Civil. rezolutiune contract. tranzactie judiciara

Dosar Nr. (03.04.2009)

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante, reclamantul EI a chemat în judecata si personal la interogatoriu pe pârâta CM, solicitând ca în urma probatoriului administrat, instanta sa constate nulitatea absoluta partiala a tranzactiei judiciare, intervenite între noi partile în dosarul si cuprinsa în dispozitivul sentintei civile respectiv a clauzei prin care am convenit ca apartamentul, compus din 3 camere si dependinte sa fie vândut iar cu banii rezultati sa se achite suma de 100.000.000 lei (ROL) credit BCR iar diferenta de bani sa fie împartita în mod egal, sa constate ca reclamantul a dobândit în timpul casatoriei cu pârâta, dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din 3 camere si dependinte, ca reclamantul a avut contributie exclusiva la dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia,urmând sa se dispuna atribuirea catre acesta, a apartamentului, la dobândirea caruia a avut contributie exclusiva, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, a aratat ca s-a casatorit cu pârâta la data de ..., iar prin sentinta civila a Judecatoriei Rm. Sarat casatoria a fost desfacuta prin divort. În timpul casatoriei au dobândit mai multe bunuri comune printre care si apartamentul compus din 3 camere si dependinte.

Cu privire la bunurile comune dobândite în timpul casatoriei, a mentionat ca a figurat pe rolul Judecatoriei Rm. Sarat dosarul ce a avut ca obiect partaj bunuri comune. Prin sentinta civila instanta judecatoreasca a luat act de tranzactia celor doi fosti soti prin care au convenit asupra modului în care urmau a fi împartite bunurile comune, dobândite în timpul casatoriei. Prin aceasta tranzactie, partile au hotarât ca apartamentul compus din 3 camere si dependinte sa fie vândut, iar cu banii rezultati sa se achite suma de 100.000.000 lei (ROL) credit BCR, iar diferenta de bani sa fie împartita în mod egal.

Desi cei doi si-au asumat prin aceasta tranzactie obligatia de a vinde apartamentul sus mentionat, pârâta a refuzat în mod constant, începând cu momentul ramânerii definitive a hotarârii de expedient ce a consfintit învoiala, sa-si execute obligatia asumata. Dupa ramânerea irevocabila a hotarârii judecatoresti, reclamantul a publicat în repetate rânduri anunturi prin care a încercat sa caute cumparatori pentru apartamentul ce a facut obiectul tranzactiei. Cu toate ca în urma acestor anunturi a gasit mai multe persoane interesate în cumpararea apartamentului pârâta a refuzat în mod repetat sa se întâlneasca cu aceste persoane pentru a stabili un pret în vederea perfectarii actelor de vânzare-cumparare.

Atitudinea sicanatorie a pârâtei, de a împiedica vânzarea apartamentului, s-a materializat si în formularea unei plângeri penale, împotriva sa si a actualei sotii pentru infractiunea de lovire prevazuta de art. 180 alin. 2 C.P. În motivarea plângerii, pârâta a aratat ca în ziua de 17.04.2004, ora 12:45 în fata magazinului unde lucra sotia sa ar fi fost agresata de reclamant si de aceasta, cauzându-i-se leziuni traumatice ce necesitau 12-14 zile de îngrijiri medicale. Astfel, pe rolul judecatoriei Rm. Sarat a fost înregistrat dosarul, solutionat prin sentinta penala, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 alin. 2 rap. la art. 10 alin. 1 lit. h si la art. 2841 C.P.P. , partea vatamata (pârâta) lipsind nejustificat la doua termene de judecata. Reclamantul a învederat ca demersurile sale de a încerca sa vânda apartamentul au continuat cu o notificare adresata pârâtei prin care a somat-o sa se prezinte la executorul judecatoresc la data de .... pentru a perfecta actele necesare vânzarii (dosarul al executorului judecatoresc CG), dar aceasta nu a dat curs solicitarii, fiind pusa în întârziere începând cu data de ....

