Cerere vânzare-cumparare spatiu locativ cu destinatie de cabinet medical. Competenta de solutionare a litigiului.
Competenta de solutionare a unor astfel de litigii este determinata de domeniul public sau privat din care face parte imobilul respectiv, de natura proprietatii unitatii administrativ-teritoriale, parte în speta.
Cum în cauza imobilul cabinet medical facea parte din domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale, competenta de solutionare a cauzei apartine instantei de drept comun, judecatoria arondata teritorial, si nu instantei de contencios administrativ, raportat la dispozitiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Decizia nr. 242 din 12 februarie 2010 , Curtea de Apel Ploiesti,
Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal
Prin actiunea înregistrata initial pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr.3043/2009, reclamanta Primaria comunei S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul Individual Dr. M. E. anularea antecontractului de vânzare- cumparare autentificat sub nr.2919/14.11.2007 la B.N.P.A V.V.
În motivarea cererii reclamanta a aratat ca dupa aparitia O.U.G. nr.110/14.07.2005 la sediul sau au fost înregistrate cereri de cumparare a spatiilor medicale din partea medicilor de familie, respectiv stomatologi, ce-si desfasoara activitatea pe raza comunei S., iar potrivit dispozitiilor OUG nr.110/2005, în ansamblul lor cererile nu puteau fi refuzate.
La data de 14.11.2007 s-a încheiat antecontractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 2919 la B.N.P.A V.V., dar la acest moment OUG nr.110/2005, fusese declarat neconstitutional potrivit deciziei nr.871/2007. S-a apreciat ca la baza încheierii antecontractului a stat un act normativ ale carui prevederi erau suspendate de drept.
În drept cererea a fost fundamentata pe dispozitiile art.953 Cod civil si art. 112 Cod procedura civila.
Pârâta a formulat întâmpinare si cerere reconventionala invocând exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Buzau, iar pe fond respingerea actiunii si respectiv pronuntarea unei sentinte prin care sa se constate ca a intervenit vânzarea cumpararea spatiului medical, iar în subsidiar obligarea reclamantei la încheierea unui contract de vânzare cumparare.
Prin sentinta civila nr.3781/28.05.2009 Judecatoria Buzau a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare Tribunalului Buzau - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
Cauza venita astfel spre competenta solutionare a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Buzau - Sectia comerciala si de contencios administrativ sub nr. 2639/2009.
La termenul de judecata din 24.11.2009 pârâta reclamanta a precizat ca renunta la solutionarea cererii reconventionale.
Prin sentinta nr.1641 din data de 24 noiembrie 2009, Tribunalul Buzau a respins actiunea formulata de reclamanta Primaria comunei S. în contradictoriu cu pârâtul Cabinet medical individual dr. M.E. si a luat act de renuntarea la judecata a cererii reconventionale.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs în termen legal reclamanta Primaria comunei S., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând ca pe de o parte, instanta a retinut în motivare ca „temeiul de drept ce a stat la baza antecontractului a fost declarat neconstitutional prin Decizia C.C.R. nr.871/09.10.2007”, iar pe de alta parte „respinge actiunea motivat de faptul ca hotarârea de consiliu local prin care a fost aprobata lista spatiilor medicale scoase la vânzare este în concordanta cu dispozitiile art.4 alin.1 din OUG nr.68/2008”.
Instanta de fond a considerat ca se impune mentinerea în fiinta a antecontractului (desi temeiul legal fusese declarat neconstitutional) prin raportare la un act normativ care nu exista la data încheierii contractului.
De asemenea, desi instanta si-a bazat motivarea pe prevederile OUG nr.68/2008, a pronuntat o hotarâre ale carei consecinte juridice încalca flagrant prevederile ordonantei de urgenta mentionate. Astfel, mentinerea în fiinta a antecontractului are drept consecinta dreptul pârâtului intimat de a solicita încheierea contractului de vânzare-cumparare autentic în conditiile reglementate de OUG nr.110/2005, act normativ care, în opinia Curtii Constitutionale reglementeaza un transfer fortat de proprietate, la un pret neserios.
