut loc în afara partii carosabile sau la limita cu carosabilul.
Concluziile expertului tehnic judiciar, care a întocmit raportul tehnic judiciar auto în dosarul de urmarire penala, cum ca bovina l-ar fi acrosat pe pieton, nu pot fi retinute, pentru motivele care au fost mai sus expuse, dar si din considerentul ca traiectoria acesteia a fost cu totul diferita fata de cea a victimei, avându-se în vedere si disproportia mare de greutate dintre bovina si victima.
Din cuprinsul expertizei tehnice auto, rezulta ca la momentul producerii accidentului, viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat a fost de 58 km/h, peste limita legala admisa în localitate, fiind încalcate astfel dispozitiile art. 49 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R privind circulatia pe drumurile publice. Instanta mai retine ca inculpatul a încalcat si dispozitiile art. 114 pct. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R privind circulatia pe drumurile publice, articol care prevede ca în cazul în care din sens contrar se apropie un autovehicul, de la distanta de cel putin 200 m, sa fie folosite luminile de întâlnire, concomitent cu reducerea vitezei pâna la limita evitarii oricarui pericol.
Din schita producerii accidentului rezulta ca partea carosabila în locul în care a avut loc accidentul este de 8 m, deci banda de circulatie este de 4 m, suficient de larga pentru a fi dat inculpatului posibilitatea evitarii accidentului.
Retinerea atât în actul de sesizare a instantei, cât si în raportul de expertiza tehnica judiciara auto, a împrejurarii ca victima a încalcat prevederile art. 162 pct. 3 si art. 163 lit. d din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R privind circulatia pe drumurile publice, întrucât nu a purtat pe timp de noapte îmbracaminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, nu poate fi primita, din urmatoarele considerente :
Art. 162 pct. 3 din regulament prevede ca atunci când circula pe drumurile publice pe care le este permis accesul, turmele trebuie împartite în grupuri bine separate între ele pentru a nu îngreuna circulatia celorlalti participanti la trafic, fiecare grup având cel putin un conducator
Acest text de lege nu este aplicabil în cauza, deoarece se refera la conducerea animalelor pe drumurile publice, mai exact la situatia în care sunt conduse mai mult de un animal pe acest sector de drum.
În situatia în care pe drumul public este condus un singur animal, sunt incidente prevederile art. 163 alin. 2 lit. a din acelasi regulament, conform carora persoanele care conduc animale izolate sau de povara sunt obligate sa se deplaseze pe acostament, sau în lipsa acestuia pe marginea cât mai din dreapta a carosabilului.
Din probele administrate în cauza, rezulta ca victima Y. J. se deplasa împreuna cu bovina pe spatiul verde imediat în apropierea partii carosabile.
Astfel, partea vatamata Y.E. a declarat ca atât victima cât si bovina nu se deplasau pe carosabil, ci pe „zoana”, respectiv pe acea portiune reprezentând un trotuar neamenajat de lânga santul drumului, bovina circulând pe partea dreapta a „zoanei”, iar sotul sau lânga bovina, pe „zoana”, în partea dinspre asfalt ( a se vedea declaratia martorei – fila 50 din dosar). Aceasta concluzie se poate desprinde cu usurinta si din dinamica producerii accidentului; astfel, asa cum s-a aratat si mai sus, victima a fost proiectata spre înainte, asa cum rezulta din schita producerii accidentului, pozitia victimei si a autovehiculului lipit de acostament, proces verbal de cercetare la fata locului.
Chiar daca, asa cum rezulta din probatoriul administrat, la momentul producerii accidentului era înserat, respectiv în jurul orelor 18-19.00, acest fapt nu are importanta în solutionarea cauzei, atâta timp cât s-a dovedit ca victima nu circula pe carosabil, nici macar pe acostament, astfel încât nu avea obligatia de a purta îmbracaminte cu elemente fluorescent-reflectorizante.
Cu atât mai mult, daca victima circula pe carosabil sau pe acostament, inculpatul avea obligatia sa respecte si dispozitiile art. 123 alin. 1 lit. d din regulament, conform carora conducatorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/h în localitati si 50 km/h în afara localitatilor la trecerea pe lânga animale care sunt conduse pe partea carosabila sau pe acostament.
Analizând probele administrate în cauza, instanta retine ca culpa exclusiva în producerea accidentului apartine inculpatului.
În drept, fapta acestuia întruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, în forma calificata, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata, instanta va avea în vedere gradul de pericol social al infractiunii, circumstantele concrete în care a fost comisa, persoana inculpatului, care a avut o pozitie procesuala nesincera si nu a informat instanta ca este asigurat, dar care este la prima abatere de la legea penala, ca inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsa mai mare de 6 luni, iar pedeapsa ce urmeaza a fi aplicata de instanta nu depaseste 3 ani astfel ca, în raport de aceste criterii, se retine ca scopul educativ si preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispozitiilor legale referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei; în aceste sens, instanta va atentiona pe inculpat cu privire la situatiile care atrag revocarea acestui beneficiu si va face aplicatia dispozitiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
Cu privire la latura civila a cauzei, instanta retine urmatoarele :
Partile vatamate V. M. si Y. I. sunt fiicele defunctului, partea vatamata V. N. A. este nepoata defunctului, iar partea vatamata Y.E. este fosta sotie a acestuia.
Referitor la cererea acestora de obligare a inculpatului la plata daunelor materiale reprezentând c/val. cheltuielilor ocazionate de înmormântarea defunctului si pomenirile religioase ulterioare, precum si c/val. bovinei decedata în urma accidentului produs de inculpat, se retine, din probele administrate în cauza, respectiv din depozitiile martorilor V.L. si A. M. (filele 66, 67 dosar initial de fond) ca victima Y. J. a beneficiat de o înmormântare „ca a unui om gospodar”, la înmormântare au participat în jur de 100 de persoane, s-au respectat si traditiile religioase ulterioare, bovina omorâta valora în jur de 2000-2500 lei.
