Cerere de recurs. Perimare. Cerere de repunere pe rol anulata ca netimbrata. Consecinte
C. proc. civ., art. 248, art. 249
Chiar daca partea a formulat o cerere de repunere pe rol, care a fost anulata ca insuficient timbrata, mentinându-se dispozitia de suspendare a judecatii, o asemenea împrejurare nu poate duce la întreruperea termenului de perimare având în vedere ca prin anularea cererii aceasta a fost lipsita de efecte juridice, respectiva sanctiune intervenind ca si consecinta a încalcarii legii timbrului, care altfel ar fi lipsita de sanctiune în masura în care, desi partea nu respecta prevederile legale si dispozitia instantei, cererea ei ar putea produce totusi efectele scontate, si anume întreruperea curgerii termenului de perimare.
Nu orice act facut de parte întrerupe cursul perimarii ci, potrivit art. 249 din Codul de procedura civila, numai actul de procedura facut în vederea judecarii procesului, situatie în care nu se afla o cerere netimbrata, care nu îndeplineste conditiile pentru a i se da curs si nici încheierea prin care se constata aceasta situatie.
(Decizia civila nr. 249 din 23 februarie 2010, Sectia comerciala, dr. C.B.N.)
Prin sentinta comerciala nr. 398 din 28 februarie 2008 pronuntata în dosarul nr. 6691/30/2007 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a admis cererea formulata de creditoarea S.C. G S.A. Bocsa, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolventa S.A. din Otelu Rosu, si a dispus, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii generale de insolventa fata de debitoarea S.C. O S.R.L. Timisoara, cu toate consecintele care rezulta din adoptarea unei asemenea masuri, în calitate de administrator judiciar desemnând Cabinetul Individual de Insolventa B.D.I.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut ca desi cererea introductiva a fost comunicata debitoarei la 24 septembrie 2007, aceasta nu a formulat contestatie potrivit art. 33 din Legea nr. 85/2006. Constatând ca societatea debitoare se afla în încetare de plati, stare de fapt dovedita cu titlu executoriu – sentinta civila nr. 852 din 17 martie 2006 –, si ca creditoarea are o creanta comerciala, certa, lichida si exigibila a carei valoare depaseste pragul de 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct. 12, de la a carei scadenta au trecut mai mult de 30 zile, tribunalul a admis cererea de chemare în judecata.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs debitoarea S.C. O S.R.L. Timisoara, solicitând casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea respectarii dreptului sau la aparare, motivat de împrejurarea ca societatea nu a primit nicio citatie în acest dosar, luând cunostinta de declansarea procedurii de insolventa de la practicianul desemnat de judecatorul-sindic, care i-a cerut predarea documentelor contabile. Mai mult, deschiderea procedurii colective a fost solicitata în baza unei sentinte judecatoresti pe care nu o cunoaste, între cele doua societati comerciale neexistând niciun litigiu de care sa aiba stiinta.
Prin decizia civila nr. 249 din 23 februarie 2010 Curtea de Apel Timisoara a constatat perimat recursul formulat de debitoare împotriva sentintei comerciale nr. 398 din 28 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Timis în dosarul nr. 6691/30/2007.
