Prin cererea adresata Judecatoriei Falticeni la data de 15 mai 2007, înregistrata sub nr. 1567/227/2007, B.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata A.E., sa se dispuna revizuirea sentintei civile nr. 2054 din 16 decembrie 2003, prin care a fost obligat sa-i lase în deplina proprietate si posesie suprafata de 11.600 mp teren din intravilanul satului Slatioara, comuna Râsca, judetul Suceava, în temeiul dispozitiilor art. 322 pct. 5 Cod procedura civila.
În motivarea cererii a aratat ca în dosarul de revendicare s-a aparat sustinând ca parcela de 4800 mp din totalul de 11.600 mp este proprietatea sa, dobândita prin cumparare cu act sub semnatura privata, aparare înlaturata cu motivarea ca înscrisurile invocate de el nu sunt acte translative de proprietate. A chemat în judecata vânzatorii, iar prin sentinta civila nr. 417 din 20 februarie 2007 a Judecatoriei Falticeni s-a constatat valabilitatea conventiilor încheiate, hotarârea tinând loc de act autentic de vânzare cumparare.
Prin sentinta civila nr. 1229 din 5 iunie 2009, Judecatoria Falticeni a respins cererea ca inadmisibila, retinând ca hotarârea de care se prevaleaza revizuientul nu îndeplineste conditiile prevazute de art. 322 pct. 5 Cod procedura civila, fiind ulterioara solutionarii definitive a dosarului de revendicare.
Sentinta a fost criticata în apel de revizuient pentru nelegalitate. A aratat ca în mod gresit cererea sa a fost respinsa ca inadmisibila, întrucât momentul procesual al admisibilitatii în principiu fusese depasit, câta vreme s-au încuviintat si administrat probe; hotarârea invocata întruneste conditiile prevazute de art. 322 pct. 5 Cod procedura civila, întrucât produce efecte „ex tunc”, probând dreptul sau de proprietate de la data perfectarii conventiei de vânzare cumparare.
Intimata s-a opus apelului.
Prin decizia civila nr. 335 din 27 octombrie 2009, Tribunalul Suceava a respins ca nefondat apelul .
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut ca în cauza este data exceptia inadmisibilitatii cererii, deoarece sentinta invocata drept „act nou” nu a existat la data judecatii actiunii în revendicare imobiliara, iar revizuientul nu a invocat vreun motiv privind imposibilitatea obiectiva de a o invoca la instanta de fond, în conditiile în care, fiind vorba de o hotarâre ce tine loc de act autentic de vânzare cumparare, initierea demersului judiciar în vederea obtinerii acestuia s-a aflat exclusiv la latitudinea sa; ca, fiind data exceptia, celelalte aspecte invocate în apel privind efectele hotarârii judecatoresti si dovada dreptului de proprietate nu prezinta relevanta în aceasta cauza.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal revizuientul, invocând dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
În dezvoltarea motivelor a aratat ca, prin efectele sale retroactive, sentinta de care se prevaleaza îndeplineste conditiile prevazute de art. 322 pct. 5 Cod procedura civila, caracterul declarativ al acesteia acoperind cerinta anterioritatii; ca exceptia inadmisibilitatii cererii nu este data în cauza si, oricum, momentul admisibilitatii de principiu fusese depasit în cauza, astfel ca prima instanta putea, eventual, respinge cererea ca nefondata.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Astfel, în acceptiunea dispozitiilor art. 322 pct. 5 Cod procedura civila înscrisuri noi sunt cele care existau la data judecatii si care au fost retinute de partea potrivnica ori nu au putut fi înfatisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partii. Hotarârea judecatoreasca obtinuta ulterior nu întruneste aceste conditii.
Cum corect a sesizat instanta de apel, în speta, promovarea actiunii pentru validarea conventiilor de vânzare cumparare invocate în aparare s-a aflat exclusiv la latitudinea reclamantului, neputând fi retinuta vreo împrejurare obiectiva care sa-l fi împiedicat sa actioneze.
Prin urmare, efectul retroactiv al hotarârii nu „acopera” cerinta impusa de dispozitiile art. 322 pct. 5 Cod procedura civila, în sensul pretins de recurent, ci constituie o chestiune de fond, care poate fi supusa cercetarii judecatoresti într-o actiune specifica.
În ce priveste critica referitoare la depasirea momentului admisibilitatii de principiu de catre instanta de fond, Curtea constata ca aceasta este de natura a aduce atingere dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila.