Clauza penală. Cheltuieli de judecată în cazul admiterii în parte a pretenţiilor formulate

Dosar Nr. 112/R/2007 (25.04.2007)

Dispozitiile cuprinse în art. 1 din Legea nr. 313/1879 precizeaza generic faptul ca este si va fi anulata clauza penala aflata în contractele de împrumut, aceste dispozitii având caracter special, derogatoriu de la orice alte dispozitii de drept comun.

Prin sentinta civila nr. 3203/2006 pronuntata de Judecatoria Bistrita la data de 0l noiembrie 2006 în dosarul civil nr. 6266/l90/2006 s-au respins exceptiile prescriptiei dreptului material la actiune, a insuficientei timbrari, autoritatii de lucru judecat si inadmisibilitatii, invocate de pârâta Borta Florica Elena, ca neîntemeiate.

S-a admis în parte actiunea civila formulata si ulterior completata de reclamanta MOLDOVAN MINI în contradictoriu cu pârâtii BORTA FLORICA ELENA, BRANDLE WOLFGANG si COZAC ADOLF, si în consecinta:

- s-a constatat nulitatea absoluta partiala a clauzei penale inserata la pct. 4 al contractului de împrumut cu constituire de ipoteca autentificat sub nr. 3745/25.10.1999 de biroul notarului public Groza Aurel Vasile, în sensul ca dobânda penalizatoare de 45 DM/zi de întârziere a fost redusa la cuantumul dobânzii legale;

- s-a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de cesiune de creanta autentificat sub nr. 196/14.01.2002 de biroul notarilor publici asociati Bria Eugenia Floarea si Bria Dumitru Alexandru, în ceea ce priveste cesionarea valorii totale a penalitatilor de întârziere în cuantum de 45 DM/zi, în sensul ca valoarea totala a penalitatilor de întârziere a fost raportata la cuantumul dobânzii legale;

- s-a respins capatul de cerere având ca obiect constatarea nulitatii absolute a actului de adjudecare din 15.01.2002 din dosarul executional nr. 102/ex/2001 al executorului judecatoresc Manchevici Marin, ca nefondat.

Au fost obligati pârâtii Borta Florica Elena si Brandle Wolfgang sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata în cuantum de 884,80 RON.

S-a respins cererea pârâtei Borta Florica Elena de acordare a cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta sentinta atacata, instanta de fond în baza probatoriului administrat a retinut ca exceptiile invocate de pârâta Borta Florica – Elena si însusite de pârâtul Brandle Wolfgang, cu ocazia primei judecati pe fond, sunt nefondate.

Astfel, în privinta insuficientei timbrari a cererii de chemare în judecata, raportat la obiectul acesteia, respectiv constatarea nulitatii absolute a unor conventii, reclamanta a achitat taxa de timbru în conformitate cu dispozitiile Legii 146/1997 modificata – art. 3 lit. a indice l, care stabilesc o taxa de timbru fixa pentru cererile în anularea sau declararea nulitatii unui act juridic, doar repararea pagubelor suferite taxându-se la valoare, conform art. 2 alin. l din aceasta lege.

În virtutea principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, în sensul ca reclamantul este cel care fixeaza cadrul procesual, atât în ceea ce priveste partile cu care întelege sa se judece, cât si în ceea ce priveste obiectul supus judecatii, pârâta nu poate pretinde ca actiunea de fata este o actiune în anulare pentru eroare sau alte cauze care atrag aceasta sanctiune, astfel încât dreptul la actiune sa fie prescris, în conditiile în care instanta a fost investita cu o cerere în constatarea nulitatii absolute, imprescriptibila extinctiv, conform art. 2 din Decretul lege nr. 167/1958 si nu a celei relative, regimul juridic al nulitatii absolute fiind guvernat, printre altele si de regula ca poate fi invocata de oricine are interes (parti, alte persoane care nu au participat la încheierea actului juridic dar care justifica un interes propriu), inclusiv de instanta, din oficiu.

