8. Cerere de repunere în termen - necesitatea îndeplinirii conditiilor prevazute de art.103 alin.2 Cod procedura civila, pentru încuviintarea cererii.
Curtea de Apel Bacau - Sectia Civila, Cauze Minori, Familie, Conflicte de Munca, Asigurari Sociale - Decizie Nr 169 10.12.2008
Prin sentinta civila nr.310/C/2008 pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul nr.93/103/2008 a fost respinsa cererea formulata de contestatoarea B.N., de repunere în termenul de introducere a contestatiei ca neîntemeiata.
A fost admisa exceptia tardivitatii formularii contestatiei si respinsa ca tardiv formulata contestatia introdusa de contestatoarea B.N. împotriva Dispozitiei nr. 1527/17.11.2003 emisa de Primarul municipiului P.Neamt, în temeiul Legii 10/2001.
Pentru a decide astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. 93/103/21.01.2008 pe rolul Tribunalului Neamt, contestatoarea B.N. a solicitat anularea Dispozitiei nr. 1527/17.11.2003 emisa de Primarul mun. Piatra Neamt în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestatiei a aratat ca evaluarea imobilului situat în str. F. (compus din 7 încaperi) cât si a constructiilor anexe si a terenului pe care era plantata vita de vie nu corespundeau valorii reale a imobilelor.
A mai sustinut contestatoarea ca, la data la care tatal sau (în prezent decedat) a primit Dispozitia nr. 1527/2003, legislatia în vigoare nu permitea contestatia pe care o face în prezent.
În finalul contestatiei, a solicitat repunerea în termen pe motiv ca nu a cunoscut solutia data de Primarul mun. Piatra Neamt la cererea formulata de tatal sau F.G..
Primarul mun. Piatra Neamt a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei si a solicitat respingerea cererii de repunere în termen pentru urmatoarele motive:
La data de 21.11.2003, asa cu rezulta din confirmarea de primire, dispozitia emisa de primar a fost comunicata la adresa mentionata în notificare, respectiv str. A. P. Neamt, iar contestatia s-a introdus la data de 21.01.2008, deci dupa 5 ani de la primirea dispozitiei, astfel ca, fiind încalcate dispozitiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, contestatia a fost tardiv formulata.
În ce priveste cererea de repunere în termen, contestatoarea nu a invocat nici un motiv ce ar fi împiedicat-o sa formuleze contestatia si nu a facut nici o dovada a sustinerilor formulate iar neîndeplinirea conditiilor prevazute de art. 103 Cod procedura civila atrage tardivitatea acesteia.
Motivul indicat de contestatoare privind imposibilitatea legala de a ataca, la data emiterii, dispozitia emisa, este neîntemeiat întrucât chiar în cuprinsul acesteia i s-a facut cunoscuta posibilitatea de a o ataca în 30 de zile de la comunicare, la Sectia Civila a Tribunalului Neamt.
În-dovedire, s-au depus la dosar, în copii: certificat de mostenitor nr. 42/03.08.2005; adresa nr. 175/2008 a S.C A.C.S.A; fisa imobilului; schite de plan; certificat nr. 24324/1980 emis de Notariatul de Stat judetean Neamt; autorizatie de constructie, decizie emisa de fostul Consiliu Popular al orasului P. Neamt; dispozitia nr. 2527/2003; confirmarea de primire a dispozitiei; procesul verbal întocmit de Comisia locala de aplicare a Legii 10/2001; adresa nr. 21619/24.01.2003; notificarea nr. 241/2001; adeverinta nr. 7154/28.03.2008 emisa de Spitalul judetean Piatra Neamt si adeverinta nr. 44/327/25.03.2008 emisa de cabinet medical Dr. H..
