Cereri (Obligatie de a face-putere de lucru judecat).
Data publicare portal 04.05.2010
Prin cererea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina, la data de 08.01.2010, sub numarul 148/311/2009, reclamanta RO a chemat în judecata si personal la interogatoriu pe pârâtul RI solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtului sa-si ridice gardurile de lemn prin care a înschis drumul de acces, ce anterior a fost stabilit printr-o servitute de trecere, drum care în prezent este înschis la ambele capete si care reprezinta singura cale de acces a acesteia la suprafata de 538 mp plantata cu vita de vie, situata în Tarla 21, Parcela 252- TP nr. 57793/38/22.03.1996 situata pe raza localitatii Potcoava, sat Sinesti, judetul Olt, cu vecinatatile N- Rada N Rada, E- V. Soimu, S- Rada N Radu si Vest- Rada Ioan, cu cheltuieli de judecata.
În motivare s-a aratat ca prin titlul de proprietate nr. 57793/38/22.03.1996 a fost reconstituit dreptul sau de proprietate pentru suprafata totala de 1 ha si 6100 mp din care teren intravilan 1868 mp. Din suprafata de 1862 mp sunt doua parcele una de 602 mp teren arabil tarla 21, parcela 71, iar cealalta de 538 mp plantata cu vita de vie T 21 P 252 care se intersecteaza cu terenul pârâtului, între aceste dioua parcele existând un drum ( poteca ) lata de 1 m si lunga de 60 m care asigura trecerea sa între aceste parcele.
S-a mai aratat ca dupa revolutie pârâtul a închis aceasta poteca la ambele capete, cu gard interzicându-i sa o foloseasca, pretinzând ca este terenul sau. Aceasta servitute de trecere a fost instituita prin decizia Tribunlului Olt nr. 1042 din 23.12.1970. Din 1970 si pâna în prezent, situatia nu s-a schimbat, numai ca pârâtul prin abuz, i-a îngradit posibilitatea de a folosi aceasta potecta pentru a ajunge la cele doua parcele. In prezent la ambele capete poteca este înschisa cu gard si nu o poate folosi.
În drept au fost invocate dispoz.art. 1075 cod civil.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
La dosarul cauzei s-au depus în fotocopii titlul de proprietate nr. 57793/38/22.03.1996 , decizia civila 1042/23.12.1970.
Pârâtul RI a depus întâmpinare solicitând sa se constate ca în cauza exista autoritate de lucru judecat, conform sentintei civile nr 3986/15.11.1991 pronuntata de Judecatoria Slatina în dosar nr. 1859/1991 ramasa definitiva prin decizia civila nr. 468/08.05.1992 pronuntata de Tribunalul Olt si în subsidiar solicita respingerea actiunii ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.
În motivare pârâtul arata ca in perioada colectivizarii, in anul 1970 , reclamanta actionat in judecata pe parat solicitând ca, pe cale judecatoreasca, acesta sa fie obligat sa-i lase in posesie si folosinta un drum de trecere pe o poteca pentru un lot ajutator ce ii fusese repartizat reclamantei. Prin decizia civila nr. 1042/23.12.1970 pronuntata de Tribunalul Olt în dosar nr 8732/1970 pârâtul a fost obligat sa permita reclamantei trecerea pe o portiune de ulita lunga de 56 m si lata de 1 m. Reclamanta RO l-a actionat pe paratul RI în judecata sustinând ca exista o hotarâre judecatoreasca din 1970 prin care pârâtul era obligat sa-i permita accesul "pe o portiune de 56 m lungime si 1 latime", ca acesta hotarâre reprezinta in fapt o servitute stabilita de care a uzat pana in 1990 când paratul a inchis "ulita". Pe cale de consecinta, prin cererea înregistrata la Judecatoria Slatina nr. 5202/1990, reclamanta RO a solicitat, ca urmare a închiderii ulitei de catre RI, ca prin hotarâre judecatoreasca paratul sa fie obligat sa-i lase in libera folosinta si exercitiu "ulita" de 66 lungime ( care potrivit hotarârii de servitude sunt 56 m ) si 1 m latime. Initial, prin sentinta nr. 3461 din 29.10.1990., actiunea reclamantei a fost admisa insa, in urma recursului declarat de RI si sotia sa Rada Maria ( introdusa in cauza ulterior ) , prin decizia civila nr. 166 din 20.02.1991,sentinta recurata a fost casata si cauza a fost trimisa aceleiasi instanta pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecarii, cauza a primit nr. 1859/1991. si, potrivit deciziei de casare, instanta de fond a trebuit "sa stabileasca situatia juridica a ulitei respective, in sensul stabilirii proprietarilor actuali ai celor a fonduri." Astfel ca reclamanta si-a precizat actiunea în sensul de actiune posesorie pentru apararea servitutii instituita printr-o hotarâre judecatareasca. S-a constatat ca paratii - respectiv RI si sotia sa - sunt proprietarii fondului aservit si, pe cale de consecinta, nu sunt de acord sa elibereze drumul de trecere deoarece este in gradina lor, iar reclamanta iar posibilitatea de trecere ".