Din cauza faptului ca pârâta a refuzat în mod repetat sa-si îndeplineasca obligatia asumata prin tranzactie si presat de faptul ca apartamentul începuse sa se degradeze, reclamantul s-a vazut nevoit sa promoveze o noua actiune de partaj bunuri comune înregistrata pe rolul Judecatoriei Rm. Sarat, solicitând partajarea în cote de ? atât a apartamentului, cât si a datoriei comune de 100.000.000 lei (ROL). Prin întâmpinarea formulata în aceasta cauza, pârâta a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca în cazul dat nu se mai poate relua judecata în privinta unora dintre bunurile asupra carora în aplicarea principiului disponibilitatii partile au tranzactionat, invocând în drept prevederile art. 1704, 1711 Cod civil si 273 Cod Proc. Civ. Prin sentinta civila instanta a respins cererea ca neîntemeiata. Daca pârâta ar fi fost cu adevarat interesata în a vinde apartamentul, în virtutea principiului disponibilitatii procesuale, ar fi putut sa fie de acord cu actiunea, mai ales ca modalitatea de partajare a apartamentului si a datoriei de 100.000.000 lei (ROL) în cote de ? era cu mult mai avantajoasa decât cea consfintita prin hotarârea de expedient.

Si în 2005, a promovat o noua actiune de partaj bunuri comune, înregistrata pe rolul Judecatoriei Rm. Sarat, prin sentinta civila fiind admisa actiunea si fiind confirmat raportul de expertiza în varianta 1. Împotriva acestei sentinte pârâta a formulat apel admis de catre Tribunalul Buzau prin decizia civila , actiunea fiind respinsa pe fond, decizie ramasa irevocabila prin decizia civila pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti.

Demersurile sale de a încerca vânzarea apartamentului au continuat si pe parcursul anilor 2006, 2007 si 2008, însa de fiecare data când aparea o persoana interesata în a cumpara apartamentul, pârâta refuza orice comunicare cu reclamantul sau cu posibilii cumparatori. A mentionat ca singurul motiv pentru care a fost de acord cu aceasta clauza a contractului de tranzactie a fost dorinta sa de a pune capat litigiilor cu pârâta.

Analizând atitudinea pârâtei în raport de cele relatate mai sus rezulta fara dubiu ca obligatia pe care si-a asumat-o prin tranzactia judiciara încheiata si consfintita prin sentinta civila este fundamentata pe o cauza falsa, ilicita si imorala. Caracterul fals al cauzei obligatiei pârâtei rezulta din scopul urmarit de aceasta la momentul încheierii tranzactiei judiciare consfintita prin sentinta civila. Scopul imediat (causa proxima) urmarit de pârâta nu a fost acela de a vinde apartamentul si de a împarti pretul obtinut potrivit întelegerii cuprinse în tranzactie, ci acela de a bloca vânzarea exclusiv în scop sicanatoriu. În ceea ce priveste scopul mediat (causa remota) pârâta nu a urmarit încetarea coproprietatii devalmase, ci prelungirea acesteia la infinit, astfel cum rezulta din manifestarea sa de vointa de a refuza perfectarea actelor de vânzare, aceste aspecte fiind sanctionate cu nulitatea absoluta a clauzei.

Caracterul ilicit si imoral al cauzei obligatiei pârâtei rezulta din scopul urmarit de aceasta la momentul încheierii tranzactiei, scop realizat prin încalcarea cu stiinta a unei serii de dispozitii legale imperative, de ordine publica. Cum la momentul încheierii tranzactiei au fost încalcate cu buna stiinta de catre pârâta dispozitiile art. 475, 728, 963, 1310, Cod civ. rezulta ca scopul urmarit de pârâta nu a fost acela de a urmari încetarea coproprietatii devalmase ci prelungirea acesteia la infinit.