Nici exceptia autoritatii de lucru judecat invocata prin raportare la sentinta civila nr. 7271/2001, irevocabila, prin care s-a respins ca tardiv introdusa contestatia la executare formulata de cei doi debitori - Cozac Adolf si Moldovan Mini -, pentru anularea somatiei emisa la data de l8.l0.200l în dosarul executional nr. l02/200l a Biroul executorului judecatoresc Manchevici Marin, s-a apreciat ca nu poate fi primita câta vreme nu exista tripla identitate prevazuta de art. l20l C.civ., respectiv lipseste identitatea de obiect si de cauza, neputându-se sustine ca finalitatea urmarita de reclamanta este aceeasi – anularea actului de adjudecare din l5.0l.2002, în conditiile în care la momentul promovarii acelei contestatii la executare nici nu fusese încheiat actul de adjudecare în cauza, iar ipotetic, conform art. 399 C.pr.civ., se poate formula contestatie împotriva oricarui act de executare.

S-a retinut faptul ca nu se poate discuta inadmisibilitatea actiunii în constatare formulata de reclamanta în lumina prevederilor art. 111 C.pr.civ., câta vreme actiunea în constatarea unei nulitati absolute a unui act juridic este o actiune în realizare, având ca efect desfiintarea actului juridic, deci schimbarea unei situatii juridice, ceea ce nu se întâmpla în cazul actiunii în constatare. S-a subliniat si faptul ca reclamanta nu si-a întemeiat în drept actiunea pe prevederile art. lll C.pr.civ.

Pe de alta parte, pârâta Borta Florica-Elena nu poate pretinde calificarea pozitiei procesuale a pârâtului Cozac Adolf, exprimata la termenul din 22.09.2006, ca fiind o cerere reconventionala sau o cerere de interventie în interes propriu si în interesul reclamantei Moldovan Mini, acesta fiind atributul exclusiv al instantei de judecata, singura în masura ca în eventualitatea unei astfel de calificari, sa stabileasca taxa de timbru si timbrul judiciar.

Or, este evident ca acest pârât nu a înteles sa formuleze cerere reconventionala, dupa cum a aratat la ultimul termen de judecata, iar interventia asa cum este reglementata de prevederile art. 49-56 C.pr.civ., vizeaza participarea tertilor în procesul civil si nu a unor persoane care au deja calitate de pârât.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca prin contractul de împrumut cu constituire de ipoteca autentificat sub nr. 3745 din 25.10.1999 de biroul notarului public Groza Aurel Vasile, pârâtul Brandle Wolfgang, în calitate de împrumutator, a împrumutat numitului Cozac Adolf, în calitate de împrumutat, suma de 3.330 DM (echivalentul sumei de 30.875.760 lei la data încheierii contractului), stipulându-se ca împrumutatorul întelege sa nu perceapa nici un fel de dobânda pentru suma împrumutata.

Prin aceeasi conventie împrumutatul s-a obligat sa restituie suma pâna la data de 25 ianuarie 2000 însa, la punctul 4 din contract, s-a inserat clauza potrivit careia în cazul în care împrumutul nu se va restitui în termen, se va percepe o dobânda penalizatoare de 45 DM/zi de întârziere pâna la data efectuarii integrale a platii.

Împrumutul a fost garantat prin constituirea unei ipoteci asupra imobilelor înscrise în CF 210 Petris nr. top. 678/4, constând în casa din caramida cu 5 încaperi si anexe gospodaresti, precum si teren, curte si gradina în cota de 2/3 din suprafata de 305 mp., aflata în proprietatea tabulara a împrumutatului si a garantei Moldovan Mini, reclamanta din prezenta cauza si semnatara a contractului mentionat.