S-a avut in vedere adeverinta nr. 925/22.10.1991 din care rezulta ca pârâtul RI este proprietarul suprafetei de 10 ari - loc de casa, potrivit titlului agricol pe anul 1961. Pe cale de consecinta, a fost respinsa ca neintemeiata actiunea reclamantei ROprin Sentinta Civila nr. 3986/15.11.1991 , împotriva careia aceasta a declarat recurs. Prin decizia civila nr. 468 din 08.05.1992. a fost respins ca nefondat recursul declarat de ROimpotriva sentintei civile 986/15.11.1991 al Judecatoriei Slatina.
Astfel ca s-a avut in vedere faptul ca s-a stins servitutea de trecere si în cauza dedusa judecatii s-a facut dovada ca fondul pe care se solicita servitutea apartine aceluiasi proprietar, respectiv paratilor - lui RI - , din actele dosarului, respectiv adeverinta nr.925/1991,rezulta ca RI este proprietarul suprafetei de 10 ari, loc de casa, prin inchiderea "ulitei" , desi exista hotarârea de servitute de trecere din 1970, paratii, respectiv RI, nu a comis un abuz de drept întrucât in prezent - in 1990 - paratii sunt proprietarii celor doua fonduri si maiexistand servitutea prin stingere conf. art. 638 Cod. Civ. , nu mai exista nici abuzul de drept.
In raport de aceste aspecte, respectiv sentinta civila nr. 3986/15.11.1991. pronuntata de Judecatoria Slatina in Dos, nr. 1859/1991, definitiva prin decizia civila nr. 468/08.05.1992. ( de respingere a recursului ), aprecieaza ca, in principal, in cauza exista autoritate de lucru judecat.
Astfel, prin actiunea introdusa in 1990 aceeasi reclamanta RO solicita ca acelasi parat RI, sa-i lase libera folosinta si exercitiul ulitei de 66 m (in realitate 56 ) lungime si 1 m latime stabilit prin hotarârea judecatoreasca din 1970, ulita care a fost ingradita de parat. In recurs actiunea a fost calificata tulburare de posesie iar in rejudecare a fost precizata de reclamanta ca fiind o actiune posesorie. Prin prezenta actiune, reclamanta solicita paratului sa-si ridice gardul de lemn prin care a inchis "poteca", acelasi gard din lemn din 1990 care inchide aceeasi ulita de 56 m lungime si 1 m latime.
De asemenea se mai învedereaza ca la data de 28.10.2008. reclamanta a mai formulat o actiune impotriva paratului RI având drept obiect , pe langa revendicarea unei suprafete de teren si obligarea acestuia sa-si ridice gardul din lemn cu care a inchis "ulita", care in acea actiune avea suprafata de 110 m.p. si, in viziunea reclamantei, era proprietatea sa, cauza ce a fost înregistrata sub nr. 8787/311/2009, s-au administrat probe, s-a efectuat inclusiv o expertiza topografica , pentru a stabili situatia pe teren si la ultimul termen de judecata, reclamanta a renuntat la actiune.
S-a mai aratat ca la data de 15.04.1991 prin înscrisul sub semnatura privata intitulat, act de vânzare-cumparare pârâtul a cumparat de la numituil Balcau Matei suprafata de 1000 mp teren care se învecineaza cu suprafata din intravilan- curti constructii, situatie de fapt ce a fost confirmata si de reclamanta în interogatoriul luat în dosar nr. 8787/311/2009.