Faptul ca obligatia pârâtei de a vinde apartamentul este fundamentata pe o cauza falsa ilicita si imorala (pârâta neavând niciodata intentia de a vinde apartamentul) este confirmat si de pozitia procesuala pe care a avut-o în dosarele, aceasta neaparându-se în sensul ca ar fi încercat sa-l contacteze pe reclamant pentru a vinde apartamentul. Daca pârâta ar fi folosit aceste aparari si le-ar fi dovedit cele doua actiuni ar fi fost respinse ca lipsite de interes. De altfel de la momentul ramânerii definitive a hotarârii de expedient si pâna la momentul de fata pârâta nu a facut nici un demers pentru a vinde apartamentul.

Atitudinea pârâtei fata de obligatia de a vinde apartamentul este în frauda legii si în contradictie cu dispozitiile art. 1010 Cod civil, potrivit carora “Obligatia este nula când s-a contractat sub o conditie potestativa din partea celui ce se obliga”. Pe lânga atitudinea pe care pârâta a avut-o si pe care o are în continuare fata de obligatia de vânzare a apartamentului, reclamantul a subliniat ca nu trebuie trecuta cu vederea nici culpa ce revine instantei de judecata ce a luat act de tranzactia noastra. În cazul de fata instanta care a luat act de tranzactie nu trebuia sa se limiteze doar la a verifica consimtamântul partilor si capacitatea acestora de a contracta ci trebuia sa analizeze daca prin tranzactie se pune capat procesului si daca tranzactia ce a fost înfatisata nu poate da nastere altor litigii, care sa vizeze bunurile supuse tranzactiei.

În ceea ce priveste celelalte capete de cerere a aratat ca dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost dobândit, în timpul casatoriei cu pârâta la data de ... prin actul de adjudecare al Biroului individual al executorului judecatoresc AA.

Actul de adjudecare a fost încheiat numai pe numele pârâtei din cauza faptului ca la data de 18.02.2003 reclamantul nu se afla în localitate fiind plecat la Buzau datorita faptului ca urma niste cursuri pentru avansare. La dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui apartament reclamantul a avut o contributie exclusiva, creditele contractate la B.R.D. Rm. Sarat au fost achitate integral de reclamant la data de 17.12.2003.

A subliniat ca de la momentul pronuntarii sentintei civile si pâna în prezent posesia de fapt a apartamentului i-a apartinut reclamantului, acesta fiind cel care a achitat toate cheltuielile aferente acestuia.

În drept, si-a întemeiat actiunea pe prevederile art. 475, 728, 963, 966, 1004, 1006, 1010, 1310, 1704, 1713 Cod Civil si art. 36 alin. 1 din Codul Familiei.

În dovedirea celor sustinute a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei, prezumtii si expertiza, sens în care a depus, în copie: sentinta penala pronuntata de Judecatoria Rm. Sarat în dosarul, plângere CM, , decizia pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti în dosarul, decizia pronuntata de Tribunalul Buzau în dosarul, încheiere din data de 15.02.2006 pronuntata în dosarul de Tribunalul Buzau, motive de recurs CM în dosarul, sentinta civila pronuntata de Judecatoria Rîmnicu Sarat în dosarul, întâmpinare CM în dosarul, sentinta civila pronuntata de Judecatoria Buzau în dosarul, întâmpinare EM în dosarul, act de adjudecare, cerere de chemare în judecata formulata de EI în dosar, întâmpinare CM în dosar, sentinta civila pronuntata de Judecatoria Rm. Sarat în dosarul, formular depunere Banca Tiriac, proces-verbal din data de 30.08.2004 din dosarul de executare Birou Individual Executor Judecatoresc CG, chitante de plata catre Asociatia de proprietari, formulare depunere numerar BRD Groupe Societe Generale, esalonare rambursare credit BRD Groupe Societe Generale, contract de credit pentru persoane fizice încheiat de Banca Comerciala Româna, tranzactie, planse fotografice.

La termenul din data de 25.11.2008, pârâta, prin aparator, a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Buzau, exceptie ce a fost respinsa pentru motivele care au fost retinute în încheierea de sedinta de la acea data.

Legal citata, pârâta nu s-a prezentat în instanta pentru a da lamuriri sau explicatii, dar a formulat întâmpinare la data de 13.01.2008.