La data de 14 ianuarie 2002, prin contractul autentificat sub nr.196 din aceeasi data de biroul notarului public Bria Eugenia Floarea, pârâtul Brandle Wolfgang, în calitate de cedent, a transmis cu titlul gratuit pârâtei Borta Florica – Elena, în calitate de cesionara, creanta sa în valoare de 30.330 DM, din care 3.330 DM reprezinta suma împrumutata numitului Cozac Adolf, iar diferenta – valoarea totala a penalitatilor de întârziere de 45 DM/zi. Cesiunea de creanta a fost notificata debitorilor dupa cum rezulta din scriptul depus la fila 26 dosar nr. 2286/2005, producându-si efectele fata de terti, iar debitorii-cedati devenind debitorii cesionarului.

Cum împrumutatul nu a achitat întreg debitul, ca urmare a demararii procedurii executarii silite, la data de 15.01.2002, prin actul de adjudecare întocmit de executorul judecatoresc Manchevici Marin în dosarul executional 102/Ex/2001, pârâta Borta Florica–Elena a adjudecat imobilele înscrise în CF 210 Petris, depunându-si creanta sa în contul pretului de 153.943.500 lei ROL (f. 9 din acelasi dosar).

Analizând contractul de împrumut a carui nulitate absoluta partiala a fost solicitata, instanta a constatat ca este vorba despre un contract cu titlu gratuit, dobânda fiind stabilita numai pentru nerespectarea termenului de restituire (deci dobânda conventionala are caracter moratoriu), de vreme ce împrumutatorul a aratat la pct. l ca întelege sa nu perceapa nici un fel de dobânda pentru suma împrumutata, iar la pct. 4 dobânda penalizatoare este stabilita pentru nerestituirea la termenul de 25.0l.2000 a împrumutului acordat.

Este adevarat ca Legea 3l3/l879 în art. l alin. l, prevede ca „clauza penala aflata în contracte de împrumuturi …, este si va ramâne anulata, oricare va fi data actului a carui executare se cere, însa numai daca termenul exigibilitatii va cadea în urma promulgarii acestei legi”, sanctiune care va opera chiar si în cazul în care clauza penala va fi deghizata sub o alta forma, însa interdictia stipularii clauzei penale în contractele de împrumut nu se refera la stabilirea prin conventie a dobânzilor moratorii, care pot fi prevazute, cu conditia sa nu constituie o clauza penala deghizata si sa nu contravina reglementarilor în vigoare din domeniul dobânzilor (de exemplu: suma globala nedepinzând de depasirea termenului de restituire, alta valoare patrimoniala care depaseste cuantumul dobânzii legale).

Acesta este si sensul interpretarii data de Înalta Curte de Casatie si Justitie în Decizia XI/2005 într-un recurs în interesul legii, respectiv ca ar contraveni legii clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei împrumutate, sub sanctiunea penalitatilor de întârziere, pe lânga dobânda contractuala sau dobânda legala, având o cauza nelicita.

În speta dedusa judecatii, instanta a apreciat ca este vorba despre o clauza penala prin faptul ca s-au prevazut dobânzi moratorii al caror cuantum calculat pe an ar depasi de aproximativ 5 ori valoarea impusa de dobânda legala stabilita prin Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 în art.5.

Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 a intrat în vigoare la data de 25.0l.2000, la momentul publicarii sale în Monitorul Oficial, care coincide cu termenul de restituire a sumei împrumutate, Decretul nr. 3ll/l954, mentionat de altfel si de pârâta Borta Florica-Elena la fila l4 a întâmpinarii depuse, care la art. 2 sanctiona cu nulitatea obligatia de a plati o dobânda mai mare decât dobânda legala, creditorul pierzând si dreptul la dobânda legala, fiind abrogat de Legea nr.7/l998.

