TITLU:
Cerere de rejudecare dupa extradare. Admisibilitate. Procedura. Conditii. Persoana judecata si condamnata în lipsa. Sustragerea de la judecata si de la executarea pedepsei
C. proc. pen., art.522/1
Legea nr.302/2004, art. 34 alin. (1)
REZUMAT:
Textul art.522/1 C. proc. pen. nu impune o obligatie a instantelor de judecata de rejudecare a cauzei în toate situatiile în care inculpatul a lipsit la toate termenele de judecata si la pronuntare.
Instanta competenta opteaza în sensul admiterii sau respingerii cererii de rejudecare a cauzei dupa extradare în functie de necesitatea reluarii ciclurilor procesuale în vederea asigurarii respectarii dreptului persoanei extradate la un proces echitabil, în principal a dreptului la aparare.
Dreptul persoanei extradate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restrictionat nu numai în situatia în care persoana condamnata a fost prezenta la unul din termenele de judecata sau la pronuntarea hotarârilor, ci si când rezulta ca a avut cunostinta, în alt mod, despre desfasurarea judecatii. Or, este dincolo de orice îndoiala ca inculpatul a cunoscut existenta procesului penal în care a fost reprezentat de aparatorul sau, sustragându-se în mod constient, voit, de la judecata si, apoi, de la executarea pedepsei, conduita procesuala culpabila care nu poate fi invocata în sustinerea cererii de rejudecare, conduita neprotejata de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciara internationala în materie penala si Conventia pentru extradare.
(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Decizia nr. 598/A din 4.11.2009, nedefinitiva)
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: TUDOR GEORGIANA
JUDECATOR: CONSTANTINESCU LUCHIAN
CONSIDERENTE:
Prin sentinta penala nr.610/06.10.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti în dosarul penal nr.9518/303/2009, în baza art. 522/1 Cod pr.pen. raportat la art.405 Cod pr.pen., s-a respins ca inadmisibila cererea condamnatului-petent C.R.A..
În baza art.192 pct.2 Cod pr.pen., condamnatul a fost obligat la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca prin cererea înregistrata la data de 21.07.2009, petentul-condamnat C.R.A. solicita rejudecarea sa în dosarul nr.2899/303/2008 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, în care s-a pronuntat s.p. nr.389/28.05.2008 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, prin care a fost condamnat la 3 ani si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 208-209 Cod penal cu aplic. art. 37 Cod penal, art. 64 lit. a si b Cod penal, în conditiile art. 71 Cod penal, iar în baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberarii conditionate a executarii pedepsei aplicate prin s.p nr.560/2002 a Tribunalului Bucuresti, contopindu-se restul neexecutat din pedeapsa de 720 de zile.
Prin decizia penala nr.577/A/15.09.2008 a Tribunalului Bucuresti i-a fost respins apelul iar prin decizia penala nr.1492/21.11.2008 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a Penala i-a fost respins recursul.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare în urma extradarii, s-a aratat ca s.p. nr. 389/28.05.2008 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti a ramas definitiva prin decizia penala nr. 1492/21.11.2008 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a Penala, inculpatul a fost repatriat în urma cererii de extradare pentru executarea MEPI în baza sentintei mentionate la 08.07.2009 si ca judecata, în toate fazele sale, a avut loc în lipsa sa, fara a fi legal citat.
A mai sustinut ca nu a fost legal citat conform art. 291 Cpp, desi aratase prin aparatorul ales ca locuieste în Portugalia, Lisabona, …., asa cum reiesea si din contractul de munca depus de aparatorul sau. A precizat ca în tara Directia Generala de Evidenta a Persoanelor - Municipiul Bucuresti nu avea cum sa aiba o evidenta a domiciliului din Portugalia, întrucât în tara avea acelasi domiciliu din Bucuresti.
Reprezentarea prin aparator ales opereaza în conditiile unei legale citari la domiciliul unde locuieste partea, mai precis în Portugalia, asa cum a precizat si cum reiesea din contractul de munca, netradus, depus la instanta de fond, din care reiesea ca pe o perioada de 6 luni, începând cu 29.04.2008, opera acest contract, deci la 09.05.2008, când s-a retinut ca mandatul de aducere a fost îndeplinit pentru termenul din 14.05.2008, pentru ca la data de 07.05.2008, autoritatile din Portugalia îi eliberau personal un document de rezidenta.
De asemenea, s i s-a încalcat dreptul la aparare, ca nu a fost audiat, ca i s-a respins cererea de efectuare a unui referat de evaluare sociala si ca nu a fost audiat martorul în circumstantiere.
