Cerere de recunoastere a efectelor unei hotarâri judecatoresti straine. Suspendarea judecatii.
Suspendarea judecatii unei cereri de recunoastere a efectelor - în România – ale unei hotarâri de încredintare minor pronuntate într-un alt stat membru al Uniunii Europene se poate dispune numai în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (C.E.) nr.2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti.
Curtea de Apel Iasi, Decizia civila nr.13 din 22 ianuarie 2009, Dosar nr.4314/99/2008
Art. 27 din Regulamentul (CE) 2201/2003
Prin încheierea din 03 septembrie 2008 Tribunalul Iasi a dispus suspendarea judecatii cererii de recunoastere a efectelor hotarârii judecatoresti straine pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a hotarârii nr. 4757/2008 a Tribunalului de Prima Instanta din Atena.
Tribunalul a retinut ca pârâta S.G. a facut dovada ca a formulat recurs împotriva hotarârii Tribunalului de Prima Instanta din Atena si ca pe rolul instantelor române se afla în curs de judecata - între parti - un proces cu acelasi obiect.
Împotriva încheierii a declarat recurs reclamantul S.A., invocând punctul 9 al art. 304 Cod procedura civila, art. 304 indice 1 Cod procedura civila si art. 244 indice 1 Cod procedura civila.
În motivarea recursului el arata ca prin Hotarârea nr. 4757 din 04 iunie 2008 Tribunalul de Prima Instanta din Atena i-a încredintat-o pe minora M. si a obligat-o pe S.G. sa-i înapoieze copilul.
Recurentul învedereaza ca pentru a beneficia în România de efectele hotarârii tribunalului din Atena a solicitat recunoasterea acestei hotarâri în România, facând dovada ca sunt îndeplinite conditiile din art. 167 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat, dar si acelea din art. 21 alineat 1 si alineat 3 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti.
S.A. sustine ca, dispunând suspendarea judecatii, Tribunalul Iasi a aplicat gresit art. 27 alineat 1 din Regulamentul nr. 2201/2003. El pretinde ca textul reglementeaza un caz de suspendare facultativa si ca intimata S.G. nu a facut dovada promovarii unei cai de atac împotriva hotarârii instantei din Atena. Recurentul învedereaza ca intimata a prezentat doar un document redactat în limba româna, intitulat „Recurs împotriva deciziei nr. 4757/2008” si o recipisa postala din 13 iunie 2008. El mai arata ca – potrivit certificatului de informatii juridice emis la data de 05 iunie 2008 – „hotarârea nr. 4757 din 04 iunie 2008 a Tribunalului de Prima Instanta din Atena nu este supusa, conform Codului de procedura civila, niciunui mijloc juridic, cum ar fi apelul, opozitia contra judecarii în lipsa, revizuire, revocare opozitie si opozitia unor terti si este imediat executabila conform dispozitiilor executarii fortate”.
În fine, recurentul sustine ca a dovedit, prin adresa emisa de Tribunalul de Prima Instanta din Atena, ca în perioada 07 aprilie 2008 – 13 august 2008 nu a fost depusa nici o cerere pentru Tribunalul de Prima Instanta Atena de G.S., împotriva lui A.S. sau de revocare a Hotarârii nr. 4757 / 04 iunie 2008.
Formulând întâmpinare, intimata S.G. solicita respingerea recursului. Ea arata ca art. 27 punctul 1 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003 stabileste - fara exceptii - ca instanta dintr-un stat membru, sesizata cu o cerere de recunoastere a unei hotarâri judecatoresti pronuntate într-un alt stat membru, suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei cai ordinare de atac.
S.G. sustine ca recipisa recomandatei nr. 298592929RO din 13 iunie 2008 face dovada ca a declarat recurs împotriva hotarârii nr. 4757 din 04 iunie 2008. Fara stabilirea legalitatii sau ilegalitatii hotarârii Tribunalului de Prima Instanta din Atena – învedereaza intimata – nu se poate trece la judecarea cererii de recunoastere a acestei hotarâri de instantele române.
În recurs, S.A. a depus înscrisuri, conform art. 305 Cod procedura civila.
Examinând actele si lucrarile dosarului Curtea constata ca recursul este fondat, în cauza fiind incident punctul 9 al art. 304 Cod procedura civila.
S.A. a învestit Tribunalul Iasi cu o cerere de recunoastere în România a deciziei nr. 4757/2008 a Tribunalului de Prima Instanta din Atena, privind încredintarea minorei S.M., fiica reclamantului si a pârâtei S.G.
Cauza se solutioneaza în conformitate cu prevederile Regulamentului (C.E.) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti. Capitolul III al Regulamentului este consacrat recunoasterii si executarii hotarârilor, sectiunea 1 a capitolului fiind relevanta, mai precis articolele 21-27, care vizeaza recunoasterea.
Curtea de apel constata ca – potrivit art. 27(1) din Regulament - instanta judecatoreasca dintr-un stat membru, sesizata cu o cerere de recunoastere a unei hotarâri judecatoresti pronuntate într-un alt stat membru, poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei cai de atac ordinare. În speta, Curtea retine ca acest caz de suspendare facultativa a judecatii nu era aplicabil, hotarârea Tribunalului de Prima Instanta din Atena referitoare la minora S.M. neîndeplinind cerinta textului art. 27 de a „face obiectul unei cai de atac ordinare”. Tribunalul Iasi si-a întemeiat solutia de suspendare pe un înscris în limba româna intitulat „recurs”, pretins expediat de avocatul pârâtei pe adresa Tribunalului de Prima Instanta din Atena. Nu s-a verificat – însa – si nici nu s-a facut dovada, la prima instanta ori cu prilejul judecarii prezentului recurs, ca s-a înregistrat si se afla - pe rolul instantei elene competente - calea de atac împotriva hotarârii nr. 4757 din 04 iunie 2008 a Tribunalului de Prima Instanta din Atena. Numai în prezenta unei asemenea probe se putea considera ca este îndeplinita cerinta art. 27(1) din Regulamentul (C.E.) nr. 2201/2003. În lipsa acestei dovezi instanta de recurs retine ca tribunalul a aplicat gresit textul mentionat, fiind incident punctul 9 al art. 304 Cod procedura civila. Curtea de apel mai retine ca este eronata referirea la existenta unui proces între parti la o instanta româna, acesta neputând – sub nici o forma – sa constituie motiv de suspendare a procedurii de recunoastere a hotarârii judecatoresti pronuntate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art. 312(5) Cod procedura civila a admis recursul, casând încheierea Tribunalului Iasi si trimitând cererea aceleiasi instante, pentru continuarea judecatii.