Prin întâmpinarea formulata, pârâta a invocat exceptia insuficientei timbrari a capatului de cerere privind contributia exclusiva a reclamantului la achizitionarea apartamentului.

În motivare, a subliniat ca motivul determinant la încheierea tranzactiei nu a fost unul imoral, de natura sa nesocoteasca normele de convietuire sociala care pretind ca obligatiile asumate sa fie respectate si ca drepturile subiective sa fie exercitate cu buna-credinta, vointa partilor fiind cea materializata în conventie. Faptul ca ulterior nu s-a înstrainat imobilul nu s-a datorat culpei sale, ci culpei reclamantului care a dorit sa obtina întreaga suma de bani ce ar fi rezultat cu titlu de pret. De asemenea, aceasta a negat ca reclamantul ar fi facut demersuri în vederea vânzarii apartamentului, dumneaei fiind aceea care a încercat în repetate rânduri sa stabileasca o legatura cu acesta pentru a rezolva problema, însa a refuzat orice colaborare, mai ales ca bunul era în posesia sa.

Aceasta a aratat ca, în situatia în care se va respinge primul capat de cerere, nu se poate relua judecata în privinta unora dintre bunurile asupra carora, în aplicarea principiului disponibilitatii, partile au tranzactionat.

În drept, cererea a fost întemeiata pe prevederile art. 948 alin.4, art. 1201, art. 1704, art. 1711 C.civ.

Prin încheierea de sedinta din data de 13.01.2009, instanta dispus disjungerea capatului de cerere privind partajul de bunuri comune de restul cauzei, formându-se dosarul.

În baza art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanta a încuviintat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegarii pricinii.

La solicitarea reclamantului, instanta a încuviintat proba cu interogatoriul pârâtei, aceasta, desi citata cu mentiunea personal la interogatoriu, neprezentându-se în instanta pentru a raspunde la întrebarile adresate de partea adversa.

La solicitarea partilor, instanta a încuviintat proba testimoniala cu trei martori pentru reclamant DV, PG, BG, si un martor pentru pârâta, IC, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine:

Prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Râmnicu Sarat în dosarul, având ca obiect partaj bunuri comune, instanta a admis actiunea si a luat act de tranzactia partilor, consfintind-o într-o hotarâre de expedient.

Prin aceasta tranzactie, partile au convenit asupra modalitatii de împartire a bunurilor mobile, în ceea ce priveste apartamentul compus din 3 camere si dependinte, hotarând ca acesta sa fie vândut, cu banii rezultati urmând sa se achite suma de 100.000.000 lei (ROL) credit BCR, iar diferenta de bani sa fie împartita în mod egal.

Din coroborarea depozitiilor martorilor audiati în cauza, instanta retine ca partile au achizitionat apartamentul respectiv în baza actului de adjudecare al Biroului individual al executorului judecatoresc AA. Înca de la început, acesta se afla într-o anumita stare de degradare, partile nelocuind în acesta niciun moment.

De la dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului si pâna în prezent singurul care s-a preocupat de apartament, care a tinut legatura cu Asociatia de proprietari, care a achitat cheltuielile legate de întretinerea apartamentului a fost reclamantul. Desi pârâta avea calitatea de coproprietar alaturi de d-nul EI, aceasta nu s-a interesat de apartament, nefiind vazuta de niciun vecin în bloc.

Dupa pronuntarea sentintei civile anterior mentionate, reclamantul a initiat demersurile necesare pentru vânzarea apartamentului. Astfel, martorul PG a povestit ca, fiind coleg de serviciu cu reclamantul si auzind ca acesta intentioneaza sa-si vânda apartamentul, i-a solicitat numarul de telefon si l-a transmis unor cunoscuti interesati sa achizitioneze un apartament în municipiul Râmnicu Sarat. Ulterior, din discutiile purtate cu aceste persoane, martorul a aflat ca d-nul EI a fost în imposibilitatea de a încheia vreun contract din cauza atitudinii manifestate de fosta sotie, în sensul ca aceasta, fie nu venea la întâlnirile programate cu cumparatorii, fie, daca venea, spunea ca nu este interesata sa vânda, fara ca macar sa discute în prealabil conditiile vânzarii.

