Cerere de respingere si anulare a hotarârii consiliului local cu caracter normativ. Întelesul notiunii de „interes legitim public”
Caracterizarea, de reclamant, a actelor administrative cu caracter normativ, emise de consiliul local, ca reprezentând „reglementari mafiote” ori „întelegeri secrete de tip cartel care produc dezordine publica si încalcarea totala a drepturilor constitutionale”, fara a fi aduse dovezi în acest sens, nu este de natura a demonstra „interesul legitim public” prevazut de legiuitor, pentru ca o persoana sa poata sa sesizeze instanta de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative în cauza.
Decizia nr. 454/CA/17.09.2007
Tribunalul Iasi a respins cererea de suspendare a executarii Hotarârilor Consiliului Local Iasi nr. 588/2003, 129/2004, 309/2004, 40/2005 si 146/2006, precum si actiunea introdusa de reclamantul T.M., domiciliat în Iasi, str. V.L., nr. 140, bl. A-1, tr. 2, et. 6, ap. 13, în contradictoriu cu pârâtii Consiliul Local al Municipiului Iasi si Institutia Prefectului jud. Iasi, având ca obiect anularea acelorasi hotarâri de consiliu local.
S-a sustinut ca nu este întemeiata cererea de suspendare a executarii H.C.L. Iasi nr. 588/2003, 129/2004, 309/2004, 40/2005 si 146/2006 nefiind justificate cazurile la care se refera reclamantul a carui pasivitate fata de momentul producerii efectelor juridice a actelor administrative în discutie nu a sesizat autoritatea competenta, lipsind oportunitatea masurii dupa trecerea unei perioade de timp de la 2 la 4 ani de la data adoptarii contestatelor acte normative.
Or, starea de pasivitate a reclamantului dupa emiterea actelor administrative pretins vatamatoare nu este de natura a da eficienta dispozitiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul suspendarii executarii actelor administrative în discutie, acestea trebuind sa creeze de la început o îndoiala asupra legalitatii actelor contestate si nu dupa 2-4 ani ca în prezenta cauza.
Pe fond actiunea nu este întemeiata si va fi respinsa pentru considerentele ce vor fi expuse.
Pe fond, tribunalul a retinut ca în conformitate cu dispozitiile art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
În primul rând reclamantul nu individualizeaza în concret dreptul sau interesul sau legitim în care se considera vatamat asa cum rezulta din dispozitiile art. 1 alin. 1 ale Legii nr. 554/2004 prin actele administrative contestate, spre a putea cere anularea lor, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Or, caracterizarea actelor administrative a caror nulitate solicita sa fie constatata (H.C.L. nr. 40/2005 si H.C.L. 146/2006) ca fiind reglementari mafiote sau sunt întelegeri secrete tip cartel care produc dezordine publica si încalcarea totala a drepturilor constitutionale, exced obligatiei reclamantului de a cuprinde în cererea introductiva sau modificatoare aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiaza cererea precum si aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere conform dispozitiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 si 5 din Codul de procedura civila.
În raport de normele legale sus mentionate instanta constata ca reclamantul nu a produs dovezi în sprijinul afirmatiilor sale, depunând la dosarul cauzei articole din presa scrisa, printre acestea regasindu-se si copia procesului-verbal contraventional 4981/12.09.2006 semnat de contravenientul-reclamant fara obiectiuni, recunoscând astfel înfrângerea prevederilor legale contra apologiei respectului legii la care face trimitere în tot cuprinsul prezentei cauze.
Asa cum rezulta din precizarile reclamantului (fila 105 dosar) acesta se erijeaza fara mandat în purtatorul interesului public si a drepturilor colective folosind formulari de maxima generalitate si nu individualizarea dreptului sau interesului legitim ocrotit de lege.