Logic si evident ca traditiile religioase constând în înmormântare si pomeniri ulterioare au fost suportate în primul rând de Y.E., cea care i-a fost sotie defunctului si care a convietuit cu acesta din anul 1958 si pâna la decesul sotului.
Din înscrisurile atasate la dosarul cauzei, respectiv chitantele si facturile aflate la filele 86-126 dosar initial de fond, dar si cele atasate la dosar de aparatorul partilor civile cu ocazia dezbaterilor pe fond, rezulta ca cea mai mare parte a acestor cheltuieli au fost suportate de partea vatamata V. M. – fiica defunctului.
În consecinta, instanta apreciaza c/val. acestor cheltuieli la suma de 15.000 lei în patrimoniul partii civile V. M. si la suma de 5000 lei în patrimoniul partii civile Y.E..
Instanta mai retine ca partile vatamate au suferit si un prejudiciu moral urmare a decesului victimei Y. J. (sot, tata si bunic), produs prin fapta culpabila a inculpatului.
Fapta ilicita a acestuia a cauzat partilor vatamate suferinte de ordin psihic, date fiind legaturile afective dintre acestea si victima.
Astfel, martorii audiati în cauza au declarat ca victima era foarte atasata atât de sotie, cât si de copii, ca nepoata V. N. A. a fost crescuta de mica de catre bunicii sai.
Acordarea unor compensatii materiale partilor vatamate, în acest sens, este justificata, acestea fiind destinate sa creeze conditii de viata care sa aline într-o oarecare masura suferintele psihice ale acestora, cu atât mai mult cu cât pierderea este iremediabila.
Este evident însa ca, ca si întindere, partile vatamate au suferit un prejudiciu moral diferit, avându-se în vedere ca partea vatamata Y.E. a convietuit efectiv împreuna cu victima înca din anul 1958, au locuit si gospodarit împreuna în toata aceasta perioada, asa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati în cauza, dar si din cuprinsul anchetei sociale.
În aceste conditii, instanta cuantifica prejudiciul moral suferit de partea vatamata Y.E. la suma de 40.000 lei si la suma de 25.000 lei prejudiciul moral suferit de celelalte parti vatamate în parte.
Cât priveste solicitarea partii vatamate Y.E. privind acordarea unei prestatii periodice lunare, instanta retine ca aceasta cerere este justificata.
Astfel, asa cum s-a aratat mai sus, aceasta a convietuit efectiv împreuna cu victima înca din anul 1958, au locuit si gospodarit împreuna în toata aceasta perioada, chiar daca se pronuntase pe cale judecatoreasca desfacerea casatoriei prin divort, relatiile dintre cei doi au ramas în continuare foarte bune, ca cele dintre soti, victima Y. J. era foarte activ în gospodarie, efectua toate activitatile agricole, era „talpa casei”, asa cum a declarat martora A. M. (fila 51 din dosar), si cum rezulta si din cuprinsul anchetei sociale întocmita în cauza.
În aceste conditii, partea vatamata, urmare a faptei ilicite a inculpatului, a suferit o diminuare a conditiilor de trai si este îndreptatita ca si în viitor sa beneficieze de acelasi nivel de trai pe care l-ar fi avut daca sotul sau nu deceda.
Avându-se în vedere ca victima nu realiza venituri stabile din pensie, dar efectua toate activitatile în gospodarie si cele agricole, instanta apreciaza ca suma de 200 lei lunar este de natura sa asigure partii vatamate acelasi nivel de trai.
Cât priveste persoana ce va fi obligata la plata despagubirilor mai sus stabilite, instanta retine urmatoarele :
La data producerii accidentului, autoturismul inculpatului era asigurat pentru raspundere civila auto, respectiv cu polita rca seria RX, nr. 000xxxxxx din 17.07.20xx, cu valabilitate pentru perioada 20.0x.20xx-19.01.20xx (fila 62 din dosar).
Conform dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România, „despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite”.
Jurisprudenta nationala a statuat deja ca raspunderea asiguratorului nu este una solidara cu a inculpatului, ci este o raspundere izvorâta din efectul legii speciale în domeniul asigurarilor.
Astfel, din dispozitiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, asigurarea obligatorie de raspundere civila vizeaza autovehiculul înregistrat în România si nu persoana detinatoare a acestuia, proprietar sau nu.
În acceptiunea acestui act normativ, în materia asigurarilor raspunzator pentru producerea accidentului si, pe cale de consecinta, a despagubirilor, nu este persoana – indiferent de persoana acesteia, ci autoturismul asigurat.
Dispozitiile legii sunt foarte clare în aceasta privinta, art. 57 din lege stabilind ca „drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita si direct împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia (…)”.
Asiguratorul este tinut sa acorde despagubiri ca efect al contractului de asigurare si în virtutea legii, urmare a producerii riscului asigurat.
În consecinta, pentru prejudiciile suferite de persoanele vatamate prin producerea unui accident de autovehicule, se angajeaza raspunderea asiguratorului, si nu a persoanei vinovate de accident.
Instanta mai retine ca, în legislatia interna, limita minima de despagubire pentru decese si prejudicii fara caracter patrimonial, în unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate este de 750.000 Euro (Ordinul CSA nr. 11/2007).
Fata de toate acestea, în baza textelor de lege mentionate, instanta va obliga pe asigurator sa plateasca partilor vatamate sumele de bani mai sus stabilite cu titlu de despagubiri, materiale, morale si prestatie periodica.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar în baza art. 193 Cod procedura penala, la plata cheltuielilor judiciare catre partile vatamate.