Depozitia acestuia este întarita de declaratia martorului DV. Acesta a aratat ca din relatarile reclamantului a înteles ca acesta nu a putut vinde apartamentul din cauza fostei sale sotii, acesta refuzând motivat de faptul fie ca nu-i convenea pretul, fie ca dorea sa mai astepte, fie ca pur si simplu nu vroia sa vânda.

Martorul IC a relatat ca ar fi însotit-o pe pârâta, în toamna anului 2007, la apartamentul partilor, în ideea ca îl va gasi acolo pe reclamant si vor reusi sa discute pe tema vânzarii apartamentului. Neraspunzând nimeni, iar pârâta nefiind în posesia cheii de la apartament nu au putut intra, asa ca au cerut relatii la vecina de la etajul 3 al condominiului. Aceasta din urma, d-na BG, fiind audiata în calitate de martor, a infirmat sustinerile martorului IC, aratând ca pârâta nu a venit niciodata personal la usa sa si nu a purtat nicio discutie nici cu dumneaei, si nici cu sotul sau referitor de apartamentul în litigiu. Având în vedere relatarile martorei BG, instanta urmeaza sa înlature declaratia domnului IC, întrucât aceasta nu corespunde adevarului. Toate aspectele relatate sunt cunoscute din discutiile purtate cu pârâta, de care îl leaga o anumita prietenie, ceea ce face ca declaratia acestuia sa fie subiectiva, iar existenta episodului la care a aratat ca ar fi asistat personal a fost negata de martora BG.

Aceasta din urma a aratat ca apartamentul partilor se afla într-o stare avansata de degradare, infiltratiile de apa ajungând pâna la apartamentul de la etajul al doilea. Fiind direct interesata de remedierea defectiunilor, a luat legatura în mai multe rânduri cu reclamantul, atât personal, cât si prin intermediul sotului sau. Întrucât este educatoare, calitate în care intra în contact cu multa lume, a anuntat mai multe persoane si le-a pus în legatura cu reclamantul pentru vânzarea apartamentului. Ulterior, din discutiile purtate cu aceste persoane, a aflat ca nu au putut încheia contractul deoarece reclamantul nu a putut lua legatura cu fosta sotie, aceasta refuzând sa raspunda la telefon, atât la cel personal, cât si la cel apartinând fetitei partilor.

Lovindu-se de refuzul sistematic manifestat de reclamanta de a vinde apartamentul, d-nul EI, tocmai din dorinta de a pune efectiv capat starii de indiviziune cu privire la apartament, a formulat de doua ori cereri distincte de partaj bunuri comune, înregistrate sub numar de dosar, respectiv la Judecatoria Râmnicu Sarat, finalizate cu hotarâri irevocabile de respingere a cererilor formulate.

Tot acestei intentii se circumscrie si cererea formulata de reclamant catre executorul judecatoresc si înregistrata la Biroul Individual Executor Judecatoresc CG. În procesul-verbal din data de 30.08.2004, se consemneaza ca numita CM a fost notificata sa se prezinte la BIEJ CG pentru a se deplasa la un notar public în vederea perfectarii contractului de vânzare-cumparare a apartamentului, retinându-se ca aceasta nu s-a prezentat.

Instanta apreciaza ca, cel putin de la aceasta data, pârâta a fost pusa în întârziere cu privire la obligatia asumata, potrivit prevederilor art. 1079 alin.1 C.civ.

Mai mult decât atât, reclamantul a achitat din resurse proprii creditul în valoare de 100.000.000 ROL, contractat la BCR, credit pe care partile ar fi trebuit, conform tranzactiei consfintite în hotarârea de expedient a Judecatoriei Râmnicu Sarat, sa-l achite cu prioritate din pretul apartamentului.

