Prin cererea adresata Curtii de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, petenta Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi, în numele si pentru Autoritatea Nationala a Vamilor, a solicitat revizuirea deciziei nr. 742 din 23.04.2009 pronuntata de catre Curtea de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal – dosar nr. 7814/86/2008.
În motivarea cererii a aratat ca în fapt, atât instanta de fond – Tribunalul Suceava – cât si cea de recurs – Curtea de Apel Suceava – au admis actiunea formulata de catre o serie de functionari publici din cadrul Directiei Judetene pentru Accize si Operatiuni Vamale Suceava, în baza dispozitiilor art.29 din Legea nr.188/1999, modificata, care în forma actuala prevede ca salariul functionarului public este compus din salariul de baza, sporul de vechime în munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, fara a tine cont însa de elementul esential ca legea nu stabileste concret cuantumul acestora.
În baza acestui argument, al cuantificarii cuantumului acestora, s-a constatat ca în practica instantelor nu exista un punct de vedere unitar în legatura cu interpretarea art.31 al.1 lit. „c” si „d” din Legea nr.188/1999, sens în care pentru o interpretare uniforma a aplicarii acestui articol s-a admis recursul în interesul legii, ICCJ pronuntând decizia nr.20/21.09.2009, care în dispozitiv prevede ca ”…în lipsa unei cuantificari legale nu se pot acorda pe cale judecatoreasca drepturile salariale constând în suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
În drept, s-au invocat dispozitiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila.
Prin întâmpinarea depusa la dosar pârâtii au învederat urmatoarele:
Textul de lege pe care a fost întemeiata cererea de revizuire prevede ca se poate cere revizuirea unei hotarâri în cazul în care „dupa darea hotarârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica”, ceea ce nu este cazul în speta de fata, întrucât dupa darea hotarârii nu a fost descoperit nici un înscris retinut de vreuna din parti, iar decizia invocata a fost pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie în data de 21.09.2009, cu mult dupa ce hotarârea a carei revizuire se cere a ramas definitiva si irevocabila, fiind investita cu formula executorie si intrând în puterea de lucru judecat.
În sustinerea acestei asertiuni vin si dispozitiile art. 329 Cod pr. civila care stipuleaza ca deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunta de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Solutiile se pronunta numai în interesul legii, nu au efect asupra hotarârilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.
Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a retinut urmatoarele:
Prin decizia a carei revizuire se cere, Curtea de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a respins recursul formulat împotriva sentintei nr. 90 din 22.01.2009 pronuntata de Tribunalul Suceava în dosar nr. 7814/86/2008. Prin aceasta sentinta revizuienta din prezentul dosar, în calitate de pârâta, a fost obligata sa plateasca reclamantilor (intimati în dosarul de fata) sumele de bani reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare în procent de câte 25 %.
Potrivit art. 326 al. 3 din Codul de procedura civila, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se întemeiaza.
Temeiul legal invocat de petenta este art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila care stipuleaza ca se poate solicita revizuirea unei hotarâri daca, dupa darea hotarârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfatisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotarârea unei instante pe care s-a întemeiat hotarârea a carei revizuire se cere.
Nu sunt incidente în cauza dispozitiile legale învederate.
Decizia pronuntata într-un recurs în interesul legii nu are calitatea de înscris în întelesul art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila care se refera la înscris ca mijloc de proba existent la data pronuntarii hotarârii a carei revizuire se cere. Or, decizia invocata prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie a interpretat dreptul, nu constituie un înscris probator.