În privinta petitului de constatare a nulitatii absolute a actului de adjudecare, instanta a retinut ca aceasta sanctiune nu poate opera în temeiul principiului conform caruia desfiintarea actului principal atrage si desfiintarea actului subsecvent, acesta reprezentând un act de executare silita a unui titlu executoriu. Ori constatarea nulitatii partiale a titlului executoriu produce consecinte asupra actelor de executare efectuate în conformitate cu acesta, însa ele nu pot fi analizate decât în cadrul procesual al institutiei întoarcerii executarii silite reglementate de dispozitiile art. 404 indice 1 si urmatoarele C.pr.civ., cadru în care urmeaza a se statua asupra sumei cu privire la care debitorii si-au executat obligatiile contractuale, în sensul restituirii sumei împrumutate si a dobânzii legale, cu privire la care instanta considera ca este îndreptatita cesionara, însasi reclamanta prin concluziile scrise depuse la filele ll4-ll6 dosar nr. 2286/2005 aratând ca nu contesta legalitatea actului de executare în cauza, neîntelegând sa formuleze o contestatie la executare sau sa ceara întoarcerea executarii silite, motiv pentru care, respectând limitele investirii, instanta a respins acest capat de cerere.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâtii Borta Florica Elena si Brandle Wolfgang au fost obligati sa plateasca reclamantei suma de 884,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, aferente atât judecatii în prima instanta, cât si în calea de atac.

Data fiind solutia instantei s-a respins cererea pârâtei Borta Florica Elena de acordare a cheltuielilor de judecata.

În drept s-a facut aplicarea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 9/2000, a Decretului nr. 311/1954, art. 274 C.proc.civila.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanta si pârâtii.

Prin recursul declarat reclamanta si pârâtul Cozac Adolf au solicitat modificarea hotarârii în sensul constatarii nulitatii absolute totale a clauzei penale inserate la pct. 4 al contractului de împrumut cu clauza de ipoteca nr. 3745/l999, a nulitatii absolute totale a contractului de cesiune de creanta nr. l96/2002, precum si modificarea sentintei sub aspectul constatarii nulitatii absolute a actului de adjudecare din l5.0l.2002 – dosar executional nr. l02/ex/200l al BEJ Manchevici Marin.

În motivarea recursului s-a aratat ca instanta de fond a omis sa retina faptul ca împrumutatorul a aratat la pct. l ca întelege sa nu perceapa niciun fel de dobânda pentru suma împrumutata, astfel ca acest împrumut este unul cu titlu gratuit.

Raportat la acest caracter gratuit al contractului, instanta nu putea retine dobânda legala, trecând peste vointa partilor expres mentionata. Asadar, o atare statuare ar fi fost întemeiata doar în cazul împrumutului cu titlu oneros, prevazut cu dobânda legala.

De asemenea, s-a relevat faptul ca legea a fost aplicata gresit si cu privire la ultimul petit referitor la constatarea nulitatii absolute a actului de adjudecare, care a fost respins, deoarece aceasta desfiintare s-a solicitat ca urmare a desfiintarii actelor principale, reprezentate de contractul de împrumut si de contractul de cesiune de creanta, aspect perfect admisibil în conformitate cu principiul disponibilitatii.

În drept s-au invocat dispozitiile art. 299 Cod procedura civila.

Recursul a fost legal timbrat cu taxa de timbru si timbru judiciar anulate la dosar (f. 3, 4).

Prin întâmpinarea depusa la recursul declarat (f. 16), pârâtii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena au solicitat respingerea recursului declarat motivat de faptul ca dobânda acordata de instanta reprezinta de fapt daunele provocate prin neexecutarea contractelor, pentru care nu este necesar un nou titlu.

Daunele stabilite la pct. 4 din contract au avut scopul de a preconstitui un titlu si evita noi procese si cheltuieli.

S-a relevat faptul ca Legea nr. 313/1879 nu mai are aplicabilitate din 18 iunie 2002 când s-a publicat Legea nr. 356/2002.

Pe perioada împrumutului instanta nu putea modifica legea partilor.

Prin recursul declarat de pârâtii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena (f. 5) s-a solicitat admiterea recursului, în principal respingerea actiunii ca inadmisibila, iar în subsidiar mentinerea în parte a hotarârii, retinându-se ca valoarea daunelor se compune pe lânga dobânda legala maxima admisa de lege de 120% si din rata inflatiei. Sub aspectul cheltuielilor de judecata s-a solicitat în principal respingerea cheltuielilor de judecata solicitate de reclamanta, iar în subsidiar compensarea lor.