Analizând probatoriul cauzei, prima instanta a constatat ca la termenul din 14.05.2008 inculpatul a fost reprezentat de aparator ales T.C., care a depus împuternicire avocatiala la dosar, fila nr. 34, învederând totodata ca nu cunoaste adresa de domiciliu a inculpatului din strainatate, ca acesta lucreaza în Portugalia.
Textul de lege prevazut de art. 34 al. 1 din Lg. 302/2004 are ca scop salvgardarea drepturilor de aparare a persoanei care nu a avut cunostinta de procesul pornit împotriva sa si nu a fost în masura sa îsi faca apararile, deci pentru rejudecarea unei persoane extradate este necesara îndeplinirea conditiei ca aceasta sa fi fost judecata si condamnata în lipsa. Or în speta, instanta fondului a constatat ca cel condamnat a avut cunostinta de procesul penal, a dat declaratii în cursul urmaririi penale, însa s-a sustras de la judecata, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de aparator, astfel încât a fost respins cererea de revizuire ca inadmisibila.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel condamnatul C.R.A., criticând-o pentru nelegalitate si netemeincie, aratând, în esenta, ca în mod gresit i-a fost respinsa cererea de rejudecare a cauzei, fata de împrejurarea ca a lipsit la toate termenele de judecata si nu a fost legal citat, neputând astfel sa îsi exercite dreptul la aparare, desi a avut aparator ales.
Examinând hotarârea apelata prin prisma motivelor de apel invocate cât si din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen., Tribunalul constata nefondat apelul pentru urmatoarele considerente:
Prin Sentinta penala nr.389/28.05.2008 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, pronuntata în dosarul nr.2899/303/2008, inculpatul C.R.A. a fost condamnat la 3 ani si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal. În baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberarii conditionate a executarii pedepsei aplicate prin s.p nr.560/2002 a Tribunalului Bucuresti, contopindu-se restul neexecutat de 720 de zile cu pedeapsa aplicata în cauza, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani si 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal, în conditiile art. 71 Cod penal. S-a luat act ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Prin Decizia penala nr.577/A/15.09.2008 a Tribunalului Bucuresti a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat – personal –, retinându-se, printre altele, ca inculpatul a fost legal citat si nu i s-a încalcat dreptul la aparare, fiind reprezentat de un aparator ales de el si împuternicit în acest sens, acelasi în prezenta caruia în cadrul procedurii de prezentare a materialului de urmarire penala inculpatul a recunoscut si regretat infractiunea flagranta comisa. Inculpatul cunostea implicarea sa în cadrul unui proces penal si împrejurarea ca a fost trimis în judecata pentru infractiunea de furt calificat de la 29.08.2007, fapta flagranta pe care a recunoscut-o, iar în cursul judecatii, desi a fost gasit la domiciliul indicat, nu s-a prezentat, astfel ca si-a asumat riscul judecarii fara a fi audiat si fara a-si face apararea în propria persoana.
Prin Decizia penala nr.1492//21.11.2008 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I Penala a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat – prin aparator – împotriva hotarârilor anterior mentionate, retinându-se, printre altele, ca instanta de apel a constatat în mod corect ca toate criticile formulate de apelant sunt nefondate, prima instanta respectând dispozitiile referitoare la citarea partilor si asistenta juridica. Inculpatul a fost reprezentat de aparator ales, care a fost prezent atât în cursul urmaririi penale cât si în cursul judecatii, atât la judecata în fond cât si la cea în apel si în recurs. Inculpatul s-a sustras judecatii, afirmând în mod mincinos ca este plecat în strainatate. În aceste conditii, în mod corect prima instanta si instanta de apel nu au dispus citarea inculpatului la adresa consemnata în „contractul de munca” depus la dosar, simpla mentiune a unui domiciliu în acest înscris nefacând dovada realitatii acestuia, ci atât mai mult cu cât anterior inculpatul a fost cercetat de autoritatile portugheze pentru sedere ilegala.
