Cerere de revizuire. Invocarea necunoasterii starii de minoritate la
data savârsirii faptei. Respingerea cererii.
Cod procedura penala, art.394 alin.1 lit.a. Invocarea de catre revizuient a
necunoasterii de catre instante a starii de minoritate, cu consecinta reducerii pedepsei
numai dupa punerea în executare a hotarârii, dupa ce cauza a fost derulata în caile
de atac si în doua cicluri procesuale, nu poate fi
asimilata descoperirii de fapte si împrejurari, în
sensul cazului de revizuire prevazut de art.394
alin.1 lit.a Cod procedura penala. Nu sunt
incidente nici prevederile art.394 alin.2 Cod
procedura penala, în sensul ca invocarea acestei stari
de minoritate sa atraga solutia diametral opusa a
condamnarii si anume achitarea.
(Curtea de Apel Pitesti, decizia
penala
nr.697/R din 11 decembrie 2008).
Prin sentinta penala nr.1044 din 3 iunie 2008, pronuntata de
Judecatoria Pitesti, a fost respinsa cererea de revizuire formulata de
revizuientul V.D. detinut în Penitenciarul Colibasi, împotriva sentintei
penale nr.2075/2001, a Judecatoriei Pitesti.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca prin
sentinta penala nr.2075/2001, mentionata, s-a dispus, în baza art.208,
209 alin.1 lit.a,e, g si i cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, condamnarea
inculpatului V.D. la pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare, pentru
savârsirea infractiunii de furt calificat si complicitate la aceeasi infractiune
– a sustras împreuna cu alti inculpati, pe timp de noapte, în loc public,
prin efractie si escaladare, bunuri din autotrenurile ce încetinau viteza,
cauzând un prejudiciu de aproximativ 565.000.000 ROL - în conditiile
art.86/1 Cod penal, fixându-se termen de încercare de 5 ani.
Intrucât motivele invocate de revizuient împotriva acestei
hotarâri, vizând neretinerea starii de minoritate în care a savârsit fapta si
condamnarea sa gresita ca major, nu se încadreaza în cele prevazute de
art.394 Cod pr.penala, instanta de fond a respins ca atare aceasta cerere.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel revizuientul,
reiterând, în esenta, aceleasi motive invocate ca si la prima instanta, si
anume faptul ca era minor si nu major la data comiterii faptei,
împrejurare pe care instantele nu au cunoscut-o, solicitând trimiterea
cauzei spre rejudecare pentru revizuirea pe fond a acesteia.
Tribunalul Arges, prin decizia penala nr.176 din 18
septembrie 2008, pronuntata în dosarul nr.3548/280/2008, a respins ca
nefondat apelul declarat de revizuient.
Pentru a hotarî astfel, instanta de apel a constatat ca
solicitarea apelantului-revizuient de retinerea starii de minoritate la data
savârsirii faptei, nu poate fi analizata în cadrul unei cereri de revizuire,
întrucât acesta avea posibilitatea de a invoca starea de minoritate în fata
instantei de fond cât si a instantelor de apel si recurs, investite cu
solutionarea cauzei, în care a fost inculpat.
Ca urmare, apreciind ca aspectele invocate nu se circumscriu
cazurilor de revizuire prevazute de art.394 Cod pr.penala, tribunalul a
respins ca nefondat apelul declarat de revizuient.
Impotriva deciziei a declarat recurs condamnatul-revizuient,
criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând, în esenta,
ca se impune casarea ambelor hotarâri ca fiind nelegale si netemeinice, iar
pe fond, admiterea cererii sale de revizuire, potrivit disp.art.394 lit.a Cod
pr.penala, întrucât la data comiterii faptei era minor, situatie ce ar atrage
reducerea pedepsei si pe care instantele nu au cunoscut-o.
Examinând decizia atacata, prin prisma motivelor invocate,
potrivit art.385/9 alin.1 Cod pr.penala, curtea a constatat ca recursul
urmeaza a fi respins, pentru considerentele ce vor fi mai jos exprimate:
Astfel, obiectul cauzei de fata este revizuirea sentintei penale
nr.2075 din 16 octombrie 2001, pronuntata de Judecatoria Pitesti, prin
care revizuientul din prezenta cauza – inculpat la acea data – a fost
condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare, în conditiile
art.86/1 Cod penal, asa cum s-a mentionat mai sus.
Aceasta hotarâre, ramasa definitiva prin nerecurare, a fost
pronuntata în urma a doua cicluri procesuale, urmare a casarii cu
trimitere.
Ulterior, însa, revizuientul, în cursul termenului de încercare
de 3 ani, a savârsit infractiunile de conducere fara permis, refuz de
recoltare de probe biologice si parasirea locului accidentului, incriminate
de O.U.G. nr.195/2002, fiind trimis în judecata pentru aceste fapte,
cauza derulându-se si în caile de atac, apel si recurs, revizuientul
ramânând condamnat prin decizia penala nr.418 din 5 iulie 2007,
definitiva a Curtii de Apel Pitesti, la pedeapsa totala de 5 ani închisoare,
rezultata în urma cumului aritmetic dintre pedeapsa de 2 ani închisoare,
aplicata pentru infractiunile incriminate de O.U.G. nr.195/2002, si
pedeapsa de 3 ani închisoare, a carei revizuire se cere în prezenta cauza,
care i-a fost revocata, potrivit art.86/4 Cod penal.
Numai dupa punerea în executare a acestei ultime hotarâri de
5 ani închisoare, dispusa a se executa în conditiile art.57 Cod penal,
revizuientul a invocat, pentru prima data starea de minoritate, în sensul
ca în mod gresit a fost condamnat prin sentinta ce face obiectul revizuirii,
la pedeapsa de 3 ani închisoare, ce a fost revocata,întrucât era minor,
aceasta pedeapsa fiindu-i aplicata, în mod gresit de catre instante, ca si
major.