În motivare s-a relevat în esenta faptul ca actiunea este inadmisibila, deoarece trebuia promovata de ambii coindivizari ai imobilului cu care s-a garantat restituirea împrumutului.

S-a subliniat rolul activ slab al instantei de fond, care doar a citat împrumutatul în calitate de pârât, desi pozitia sa, de achiesare la actiunea reclamantei, trebuia calificata ca fiind de intervenient.

S-a subliniat gresita interpretare a contractului încheiat între parti, faptul ca clauza de la punctul 4 este un contract de raspundere civila, ca pe perioada împrumutului fiind un vid legislativ, Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 intrând în vigoare numai la 25.01.2000, partile au stabilit legal prin conventie raspunderea pentru daune.

Acordarea numai a dobânzii legale nu este echitabila, deoarece trebuie sa se tina seama si de calitatea monedei împrumutate.

Prejudiciul produs prin neexecutarea contractelor se ridica la suma totala de 18.849,04 RON, suma formata din împrumut, dobânda, rata inflatiei si cheltuieli de executare.

În drept s-au invocat dispozitiile art. 301, 302 pct., 7, 8, 9 C.proc.civila.

Prin întâmpinarea depusa la dosar (f. 21) recurentii Moldovan Mini si Cozac Adolf au subliniat ca actiunea nu poate fi inadmisibilta atâta timp cât nulitatea poate fi solicitata de orice persoana interesata.

Întrucât pârâtii recurenti nu au formulat pretentii în legatura cu dobânda legala s-a relevat ca în etapa recursului nu pot solicita rata inflatiei, care reprezinta o cerere noua în calea de atac.

În privinta cheltuielilor de judecata s-a aratat ca nu poate opera compensarea, deoarece s-a retinut culpa pârâtilor.

Prin raspunsul la întâmpinare (f. 28) recurentii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena au relevat aspectele invocate în recurs si în întâmpinarea initiala depusa la dosar.

Prin concluziile scrise depuse la dosar recurentii Moldovan Mini si Cozac Adolf au învederat aspectele prezentate în cuprinsul recursului declarat.

Recurentii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena au depus la dosar concluzii scrise prin care au aratat ca Legea nr. 313/1879 s-a abrogat prin art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000.

Pe perioada 25.01.2000 – 18.06.2002 partile au stabilit legal întinderea cuantumului despagubirilor contractuale, conform art. 1087 C.civil.

Clauza înserata la pct. 4 din contract este un contract de raspundere pentru daune.

Întrucât actiunea s-a admis în parte s-a aratat ca se impuneau reduse si cheltuielile de judecata la valoarea de 310,25 RON.

În recurs s-a solicitat obligarea recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 61 lei, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, cheltuieli de transport.

Analizând hotarârea atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si din oficiu, conform art. 3041 raportat la art. 306 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul constata ca hotarârea primei instante este nelegala, fiind data cu încalcarea efectelor nulitatii absolute a unui act juridic si a dispozitiilor art. 276 C.proc.civila., pentru argumentele care urmeaza a fi relevate.

Dispozitiile cuprinse în art. 1 din Legea nr. 313/1879 precizeaza generic faptul ca este si va fi anulata clauza penala aflata în contractele de împrumut, aceste dispozitii având caracter special, derogatoriu de la orice alte dispozitii de drept comun.

Fata de prevederile imperative ale art. 1 din Legea nr. 313/1879 nu se poate retine de instanta apararea recurentilor Borta Florica Elena si Brandle Wolfgang în sensul ca pe perioada 25.01.2000 când a intrat în vigoare Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 si 18.06.2002 când s-a publicat Legea nr. 356/2002 partile erau libere sa stabileasca cuantumul despagubirilor civile în mod anticipat, ca pe aceasta perioada instanta nu putea modifica legea partilor, deoarece art. 969 C.civ. prevede ca au putere de lege între partile contractante numai conventiile legal facute. Or, în raport de dispozitiile art. 1 din Legea nr. 313/1879, care interzic clauza penala în orice contract de împrumut, toate conventiile prin care partile stipuleaza o clauza penala sunt nelegal facute, fiind bazate pe o cauza ilicita, întrucât este prohibita de lege, astfel ca nu pot avea putere de lege între contractanti.