Mai mult, prin Decizia penala nr.1140//7.08.2009 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I Penala a fost respinsa ca inadmisibila contestatia în anulare formulata de petentul-condamnat C.R.A. împotriva Deciziei penale nr.1492//21.11.2008 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I Penala, întemeiata pe dispozitiile art.386 lit.a C.p.p., constatându-se ca motivul invocat de contestator, constând în omisiunea citarii sale la resedinta din Portugalia nu se circumscrie cazului de contestatie în anulare prevazut la art.386 lit.a C.p.p. Astfel, din actele si lucrarile dosarului rezulta ca instanta a efectuat citarea la adresele indicate în dosar, si asa cum însasi aparatoarea contestatorului solicita prin cererea de recurs. Împrejurarea ca la dosar se aflau acte din care instantele trebuiau sa deduca faptul ca petentul contestator locuia în alta parte decât la adresele existente la dosar nu echivaleaza cu îndeplinirea obligatiei prevazute de art.177 alin. 2 C.p.p., în sensul indicarii unui alt loc de citare. Din interpretarea acestui text de lege rezulta obligatia directa a inculpatului de a face declaratii cu privire la un alt loc al citarii, iar nu de a depune acte fara a solicita expres acest lucru.
Potrivit art. 522/1 C.p.p.:
(1) În cazul în care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate în lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat în prima instanta, la cererea condamnatului.
(2) Dispozitiile art. 405 - 408 se aplica în mod corespunzator.
Scopul reglementarii procedurii rejudecari cauzei dupa extradare este garantarea dreptului persoanei extradate la un proces echitabil, cu respectarea în principal a dreptului sau la aparare.
Pe de alta parte, textul nu impune o obligatie a instantelor de judecata de rejudecare a cauzei în toate situatiile în care inculpatul a lipsit la toate termenele de judecata si la pronuntare, având în vedere formularea: cauza va putea fi rejudecata.
Aceasta, având în vedere si prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit carora noua procedura de judecata are scop salvgardarea drepturilor la aparare a persoanei care, judecata si condamnata în lipsa, nu a avut cunostinta de procesul pornit împotriva sa si, prin urmare, nu a fost în masura sa-si faca apararile.
Prin urmare, este logic ca instanta competenta opteaza în sensul admiterii sau respingerii cererii de rejudecare a cauzei dupa extradare în functie de necesitatea reluarii ciclurilor procesuale în vederea asigurarii respectarii dreptului persoanei extradate la un proces echitabil, în principal a dreptului la aparare.
Or, apelantului condamnat i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, chiar daca nu a fost prezent în fata instantelor de judecata, fiind reprezentat de aparator ales, iar aceasta a fost stabilita cu autoritate de lucru judecat, prin hotarâri penale definitive, pronuntate ca urmare a declararii cailor de atac prevazute de lege de catre însasi persoana extradata.
Dreptul persoanei extradate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restrictionat nu numai în situatia în care persoana condamnata a fost prezenta la unul din termenele de judecata sau la pronuntarea hotarârilor, ci si când rezulta ca a avut cunostinta, în alt mod, despre desfasurarea judecatii. Or, în speta, este dincolo de orice îndoiala ca inculpatul a cunoscut existenta procesului penal în care a fost reprezentat de aparatorul sau, sustragându-se în mod constient, voit, de la judecata si, apoi, de la executarea pedepsei, conduita procesuala culpabila care nu poate fi invocata în sustinerea cererii de rejudecare, conduita neprotejata de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciara internationala în materie penala si Conventia pentru extradare.
Prin urmare, în speta, prima instanta a constatat ca cel condamnat a avut cunostinta de procesul penal, a dat declaratii în cursul urmaririi penale, însa s-a sustras de la judecata, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de aparator, astfel ca în mod corect i-a respins cererea de rejudecare a cauzei dupa extradare ca inadmisibila.
În ceea ce priveste existenta unei etape a admisibilitatii în principiu a unei asemenea cereri, similar procedurii de la revizuire, la care face trimitere implicit textul de la art.5221 C.p.p., prin mentionarea, la alin.2, ca dispozitiile art. 405 - 408 se aplica în mod corespunzator în cazul rejudecarii cauzei, aceasta se regaseste în jurisprudenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Penala (de exemplu, Decizia nr.5173/1.11.2007, Decizia nr.560/17.02.2009).
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul condamnatului C.R.A. constatând ca prima instanta a pronuntat o hotarâre legala si temeinica.
În baza art.192 alin.2 din Codul de procedura penala, va obliga pe apelantul-condamnat la 50 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
DISPOZITIV:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-condamnat C.R.A. împotriva sentintei penale nr.610/06.10.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti în dosarul penal nr.9518/303/2009.
În baza art.192 al.2 din Codul de procedura penala, obliga pe apelantul-condamnat la 50 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru apelantul-condamnat.
Pronuntata în sedinta publica azi, 04.11.2009.