În considerente s-a retinut ca din cuprinsul actelor dosarului rezulta ca prezenta cauza a fost suspendata pentru lipsa nejustificata a partilor, care nu au solicitat judecarea si în lipsa, în baza art. 242 pct. 2 din Codul de procedura civila, prin încheierea de sedinta de la termenul din 9 iunie 2009, si de la aceasta data si pâna la 2 februarie 2010 a stat în nelucrare din vina partilor, neefectuându-se niciun act de procedura în vederea judecarii, când recurenta a formulat cerere de repunere pe rol. Este adevarat ca societatea debitoare a mai solicitat repunerea cauzei pe rol si la data de 19 iunie 2009, însa aceasta cerere a fost anulata ca insuficient timbrata prin încheierea de sedinta din data de 8 decembrie 2009, mentinându-se dispozitia de suspendare a judecatii. Dar o asemenea împrejurare nu poate duce la întreruperea termenului de perimare având în vedere ca prin anularea primei cereri de repunere pe rol aceasta a fost lipsita de efecte juridice, respectiva sanctiune intervenind ca si consecinta a încalcarii legii timbrului, care altfel ar fi lipsita de sanctiune în masura în care, desi partea nu respecta prevederile legale si dispozitia instantei, cererea ei ar putea produce totusi efectele scontate, si anume întreruperea curgerii termenului de perimare. Pe de alta parte, nu orice act facut de parte întrerupe cursul perimarii ci, potrivit art. 249 din Codul de procedura civila, numai actul de procedura facut în vederea judecarii procesului, situatie în care nu se afla o cerere netimbrata, care nu îndeplineste conditiile pentru a i se da curs si nici încheierea prin care se constata aceasta situatie.
Potrivit dispozitiilor art. 248 din acelasi cod, orice cerere de chemare în judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a ramas în nelucrare din vina partii timp de un an în materie civila sau de sase luni în materie comerciala. Conform art. 252, perimarea se constata la cerere sau din oficiu.
La data de 2 februarie 2010 recurenta a depus la dosar o noua cerere de repunere pe rol în care a aratat ca pâna în prezent nu a avut posibilitatea de a se apara în fata niciunei instante de judecata, întrucât nu a avut acces la documentele societatii, având anumite neîntelegeri cu primaria în ceea ce priveste dreptul de folosinta al spatiilor închiriate debitoarei. De asemenea, întrucât nici primaria nu-i recunoaste investitiile facute în spatiu, care depasesc, dupa parerea sa, cu mult valoare chiriei restante, solicita numirea unei comisii de specialitate care sa evalueze respectivele investitii.
Cu toate acestea, Curtea constata ca raportat la data suspendarii judecatii – 9 iunie 2009 si data înregistrarii cererii de redeschidere a judecatii – 2 februarie 2010 în speta nu se mai poate da curs solicitarii recurentei, în sensul de a se dispune repunerea cauzei pe rol si continuarea judecarii recursului sau declarat împotriva sentintei comerciale nr. 398 din 28 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Timis în dosarul nr. 6691/30/2007 în contradictoriu cu creditoarea intimata S.C. G S.A. Bocsa, reprezentata prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolventa S.A. din Otelu Rosu, si lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa B.D.I. Aceasta, motivat de împrejurarea ca textul art. 248 din Codul de procedura civila este lipsit de echivoc: orice cerere de chemare în judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a ramas în nelucrare din vina partii timp de un an în materie civila sau de sase luni în materie comerciala.
Perimarea este o sanctiune procesuala care se bazeaza pe prezumtia de desistare a partii de la cererea facuta, dedusa din faptul nestaruintei vreme îndelungata în judecata. Din cuprinsul articolului mentionat rezulta ca ramânerea cauzei în nelucrare si culpa partii sunt cele doua elemente esentiale care definesc perimarea ca pe o sanctiune procedurala, dar si ca o prezumtie de desistare de la judecata. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sanctiune a neglijentei partii, cât si caracterul unei prezumtii de desistare tacita.
Cum în cauza recursul pârâtei a ramas în nelucrare mai mult de sase luni raportat la data suspendarii judecarii cauzei, se impune a se constata faptul ca cererea acesteia este perimata de drept, potrivit dispozitiilor legale aratate si a principiului disponibilitatii specific procesului civil, pricina ramânând în nelucrare din vina recurentei, care nu a îndeplinit niciun act de procedura valabil în vederea judecarii cauzei, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol a dosarului, cu plata taxelor de timbru aferente, înainte de împlinirea termenului de perimare, stiut fiind faptul ca în sistemul codului actual de procedura civila perimarea opereaza de drept la împlinirea termenului prescris de lege, ea putând fi invocata si de instanta pe cale de exceptie.