Or, curtea a constatat ca în mod corect atât instanta de fond
cât si instanta de apel, pe considerentele mai sus exprimate, au apreciat ca
se impune respingerea cererii de revizuire.
Aceasta, deoarece legea procesuala penala este de stricta
interpretare si se constata, asa cum de altfel au retinut si celelalte instante,
ca motivul invocat de revizuient si anume, neretinerea starii de
minoritate, în cauza în care s-a dispus o pedeapsa în conditiile art.86/1
Cod penal, nu poate fi primit ca întemeiat, pentru urmatoarele
considerente:
In primul rând, asa cum s-a aratat mai sus, o atare
împrejurare, vizând starea sa de minoritate, oricând putea sa fie invocata
în multiplele stadii procesuale si cicluri procesuale derulate în aceasta
cauza ce face obiectul revizuirii si în cealalta cauza în strânsa legatura cu
aceasta, prezentate rezumativ mai înainte, o atare situatie neputând fi
circumscrisa, în consecinta, în mod expres în cazul de revizuire prevazut
la art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penala, incident admisibilitatii acestei cereri.
Acesta poate si pentru simplul motiv dar si esential, ca
argument al unei interpretari juridice, ce apeleaza la sensul uzual,
gramatical, al cuvintelor ca „a descoperi fapte sau împrejurari” noi, în nici
un caz nu poate fi asimilat unei situatii „vechi” pe care inculpatul o
cunostea dar pe care nu a invocat-o, desi oricând avea posibilitatea sa o
faca, în ciclurile procesuale enuntate în care a avut loc judecata cauzei.
Mai mult, chiar daca, în subsidiar, s-ar avea în vedere ca
subzista cazul de admisibilitate a revizuirii prevazut de art.394 alin.1 lit.a
Cod pr.penala, nu este suficient numai existenta unui asemenea caz
pentru admiterea cererii de revizuire, întrucât prevederile art.394 alin.2
Cod pr.penala, arata ca acest caz de la lit.a, constituie motiv de revizuire
numai daca pe baza faptelor sau împrejurarilor noi se poate dovedi
netemeinicia hotarârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de
condamnare.
Or, în cauza, invocarea starii de minoritate nu poate duce
decât la o solutie de reducere a pedepsei si, nicidecum, de achitare, asa
cum pretinde textul art.394 alin.2 Cod pr.penala, având în vedere
pericolul social al faptelor deosebit de grave retinute în sarcina sa,
cooperarea infractionala, prejudiciul produs, si nici o solutie de încetare.
Prin urmare, a apreciat curtea, revizuirea trebuie sa fie totala
si nu partiala, în sensul de a conduce la o solutie radicala opusa celei
pronuntate anterior, si anume achitarea celui condamnat sau
condamnarea celui achitat ori în privinta caruia s-a încetat procesul penal.
Ca urmare, invocarea starii de minoritate, în sensul ca în mod
gresit a fost condamnat ca major desi era minor, nu poate fi inclusa în
nici unul dintre aspectele de nelegalitate sau de netemeinicie sus-invocate,
deoarece nu este în masura sa duca la înlocuirea unei solutii de
condamnare cu una de achitare sau de încetare a procesului penal.
Asa fiind, numai prin respectarea conditiilor cumulative
prevazute de art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penala, si art.394 alin.2 Cod
pr.penala, se poate ajunge la admisibilitatea cererii de revizuire, ceea ce
nu este cazul de fata.
Cum legea procesuala penala româna este de stricta
interpretare, curtea a considerat ca nici o alta prevedere legala, fie ea în
legea interna, fie în Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nu
poate fi primita, fara sa afecteze principiul sus-mentionat al strictei
aplicari a legii procesuale penale nationale.
Desigur, în cauza subzista o eroare, o greseala pe care nici
inculpatul ca parte în proces, nici instanta, din oficiu, nu a invocat-o,
eroare, însa, ce nu poate fi îndreptata decât în conditii exacte
circumscrise riguros de lege, care însa nu sunt îndeplinite în aceasta
procedura a revizuirii în speta de fata, asa cum s-a aratat.
Pe de alta parte, ar însemna, în opinia curtii, sa fie înfrânt,
oricând, poate si arbitrar, pentru a corija o eventuala eroare sau greseala
de judecata ce poate surveni în procesul penal, puterea de lucru judecat a
unei hotarâri definitive, prin „fortarea” în afara legii si a spiritului ei, a
promovarii a unei cai extraordinare de atac.
Ar însemna, ca îndreptarea erorii sa se faca lezând grav
principiile autoritatii de lucru judecat si al respectarii stricte a legii
procesuale, ce guverneaza materia penala, ceea ce în opinia completului
majoritar este de neconceput.
In fine, o ultima apreciere a curtii, tot aspectul respingerii
recursului declarat în cauza.
Recursul introdus urma sa nu fie primit si pentru motivul ca
nu este incident nici unul dintre cazurile prevazute la art.385/9 pct.1-21
Cod pr.penala, în care se poate exercita aceasta cale de atac, deoarece
cazul pretabil în speta, cel de la pct.18, nu poate fi luat în considerare,
deoarece o atare eroare privind minoritatea nu a avut drept consecinta
pronuntarea unei hotarâri gresite de condamnare.
Asa fiind, apreciind ca nu mai exista nici alte cazuri care invocate din
oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod pr.penala, ar atrage reformarea
hotarârii atacate, curtea, cu majoritate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod
pr.penala, a respins ca nefondat recursul, hotarând ca în mod corect atât
instanta de fond cât si instanta de apel s-au pronuntat asupra respingerii
cererii de revizuire introdusa în prezenta cauza.