CITAREA NELEGALA A INCULPATULUI CETATEAN STRAIN.
art. 177 C.pr.pen si nu a art. 522/1 C.pr.pen
Lipsa de citare a inculpatului cetatean strain pe parcursul judecarii în prima instanta presupune nerespectarea disp. art. 177 C.pr.pen si pe cale de consecinta trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 379 pct. 2 lit. b C.pr.pen si nu procedura prev. de art. 522/1 C.pr.pen
Decizia penala 808, din 11.11.2009
Prin sentinta penala nr. 1535 din 22.11.2001 a Judecatoriei Târgoviste în baza art. 182 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul A.M.W. cetatean sirian la 4 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate, facându-se totodata aplicarea disp. art. 71, 64 Cod penal. A fost obligat la 1.000.000 ROL cheltuieli judiciare catre stat si la 9.876.465 ROL catre Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti si 19.896.495 ROL catre Institutul de Boli Cerebro-Vasculare Bucuresti.
Pentru a dispune astfel, s-a retinut în esenta ca în luna iulie 1998 a lovit-o pe partea vatamata A.M.M.G. (sotia fratelui sau) provocându-i leziuni ce i-au pus viata în primejdie si au necesitat un numar de 6-9 luni îngrijiri medicale.
În faza de urmarire penala a fost emis mandat de arestare preventiva de catre Judecatoria Târgoviste, în lipsa inculpatului.
Dupa pronuntarea acestei sentinte s-au emis forme în care s-a solicitat extradarea inculpatului.
La data de 21.11.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovita o cerere din parte inculpatului, conform careia acesta declara apel împotriva sentintei mai sus descrise, în care a precizat ca la data de 18.11.2008, când a fost audiat în cadrul procedurii de extradare a explicat procurorului general al statului Kuweit ca nu are cunostinta de nicio condamnare în România.
De asemenea, inculpatul a precizat ca nu a fost încunostintat despre proces si nu a primit extras de pe hotarârea judecatoreasca. Referitor la proces a precizat ca pentru primul termen din 04.10.2001 nu a fost citat, la al doilea termen din 25.10.2001 a fost citat prin afisare la usa primariei, la fel ca la urmatorul termen din 22.11.2001 când s-a si judecat cauza.
Fata de acestea, a mentionat inculpatul, ca nu a avut cunostinta de existenta procesului deoarece nu a fost citat, desi se cunostea adresa sa din Siria, precum si faptul ca nu se afla în acele momente pe teritoriul României.
Prin decizia penala nr. 41 din 27.03.2009 Tribunalul Dâmbovita a admis apelul formulat, a desfiintat sentinta atacata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, respectiv Judecatoria Târgoviste.
Pentru a pronunta aceasta decizie, s-a retinut ca sentinta apelata a fost pronuntata cu încalcarea dispozitiilor referitoare la legala citare a inculpatului, ce este sanctionata cu nulitatea relativa a hotarârii, în conditiile prev. de art. 197 alin. 1 si 4 Cod procedura penala.
În continuare, s-a dat citire prevederilor art. 291 alin. 1 Cod procedura penala, art. 177 alin. 1 Cod procedura penala, si art. 177 alin. 8 din acelasi act normativ, continuându-se cu constatarea ca prin însusi actul de sesizare al instantei s-a mentionat ca inculpatul avea domiciliul în localitatea B. din Republica Siria. Aceasta adresa apare, de altfel, în toate actele de urmarire penala, inclusiv în mandatul de arestare preventiva emis la 05.05.1998 emis de Parchetul de Tribunalul Dâmbovita.
Prin urmare, s-a retinut ca domiciliul inculpatului era cunoscut la momentul sesizarii instantei, fapt ce o obliga pe aceasta sa respecte dispozitiile referitoare la procedura de citare, însa aceasta s-a marginit sa procedeze cu usurinta la solutionarea cauzei, citându-l pe inculpat prin afisare la sediul primariei în a carei raza teritoriala s-a comis infractiunea.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Dâmbovita criticându-o pentru nelegalitate si netemeinicie, în sensul ca în mod gresit a fost interpretata cererea inculpatului ca întrunind elementele caii ordinare a apelului.
Astfel, se mentioneaza ca ulterior pronuntarii sentintei penale a Judecatoriei Târgoviste s-au depus diligente pentru extradarea inculpatului. În acest context, procurorul sustine ca tribunalul trebuia sa procedeze la declinarea cauzei la Judecatoria Târgoviste pentru ca aceasta sa se solutioneze în temeiul art. 522/1 Cod procedura penala. S-a mai precizat ca potrivit art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 daca extradatul a fost condamnat în lipsa el va fi rejudecat la cerere cu respectarea dispozitiilor prev. de art. 44 alin. din acest act normativ. Pe de alta parte, a precizat procurorul ca numai un caz fortuit sau forta majora ar putea constitui o cauza temeinica de împiedicare, ori inculpatul nu a facut nicio dovada ca s-ar fi aflat în aceasta situatie.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor invocate cât si conform art. 385/9 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat criticile procurorului ca nefondate.
Aceasta deoarece, în primul rând, nu au facut referire în nici un moment la textele de lege retinute de catre instanta de apel în considerentele deciziei sale, iar pe de alta parte, s-a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 522/1 Cod procedura penala, facându-se însa, trimitere la art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 fara ca acestea sa fie aplicabile în speta. Cele doua texte de lege, din urma citate, fac referire la o persoana care a fost extradata si care îsi exprima expres dorinta de a fi rejudecata.
În aceasta situatie, însa, nu se afla si inculpatul, care desi a fost retinut pe teritoriul statului Kuweit în baza mandatului de arestare internationala, nu a fost predat autoritatilor române pentru a se putea sustine ca procedura de extradare a fost finalizata.
Pe de alta parte, instanta de apel justificat a avut în vedere faptul ca inculpatul nu a fost citat la domiciliul care rezulta din actele de urmarire penala si doar la sediul primariei în raza teritoriala a careia s-a desfasurat activitatea infractionala, încalcându-se astfel dispozitiile relative la locul de citare al inculpatului si evident la dreptul sau la aparare si la un proces echitabil.
Ca în speta este vorba de un cetatean al carui domiciliu era în strainatate nu face sa fie imediat aplicabile prevederile art. 522/1 Cod procedura penala si Legea nr. 302/2004.
Observând ca au fost încalcate unele norme imperative ce reclama desfasurarea procesului penal, tribunalul s-a limitat la acestea fara a ajunge la dispozitiile legale citate de catre procuror în recursul formulat.
A mai sustinut procurorul ca tribunalul a dat dovada de usurinta când l-a repus pe inculpat în termenul de apel, deoarece acesta din urma nu a facut dovada unui caz fortuit sau a fortei majore ce l-ar fi împiedicat sa exercite calea legala a apelului.
Curtea însa a constatat ca una din cauzele principale ce l-au împiedicat pe inculpat sa declare apel este ca acesta nu a fost înstiintat în mod legal nici despre existenta procesului penal declansat împotriva sa si cu atât mai mult despre solutia pronuntata în cauza. Sentinta judecatoriei a fost la rândul ei comunicata primariei din raza teritoriala unde se presupune ca s-a desfasurat activitatea infractionala. Neavând cunostinta despre aceste aspecte este evident faptul ca inculpatul nu a putut sa declare apel în termenul de 10 zile prevazut de lege, ci a facut-o atunci când a avut cunostinta despre existenta unei hotarâri de condamnare împotriva sa.
Astfel, fata de toate cele de mai sus, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b. Cod procedura penala a respins recursul procurorului, ca nefondat.