Principiul libertatii contractuale, ca si cel al fortei obligatorii a contractului nu pot duce la alta concluzie, atâta timp cât numai conventiile legal facute au putere de lege între parti, cât potrivit prevederilor art. 5 C.civ. „nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”.

Prin urmare, orice clauza penala cuprinsa în orice contract de împrumut, indiferent de natura sa, este nula, împrumutatorul având posibilitatea, în cazul nerestituirii la termen a sumei împrumutate, în lipsa stipularii vreunei dobânzi conventionale, de a solicita numai plata dobânzii legale pe perioada cuprinsa între data scadentei si momentul efectiv al platii, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 9/2000 aprobata prin Legea nr. 356/2002.

Din modul de redactare al punctului 4 din contractul de împrumut autentificat sub nr. 3745/25 octombrie 1999 (f. 7 dosar fond) rezulta ca penalitatea de 45 de DM pe zi de întârziere reprezinta o clauza penala, adica conventia accesorie prin care partile contractului au determinat anticipat echivalentul prejudiciului suferit de împrumutator ca urmare a executarii cu întârziere a obligatiei de catre împrumutat (pârâtul recurent Cozac Adolf), clauza care fiind interzisa prin lege nu poate avea nici un efect.

Din aceste considerente solutia instantei de fond, de constatare a nulitatii clauzei penale cuprinsa în contractul de împrumut este legala si temeinica.

Însa, având în vedere faptul ca actul prin care se stipuleaza o clauza penala reprezinta o conventie cu cauza ilicita, contractul autentic de împrumut este nul absolut în privinta clauzei penale cuprinsa la pct. 4 din contract.

Efectul nulitatii unui act juridic civil cu continut complex (care are mai multe clauze si deci, implicit, mai multe efecte) îl constituie desfiintarea efectelor contractului autentic de împrumut în partea privitoare la clauza penala.

Efectul nulitatii consta în desfiintarea raportului juridic civil nascut din stipularea clauzei penale.

Prima instanta, constatând nulitatea clauzei penale, nu are posibilitatea de a modifica actul partilor prin reducând dobânda penalizatoare la nivelul dobânzii legale.

Ori de câte ori se constata nulitatea unei clauze dintr-un contract, instanta va constata nulitatea actului, fara însa a modifica acel act astfel încât sa fie adus la limitele legalitatii.

În mod gresit instanta de fond retine faptul ca în speta este vorba de o clauza penala deoarece s-au prevazut dobânzi moratorii al caror cuantum calculat pe an ar depasi de aproximativ 5 ori valoarea impusa de dobânda legala stabilita prin art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000.

Clauza stipulata la pct. 4 din contratul de împrumut reprezinta o clauza penala, deoarece prin stipularea platii unei penalitati de 45 DM pe zi de întârziere partile contractului de împrumut au determinat anticipat echivalentul prejudiciului suferit de împrumutator ca urmare a executarii cu întârziere a obligatiei de catre împrumutat, ceea ce este interzis de art. 1 din Legea nr. 313/1879.

Prima instanta face o confuzie între modalitatile de evaluare a daunelor-interese.

În cauza întinderea daunelor interese a fost stabilita de parti, prin înserarea punctului 4 din contract, evaluare interzisa în contractele de împrumut.

Daunele moratorii la care se refera prima instanta se circumscriu evaluarii legale a daunelor-interese.

Conditia acordarii daunelor moratorii este aceea de a fi cerute. Acestea sunt datorate din ziua cererii de chemare în judecata, cerere care însa nu s-a formulat de titularii dreptului la restituirea sumei împrumutate.

În mod gresit instanta îsi întemeiaza solutia pe dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 9/2000, act normativ care reglementeaza nivelul dobânzii legale si nu pe legea speciala, Legea nr. 313/1879, prioritara în aplicare, care se refera expres la anularea clauzei penale în contractul de împrumut.