În conditiile în care actul normativ care reglementeaza în prezent vânzarea spatiilor medicale este OUG nr. 68/2008, sustine ca este constrânsa, prin sentinta atacata, sa vânda în conditiile OUG nr.110/2005, ceea ce este nelegal deoarece o asemenea vânzare contravine scopului urmarit de guvern atunci când a emis OUG nr.68/2008, si anume finalizarea procedurilor de vânzare începute în baza OUG nr.110/2005. Astfel, în preambulul OUG nr.68/2008 se prevede expres „...iar multe acte si proceduri pentru vânzarea spatiilor medicale începute în baza OUG nr.110/2005, nu sunt definitivate...”.
S-a solicitat admiterea recursului si modificarea în parte a sentintei atacate în sensul admiterii actiunii.
Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia nr. 242 /12.02.2010 a pus în discutia partilor un motiv de recurs de ordine publica, respectiv necompetenta materiala a Tribunalului Buzau - Sectia comerciala si de contencios administrativ de a solutiona cauza în prima instanta, având în vedere natura juridica civila a litigiului dedus judecatii, în final, admitând recursul formulat de reclamanta Primaria comunei S. împotriva sentintei nr.1641 din data de 24 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Buzau în contradictoriu cu pârâtul Cabinet Medical Individual dr. M.E., a casat sentinta si a trimis cauza pentru competenta solutionare în prima instanta la Judecatoria Buzau.
S-a învederat ca instanta de contencios administrativ, în mod nelegal, a solutionat prezenta cauza, care nu este un litigiu de contencios administrativ, în raport cu dispozitiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, unde se arata ca actul administrativ este actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizarii, executarii legii sau a executarii în concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, si contractele încheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitii publice, iar în cauza este vorba de un antecontract de vânzare-cumparare constructie cu destinatie de cabinet medical care face parte din domeniul privat al comunei S. jud. Buzau.
Mai mult decât atât, se poate observa ca antecontractul de vânzare-cumparare s-a încheiat cu titularul unui cabinet medical, în baza art. 3 alin.1 din O.U.G. nr. 110/2005, care la momentul respectiv dadea dreptul de a cumpara spatiile respective, persoanelor care îsi desfasurau activitatea medicala si care detineau în mod legal spatiul respectiv, deci în exercitarea unei profesii liberale, prin persoana fizica autorizata.
Ceea ce este important rezida în faptul ca actul juridic respectiv, cu caracter bilateral, administreaza un bun din domeniul privat al comunei S. si în acest caz nu poate fi vorba de un act administrativ sau operatiune administrativa în sensul Legii nr. 554/2004 pentru a fi de competenta instantei de contencios administrativ, litigiul de fata fiind legat de executarea antecontractului de vânzare-cumparare cabinet medical.
Ulterior, în acest domeniu s-a emis O.U.G. nr. 68/28.05.2008, care a stabilit cadrul juridic pentru vânzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatii administrativ teritoriale si în care, la data intrarii în vigoare, functioneaza unitatile medicale înfiintate.
În atare situatie, instanta de contencios administrativ nu avea competenta materiala în solutionarea prezentei cauze, care este un litigiu de drept comun, respectiv de natura civila, valoarea acestuia încadrându-se sub limita prevazuta de Codul de procedura civila, ce determina competenta materiala a judecatoriei în raza teritoriala unde se gaseste imobilul respectiv.
Tinând seama de principiul potrivit caruia exceptiile primeaza fondul, în baza art. 137 raportat la art. 158, 159 Cod pr. civila dar si art. 304 pct.3 cu aplicarea art. 312 pct.4 si 6 Cod pr.civila, Curtea a admis recursul în sensul celor mai sus-aratate.