De asemenea pârâtul a mai precizat ca suprafetele de teren, de 602 m.p. si 538 m.p.despre care se spune ca se intersecteaza cu terenul acestuia , nu au nici o legatura cu terenul sau. Nici una din aceste suprafete nu se invecineaza cu terenul paratului; servitutea de trecere a carei suprafata reala, atât din hotarârea din 1970, cat si din expertiza efectuata in Dos. nr. 8787/311/2009 estede56 m.p. este proprietatea paratului RI, închiderea acestei suprafete fiind una legitima, ea datând, asa cum rezulta din actele depuse si din sustinerile reclamantei, inca din 1990 si asa cum am aratat, nici suprafata de 538 m.p. apartinând reclamantei nu se invecineaza cu teren proprietatea paratului insa reclamanta desi are alte posibilitati de a ajunge la acest teren vrea neaparat, ca si cale de acces, o poteca prin curtea paratului;
Aceste aspecte sunt demonstrate si de rezolutia procurorului din 7.09.2008. , de neincepere a urmaririi penale împotriva paratului pentru infractiunea prev. de art. 220 cp. data de Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina in dos. penal nr. 2760/P/2008 si din care rezulta ca RI este proprietarul suprafetei de 56 m.p.
Anexat întâmpinarii s-a depus sentinta civila nr. 3461/29.10.1990, decizia civila nr 166/20.02.1991, sentinta civila nr. 3986/15.11.1991, decizia civila nr 468/08.05.1991, adeverinta nr 220/1991, adeverinta nr. 985/22.10.1991 act de vânzare-cumparare act de vânzare- cumpaprare, raport de expertiza schita teren încheiere renuntare nr 4818/05.10.2009 rezolutie, nr.2760/P/2008 .
Prin încheierea de sedinta din data de 30.03.2010 instanta a dispus atasarea dosarului nr. 1859/1991 si a dosarului nr. 8787/311/2008.
Analizand actele si lucrarile prezentului dosar, precum si cele ale dosarului nr.1859/1991, sub aspectul exceptiei autoritatii de lucru judecat invocata de pârâtul RI prin întâmpinarea depusa la dosar , exceptie absoluta si peremptorie, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 1201 C.civ., exista autoritate de lucru judecat „cand o a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate”.
Pentru a putea admite exceptia autoritatii de lucru judecat instanta trebuie sa verifice daca cererea de chemare în judecata are aceleasi parti, obiect si cauza cu dosarul civil nr.1859/1991.
Pentru a se putea admite exceptia autoritatii de lucru judecata este necesar sa existe o tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 C.civ. obiect, parti, cauza, ceea ce nu este cazul spetei de fata având în vedere faptul ca în dosarul nr. 1891/1991 a avut ca obiect actiune posesorie, iar prezentul dosar are ca obiect obligarea pârâtului sa-si ridice gardurile din lemn prin care a închis drumul de acces ce anterior a fost stabilit printr-o servitute de trecere si care reprezinta singura cale de acces a reclamantei la suprafata de 530 mp plantata cu vita de vie, situata în T 21, P 252 din titlul de proprietate nr. 57793/38/22.03.1996, aceasta servitute de trecere fiind stabilita prin Decizia Tribunalului Olt nr. 1042/23.12.1970.
Pentru aceste motive instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat ca fiind neîntemeiata.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca potrivit art. 166 cpc „ Exceptia puterii de lucru judecat se poate ridica de parti sau de judecator, chiar înaintea instantelor de recurs.
Exceptia puterii de lucru judecat este o exceptie de fond, fiind în legatura cu conditiile de exercitiu ale actiunii, peremtorie pentru ca tinde la respingerea actiunii si absoluta întrucât este reglementata prin norme imperative.
Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva în legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Daca în manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 C.civ. (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotarârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat în forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor între considerentele hotarârii judecatoresti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, înseamna ca nu se poate introduce o noua actiune în cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea în fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgând din aplicarea altor principii.
Astfel în actiunea introdusa în anul 1990 aceeasi reclamanta RO a solicitat ca acelasi pârât R I sa-i lase libera folosinta si exercitiul ulitei de 66 m lungime si 1 m latime, servitute de trecere stabilita prin Decizia Tribunalului Olt nr. 1042/23.12.1970.
