Clauza de dezicere. Caractere. Efectele ei asupra contractului
C. civ., art. 969
Potrivit art. 969 C. civ., conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante, iar în cazul în care partile au cuprins într-un antecontract de vânzare-cumparare o clauza de dezicere, oricare dintre ele are posibilitatea de a-si retrage consimtamântul dat cu consecinta desfiintarii antecontractului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 812 din 8 octombrie 2009
Prin Decizia civila nr. 531/08.04.2009, Tribunalul Timis a respins apelul declarat de pârâta P.M. împotriva Sentintei civile nr. 10548/09.09.2008 a Judecatoriei Timisoara.
Astfel, Tribunalul a confirmat hotarârea primei instante, care a admis actiunea principala formulata de reclamantul P.O. si P.C., sens în care a dispus desfiintarea promisiunii unilaterale de vânzare-cumparare legalizata sub nr. 3748/12.04.2001 si radierea din C.F. a notarii în cartea funciara a acestei promisiuni.
Solutia Tribunalului a fost mentinuta de catre instanta de recurs Curtea de Apel Timisoara care, prin Decizia civila nr. 812/08.10.2009, a respins recursul declarat de pârâta P.M.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Curtea de Apel a avut în vedere argumentele ce succed.
Prin promisiunea bilaterala de vânzare-cumparare, încheiata la BNP Asociatia Danila- Maghiaru-Ciorâca si legalizata sub nr. 3748/12.04.2001, reclamantii, în calitate de proprietari, au promis sa vânda pârâtilor imobilul înscris în CF ind. nr. 126288 Timisoara, dobândit de reclamanti prin cumparare în temeiul Legii nr. 112/1995, cu suma de 55.000 DM, din care la data încheierii promisiunii s-a achitat suma de 5.000 DM, urmând ca diferenta sa fie achitata de 01.08.2001.
Prin acelasi act, avându-se în vedere ca imobilul este grevat de interdictia de înstrainare pe o perioada de 10 ani de la data cumpararii, partile de comun acord au stabilit ca transmiterea proprietatii sa se efectueze prin încheierea unui act autentic, dupa expirarea termenului de la data cumpararii, intrarea în posesia de fapt a imobilului urmând sa se faca de catre promitentii cumparatori de la data încheierii promisiunii.
De asemenea, prin aceeasi promisiune, partile de comun acord au stabilit ca, pentru ipoteza în care promitentii vânzatori se vor razgândi cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumparare, se naste obligatia acestora de a plati promitentilor cumparatori dublul pretului achitat, iar pentru ipoteza în care promitentii cumparatori se vor razgândi, efectul va fi pierderea de catre acestia din urma a avansului achitat.
Prin Notificarea nr. 69/21.09.2007 emisa de B.E.J. Milici Gheorghe, pârâtii sunt notificati de catre reclamanti ca la data de 24.09.2007, ora 14,00 sa se prezinte la B.N.P. Topala Florin, pentru rezilierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumparare încheiate la data de 12.04.2001 ca urmare a revenirii vânzatorilor asupra intentiei de a vinde imobilul, urmând sa achite cumparatorilor dublul pretului achitat, respectiv echivalentul în euro a sumei de 110.000 DM conform clauzei de dezicere contractuale.
Cum pârâtii nu au dat curs notificarii, reclamantii au procedat la oferta reala de plata prev. de art. 586 – 590 Cod procedura civila, consemnând suma datorata la CEC pe numele pârâtilor.
Asadar, s-a constatat astfel, ca, prin promisiunea sinalagmatica de vânzare-cumparare partile au cuprins o clauza de dezicere, în temeiul careia s-a conferit ambelor parti contractante dreptul de a denunta (desfiinta) unilateral contractul pe care l-au încheiat în schimbul unei sume de bani, denumita dezicere, achitata cocontractantului sau.
Desfiintarea unilaterala a unui contract prin dezicere este un drept potestativ care îsi are izvorul în acordul initial de vointa al partilor, astfel încât nu mai depinde, în nici un fel, de vointa celeilalte parti contractante, aceasta neputând împiedica, în nici un mod desfiintarea contractului.
Esenta clauzei de dezicere consta în faptul ca beneficiarul acesteia are la dispozitie un timp de reflectie pentru analizarea consecintelor contractului încheiat, în final având dreptul de a-si retrage unilateral consimtamântul dat, desfiintând astfel, contractul, ea neconstituind o exceptie de la principiul irevocabilitatii unilaterale a contractelor sinalagmatice, avându-si originea chiar în vointa partilor, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost stipulata în mod neechivoc de catre parti în contract.
Totodata, facultatea de dezicere este discretionara, putând fi exercitata fara a fi necesara justificarea ei, ea neputând fi privita nici ca o conditie suspensiva si nici ca o conditie rezolutorie, fiind parte integranta a consimtamântului, adica a unui element esential (de validitate) al contractului, fara de care acesta nu putea lua nastere în mod valabil.
Desi pârâtii reclamanti reconventionali invoca executarea clauzelor anticipatorii ale promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumparare (predarea lucrului promitentului cumparator, plata pretului) aratând ca aceasta executare face ineficienta clauza de dezicere în mod abuziv, invocata cu rea-credinta de catre reclamanti, ambele instante corect au constatat ca simpla executare a unor clauze anticipatorii stipulate în contract, iar nu a obligatiei principale (aceea de a parafa în fata notarului contractul promis) nu are forta necesara pentru a naste prezumtia de renuntare la clauza de dezicere, fiind unanim admis ca partile, chiar în prezenta clauzei de dezicere, pot stipula în tot sau în parte executarea obligatiilor contractate fara ca aceasta sa afecteze eficacitatea clauzei.
Rezulta deci ca facultatea de dezicere priveste global si direct mai mult contractul(consimtamântul) însusi, decât obligatiile beneficiarului, de unde mai rezulta ca simpla executare a unor clauze anticipatorii nu poate pune în discutie clauza de dezicere stipulata de parti, adica facultatea de asumare sau respingere a contractului promis.
De asemenea este bine stabilit în dosar ca beneficiarul clauzei de dezicere are o alegere între posibilitatea de a executa contractul promis si posibilitatea de a denunta unilateral contractul cu obligatia dezicerii, astfel încât acesta nu este debitorul nici a unei obligatii alternative si nici a unei obligatii facultative, care sunt modalitati de executare a unor obligatii contractuale.
În cazul exercitarii dezicerii nu se pune problema executarii contractului, ci problema desfiintarii acestuia.