Examinând cererea de repunere în termen si exceptiile invocate de nat. tribunalul a retinut, în fapt, urmatoarele:
Prin dispozitia nr. 1527/17.11.2003 emisa de Primarul mun. Piatra Neamt s-a respins notificarea nr. 241/31.01.2001 formulata de F.G. prin care solicita, în temeiul Legii nr. 10/2001, despagubiri pentru imobilul situat în mun. Piatra Neamt, cu motivarea ca nu a fost dovedit dreptul de proprietatea asupra imobilului.
Aceasta dispozitie i-a fost comunicata notificatorului la data de 21.11.2003, acesta semnând de primire pe dovada care confirma aceasta împrejurare.
Desi însasi contestatoarea, în cuprinsul contestatiei recunoaste ca tatal sau a primit dispozitia precizând; „ la data la care tatal meu a primit dispozitia nr. 1527/2003...", si, desi ulterior, a invocat diverse motive pentru cererea de repunere în termen iar în cauza au fost acordate 4 termene de judecata, la termenul din 12.05.2008, contestatoarea face o noua sustinere în sensul ca autorul sau nu a primit dispozitia contestata întrucât semnatura nu i-ar apartine.
Or, pe lânga faptul ca se contrazice în ceea ce a sustinut la data introducerii contestatiei, nu exista nici un dubiu ca semnatura de pe dovada de confirmare de primire (fila 24 dosar) nu a fost executata de catre autorul contestatoarei întrucât la o simpla verificare de scripte cu semnatura aflata pe înscrisul intitulat „fisa imobilului" proprietatea lui F.G. de la rubrica „proprietar" (fila 13 dosar), se observa ca semnaturile sunt identice.
În ceea ce priveste cererea de repunere în termen, motivul pe care aceasta 1-a invocat la data formularii cererii (18.01.2008) a fost acela ca la data la care tatal sau a primit dispozitia nr. 1527/2003, legislatia în vigoare nu prevedea posibilitatea formularii contestatiei.
Or, acest motiv este lipsit de orice temei în conditiile în care dispozitiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 care reglementeaza calea de atac a contestatiei, termenul de formulare si instanta competenta au existat înca de la data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001 si sunt în vigoare si în prezent.
Ba mai mult, în însasi cuprinsul dispozitiei se face mentiunea; „prezenta dispozitie poate fi atacata în termen de 30 de zile de la comunicare la Sectia Civila a Tribunalului Neamt".
În ce priveste motivul invocat de contestatoare (în calitate de mostenitoare a autorului sau decedat) ca nu a formulat contestatia în termen pentru ca nu a avut cunostinta de existenta dispozitiei si acesta este neîntemeiat întrucât termenul de 30 zile de formulare a contestatiei curge de la data primirii dispozitiei, iar la acea data autorul sau era în viata (decesul survenind dupa 1 an de zile de la primirea dispozitiei), astfel ca nu are nici o relevanta daca contestatoarea, dupa expirarea termenului prevazut de lege, a cunoscut sau nu de existenta dispozitiei deoarece cel care a facut notificarea si care a primit dispozitia, fiind în viata, avea calitatea de o contesta.
• Pe parcursul judecatii, contestatoarea (care a beneficiat de aparare calificata) a invocat oral, la termenul de judecata din 17.03.2008, noi motive ale cererii de repunere în termen, respectiv faptul ca autorul sau a fost imobilizat la pat, a suferit o serie de operatii si ca aceste motive l-au împiedicat sa formuleze, în termen, contestatia.
Potrivit dispozitiilor art. 103 alin 2 Cod procedura civila, pentru acordarea repunerii în termen este necesara o dubla conditie: partea sa indice motivele împiedicarii în termen de 15 zile de la încetarea acesteia si actul de procedura sa fie îndeplinit înauntrul aceluiasi termen.
Or, indicarea acestor noi motive s-a facut cu depasirea termenului de mai sus, chiar si în conditiile în care s-ar considera ca „împiedicarea" ar fi încetat la data formularii contestatiei (18.01.2008) cât timp acestea s-au invocat dupa aproximativ 2 luni de la acea data.