Curtea a respins recursul promovat în cauza de reclamant, ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect prima instanta a facut referire în motivarea respingerii exceptiei lipsei de calitate procesuala pasiva a pârâtei Institutia prefectului, doar de dispozitiile art. 24 lit. „f” din Legea nr. 340/2004 ce reglementeaza activitatea acesteia, si în care se prevede printre atributiile prefectului, cea constând în a „verifica legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene, cu exceptia actelor de gestiune”, întrucât doar aceasta atributie are incidenta cu dezideratul urmarit de reclamant prin actiunea sa în contencios administrativ din cauza.
Restul atributiilor prefectului, mentionate în lit. „a,b,c,d, j” din acelasi articol, au ca obiective reglementarea activitatii acestuia în raport cu celelalte organe administrative locale si centrale si cu compartimentele din subordine, fiind asadar straine de obiectul dosarului de fata.
Corect s-a apreciat si faptul ca, raportat dispozitiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reglementeaza institutia suspendarii actelor administrative, cererea reclamantului de suspendare a unor acte administrative emise în intervalul 2003-2006 nu justifica conditia prevazuta de text, constând în „prevenirea unei pagube iminente”, din moment ce reclamantul le-a atacat mult ulterior emiterii lor, respectiv dupa 2-4 ani.
Sustinerea recurentului privitor la faptul ca în realitate ar fi vizat cu precadere suspendarea H.C.L. 40/2005 si 146/2006, nu este de natura a conduce la o alta concluzie, având în vedere ca prin aceste doua hotarâri se procedeaza în fapt la modificarea si completarea H.C.L. 588/2003,facând asadar corp comun cu aceasta.
Cât priveste fondul cauzei, recurentul sustine ca prin actele administrative în litigiu i-ar fi atinse „o serie de drepturi si libertati care ma pun în imposibilitatea de a exercita o profesie liberala, aceea de taximetrist”, prin „sistemul mafiot” creat între institutiile statului la nivel local, creat ca urmare a punerii în aplicare a Legii nr. 38/2003.
Conform art. 2 lit. „o” din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin „interes legitim public” se întelege „posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, „în considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat”, iar lit. „p” a aceluiasi articol defineste „interesul legitim public” ca fiind „posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, în considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita în colectiv ori, dupa caz, în considerarea apararii unui interes public”.
Prin cererea sa introductiva, reclamantul face o multitudine de critici vizând o pretinsa contradictorialitate ce ar exista între dispozitiile H.C.L. 146/2006 si prevederile din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 38/2003, O.G. 2/2001, fara însa a concretiza interesul public vatamat prin acestea, în conditiile în care, conform Notei de fundamentare a Directiei tehnice – Birou Reglementare Transporturi Urbane, rezulta ca proiectul de modificare a H.C.L. 588/2003 a fost afisat în data de 15.03.2006, fiind adus la cunostinta publicului, la dezbaterea sa participând atât Asociatia „Camera Nationala a Taximetristilor din România” - filiala Iasi, cât si Sindicatul Liber al Taximetristilor, care au aprobat modificarile propuse, menite a apara interesele de grup ale profesiei.
Ori, desi reclamantul invoca în fapt existenta unui „interes legitim public”, decurgând din calitatea sa de taximetrist, nu precizeaza însa modalitatea în care reglementarea sanctiunilor si a contraventiilor, stabilite în executarea serviciului de transport public de persoane, ar fi de natura a-i îngradi dreptul subiectiv viitor si prefigurat în desfasurarea profesiei sale de taximetrist, atât timp cât actul administrativ criticat, nu face decât sa raspunda exigentelor semnalate de asociatiile de profil privind necesitatea detalierii si înaspririi regimului contraventional, respectiv de sanctionare a contraventiilor, functie de abaterile constatate în timp în derularea acestei activitati.
În acest context, corect a retinut instanta de fond ca reclamantul nu si-a îndeplinit obligatia procesuala, de a demonstra în ce a constat vatamarea concreta a interesului sau legitim public ori privat, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, si ca atare Curtea a mentinut ca legala si temeinica sentinta civila nr. 488/E/07.03.2007 a Tribunalului Iasi, cu consecinta respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de reclamantul T.M..