Initial actiunea reclamantei a fost admisa prin Sentinta Civila nr. 3461/29.10.1990,iar ulterior în urma recursului delclarat de pârâtul RI prin Decizia Civila nr. 166/20.02.1991, sentina recurata a fost casata si cauza a fost trimisa aceleasi judecatorii spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecarii cauza a primit numarul 1859/1991 iar prin sentinta civila nr. 3986/15.11.1991, instanta a respins actiunea reclamantei ca fiind neîntemeiata.
Împotriva acestei sentinte reclamnata ROa declarat recurs, iar prin Decizia civila nr. 468/08.05.1992 Tribunalul Olt a respins recursul declarat de recurenta pârâta , motivat de faptul ca potrivit dispozitiilor art. 636 cod civil servitutile înceteaza când lucrurile se gasesc în astfel de stare,încât servitutea nu se mai poate exercita. Totodata orice servitute este stinsa când fondul catre care este datorata si acela ce o datoreste cad în aceeasi mâna, asa cum prevad dispozitiile art. 638 cod civil. Instanta a constatat ca în cauza de a facut obiectul dosarului 1859/1991, prin Decizia nr. 468/08.05.1992 pronuntata de Tribunalul Olt faptul ca s-a facut dovada ca fondul pe care se solicita servitutea apartine aceluiasi propriear, respectiv pârâtilor RI si R M(introdusa in cauza ulterior), conform adeverintei nr. 925/1991 eliberata de P C P din care rezulta faptul ca pârâtul este proprietarul celor 10 ari loc de casa potrivit registrului agricol din 1961.
În raport de aceste aspecte, respectiv Sentinta civila nr. 3986/15.11.1991 pronuntata de Judecatoria Slatina în dosarul nr. 1859/1991, definitiva prin Decizia Civila nr. 468/08.05.1992, instanta apreciza ca în prezenta cauza exista putere de lucru judecat.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat în forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor între considerentele hotarârii judecatoresti.
Astfel instanta apreciaza ca în prezenta cauza prin introducerea unei noi cereri, având ca obiect obligarea pârâtului sa-si ridice gardurile din lemn prin care a închis drumul de acces ce anterior a fost stabilit printr-o servitute de trecere si care reprezinta singura cale de acces a reclamantei la suprafata de 530 mp plantata cu vita de vie, situata în T 21, P 252, reclamanta tinde sa lipseasca de efectele lucrului judecat o hotarâre anterioara, prin care s-a stabilit irevocabil ca fondul pe care se solicita servitutea apartine aceluiasi propriear, respectiv pârâtilor RI si R M(introdusa in cauza ulterior), conform adeverintei nr. 925/1991 eliberata de P C P din care rezulta faptul ca pârâtul este proprietarul celor 10 ari loc de casa potrivit registrului agricol din 1961.
Astfe instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat (pentru care într-adevar, nu se regasea tripla identitate de elemente), si a dat eficienta prezumtiei de lucru judecat pe baza careia a retinut ca a fost deja dezlegata chestiunea vizând tardivitatea contestatiei.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, înseamna ca reclamanta nu poate introduce o noua actiune în cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
În speta, principiul autoritatii de lucru judecat caruia i s-a dat eficienta corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea în fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Pentru aceste considerente , având în vedere efectul pozitiv al hotarârii irevocabile anterioare care a transat lititgiul între parti, având în vedere ca nu mai exista instituita servitute de trecere pentru reclamanta pe suprafata de 56 mp teren înca din anul 1991, ca aceasta suprafata de teren apartine pârâtului RI, instanta va respinge actiunea reclamantei ca fiind neîntemeiata, având în vedere faptul ca s-a stabilit în mod irevocabil pirn Decizia Civila nr. 468/08.05.1992 ca aceasta servitute invocata de reclamanta s-a stins.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit dispozitiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, aceasta obligatie avându-si sorgintea în culpa procesuala, dovedita prin aceea ca ea a pierdut procesul.
Fiind in culpa procesuala , reclamanta va fi obligata la plata catre pârât, în baza art.274 C.pr.civ., a sumei de 800 lei, reprezentând onorariu avocat, la dosar fiind depusa chitanta de achitare a onorariului avocatului, la fila 42 din dosar si delegatie aflata la fila 11 din dosar.