Chiar daca s-ar trece peste acest aspect, cererea de repunere în termen nu poate fi admisa întrucât dispozitiile art. 103 alin 1 Cod procedura civila prevad ca repunerea în termen poate fi solicitata numai dupa daca pierderea termenului se datoreaza unei împrejurari mai presus de vointa partii, fiind absolut necesar ca „împiedicarea" sa intervina înauntrul termenului legal.
În speta, acest termen era cuprins între data de 22.11.2003 - 23.12.2003.
Or, din adeverinta medicala nr. 7154/28.03.2004 emisa de Spitalul judetean Neamt, rezulta ca F.G. a fost internat în spital în perioada 10.11.2003 - 18.11.2003, care este anterioara termenului prevazut de art. 24 din Legea nr. 10/2001 si nu priveste perioada 22.11.2003 - 23.12.2003.
Pe de alta parte, desi de la data ultimei externari din spital, 18.11.2003 si pâna la deces, 17.11.2004, a trecut aproximativ 1 an de zile, nu s-a facut nici o dovada a unor împrejurari mai presus de vointa notificatorului, care sa fi persistat zi de zi, de natura a-1 împiedica sa uzeze de calea contestatiei, care sa fie de natura sa întrerupa termenul de contestatiei în tot intervalul cuprins între 22.11.2003-18.01.2008.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel contestatoarea care a solicitat admiterea apelului, respingerea exceptiei tardivitatii formularii contestatiei, casarea hotarârii primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apelanta arata ca a formulat în fata primei instante cerere de repunere în termen întemeiata pe dispozitiile art.103 Cod procedura civila în dovedirea careia a solicitat proba cu acte si o expertiza grafologica însa, sustine aceasta, în mod arbitrar, instanta a respins aceste probe.
În aceste conditii apelanta sustine ca u i-au fost respectate garantiile instituite prin art.6 din C.E.D.O. pentru accesul la justitie si asigurarea dreptului la un proces echitabil.
În apel au fost solicitate aceleasi probe ce au fost solicitate si la fond.
Prin întâmpinarea formulata în apel intimata a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat si mentinerea hotarârii pronuntate de instanta de fond ca fiind legala si temeinica.
Curtea examinând hotarârea apelata în raport de criticile aduse de apelanta precum si din oficiu având în vedere caracterul devolutiv al apelului, constata apelul nefondat.
Asupra probelor solicitate de parti instanta are obligatia de a se pronunta în sensul admiterii au respingerii acestora având în vedere utilitatea lor în dezlegarea pricinii deduse judecatii.
Având în vedere atât cererea incidentala cât si cererea principala, precum si sustinerile contestatoarei, corect instanta de fond a apreciat ca probele solicitate nu sunt utile cauzei si a respins administrarea acestora, aceeasi pozitie având si instanta de apel.
Este de observat asa cum a retinut si instanta de apel ca în sustinerea cererii de repunere în termen este necesara o dubla conditie: partea sa indice motivele împiedicarii în termen de 15 zile de la încetarea acesteia si actul de procedura sa fie îndeplinit înlauntrul aceluiasi termen.
Ori, asa cum se poate observa în cauza nu sunt îndeplinite aceste conditii precum nici conditia prevazuta de art.103 alin.l Cod procedura civila, care prevad în mod imperativ ca repunerea în termen poate fi solicitata numai daca pierderea termenului se datoreaza unei împrejurari mai presus de vointa partii, fiind absolut necesar ca „împiedicarea" sa intervina înlauntrul termenului legal.
Din probele administrate rezulta ca F.G. a fost internat în spital anterior termenului prevazut de art.24 din Lg. 10/2001 în care acesta putea formula contestatie si care în raport de data comunicarii dispozitiei contestate este în perioada 22.11.2003-23.12.2003, iar pe de alta parte pentru perioada 18.11.2003 - data externarii si 17.11.2004 - data decesului de asemeni nu s-a facut dovada existentei unei împrejurari mai presus de vointa notificatorului, de natura a-1 împiedica sa uzeze direct sau indirect de calea contestatiei.