Concluzionând, instanta retine ca, în virtutea tranzactiei încheiate, cele doua parti si-au asumat obligatia de a vinde apartamentul al caror coproprietari erau. Chiar daca pârâta nu avea un rând de chei si chiar daca nu a întreprins demersuri proprii în vederea înstrainarii imobilului, aceasta avea obligatia de a raspunde solicitarilor venite din partea reclamantului pentru a realiza obiectivul stabilit de comun acord prin conventia încheiata. Din coroborarea tuturor probelor, instanta constata ca nu se poate stabili nicio culpa în sarcina reclamantului acesta apelând la toate mijloacele posibile pentru a pune capat starii de coproprietate: a încercat sa identifice posibili cumparatori si a contactat-o pe pârâta în vederea încheierii actelor de vânzare-cumparare, a notificat-o prin intermediul executorului judecatoresc pentru a se prezenta la notar, a promovat doua actiuni distincte de partaj, a încercat punerea în executare silita a hotarârii de expedient, toate aceste încercari ale sale fiind sortite esecului.

Prin nulitate se întelege acea sanctiune de drept civil care consta în lipsirea unui act, în tot sau în parte, de efectele juridice în vederea carora acesta a fost întocmit, din cauza nesocotirii dispozitiilor legale edictate pentru încheierea sa valabila. Prin urmare, cauza care conduce la constatarea nulitatii absolute a actului ar trebui sa existe la chiar momentul încheierii acestuia.

Probele administrate în actiunea pendinte nu releva existenta vreunei cauze de nulitate la momentul semnarii conventiei, nefiind dovedit ca pârâta ar fi încheiat tranzactia doar în scop sicanatoriu, fara a avea intentia de a pune în acest mod capat starii de indiviziune. Toate probele, pledeaza, însa, pentru culpa pârâtei în aducerea la îndeplinire a obligatiei asumate prin tranzactie.

În cazul contractului de tranzactie, neexecutarea culpabila a oricareia dintre obligatiile ce incumba partilor atrage rezolutiunea contractului, definita ca acea sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor în situatia avuta anterior încheierii contractului.

Cum prevederile art. 1704-1717 C.civ. nu contin prevederi speciale legate de rezolutiune, în lipsa unei stipulatii contractuale exprese, în cazul neexecutarii culpabile a obligatiei de întretinere devin incidente regulile generale din materia dreptului obligatiilor art. 1020-1021 C.civ., creditorul putând opta între a cere executarea contractului sau rezolutiunea lui pentru neexecutare.

Deoarece toate încercarile anterioare ale reclamantului de a pune în executare silita obligatia asumata prin tranzactie au fost sortite esecului, acesta a optat pentru desfiintarea contractului, dupa punerea în întârziere a pârâtei, culpa pârâtei în executarea obligatiei asumate prin contract fiind pe deplin dovedita.

Prin prisma celor analizate anterior, instanta urmeaza sa admita actiunea precizata formulata de reclamantul EI în contradictoriu cu pârâta CM si sa dispuna rezolutiunea partiala a tranzactiei încheiate între EI si CM la data de 02.04.2004 în vederea stingerii litigiului având ca obiect paratajarea bunurilor comune, tranzactie consfintita prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Râmnicu Sarat în dosarul 4, cu privire la întelegerea referitoare la apartamentul.

Cum prezenta conventie este o tranzactie judiciara, consfintita ca atare printr-o hotarâre judecatoreasca de expedient, rezolutiunea partiala a tranzactiei conduce pe cale de consecinta la desfiintarea în parte a sentintei civile pronuntata de Judecatoria Râmnicu Sarat în dosarul cu privire la întelegerea referitoare la apartamentul.

Fata de solutia la care a ajuns instanta în urma deliberarii, având în vedere dispozitiile art. 274 C.proc.civ. care prevad ca partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, instanta urmeaza sa admita cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata. În acest sens, pârâtii vor fi obligati la plata catre reclamanta a sumei de 519,3 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat, taxa judiciara de timbru legal datorata si timbru judiciar.