Întrucât, în baza considerentelor mai sus exprimate, nulitatea partiala a contractului autentic de împrumut trebuie sa priveasca clauza penala în întregul sau, asa cum a fost stipulata la pct. 4 din contract, în temeiul principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, este nul partial si contractul de cesiune (f. 8 dosar fond) încheiat între pârâtul recurent Brandle Wolfgang în calitate de cedent si pârâta recurenta Borta Florica Elena în calitate de cesionar, în privinta transmiterii cu titlu gratuit de cedentul Brandle Wolfgang catre cesionara Borta Florica Elena a creantei reprezentând valoarea totala a penalitatilor de întârziere de 45 DM/zi stabilite în baza contractului de împrumut mai sus amintit.

Si în cazul acestui contract de cesiune, efectul nulitatii îl constituie desfiintarea efectelor actului în privinta transmiterii creantei constând în plata penalitatilor de 45 DM pe zi de întârziere, fara posibilitatea instantei de a interveni în contract si de a-l aduce în limitele legalitatii.

Pentru considerentele expuse este neîntemeiat recursul pârâtilor Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena prin care se solicita ca pe lânga dobânda legala (apreciata de recurenti ca fiind de 120%) sa se acorde si rata inflatiei.

Solutia respingerii cererii de constatare a nulitatii absolute a actului de adjudecare din 15 ianuarie 2002 este corecta.

În privinta acestui act nu poate opera principiul desfiintarii actului juridic subsecvent ca urmare a desfiintarii actului juridic principal, pe simplul considerent ca actul de adjudecare nu reprezinta un act juridic subsecvent în sensul avut în vedere de principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.

În aplicarea principiului invocat de reclamanta recurenta în sustinerea cererii sale este necesar ca actul principal si actul subsecvent sa aiba acelasi obiect, conditie care ce în speta lipseste, deoarece actul pricinpal are ca obiect suma de bani care trebuie restituita, iar actul de adjudecare are ca obiect bunul imobil cu care s-a garantat restituirea sumei împrumutate.

În cazul actului de adjudecare nu suntem în prezenta unui act care are la baza vointa partilor, ci a unei executari silite în vederea asigurarii îndeplinirii unei obligatii contractuale.

Altfel spus, actul de adjudecare este consecinta neexecutarii obligatiei asumate prin actul principal.

Actul subsecvent presupune o transmitere a unui drept de la dobânditorul unui bun printr-un act principal la un tert subdobânditor, situatie care nu se întâlneste în cazul actului de adjudecare.

Pe de alta parte, actul de adjudecare este valabil, deoarece vânzarea silita a avut loc si pentru faptul ca împrumutatul nu a restituit suma împrumutata, din niciun act al dosarului nereiesind plata întregii sume de 3.330 DM.

Constatarea nulitatii clauzei penale da posibilitatea reclamantei recurente de a solicita întoarcerea executarii în temeiul art. 404 ... C.proc.civila.

Institutia întoarcerii executarii este aplicabila de instanta numai la cererea celui interesat, în cauza constatându-se ca prin concluziile scrise depuse la dosar (f. 116 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita) reclamanta recurenta, prin aparator ales, a învederat expres faptul ca nu se solicita întoarcerea executarii, astfel încât acesta nu se poate dispune în actualul cadrul procesual.

Nu se poate retine motivul de recurs invocat de pârâtii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena al inadmisibilitatii actiunii pe motivul ca reclamanta nu poate singura avea calitate de reclamanta atâta timp cât este vorba de o proprietate indiviza.

Actiunea promovata de reclamanta are ca scop final conservarea drepturilor asupra bunului adjudecat, astfel ca ea reprezinta un act care poate fi realizat chiar de un singur coindivizar si care profita tuturor coindivizarilor, inclusiv pârâtului Cozac Adolf.

Împrumutatul a fost chemat în judecata în calitate de pârât, calitate în care poate adopta pozitia care îi este mai convenabila, putând fi sa fie de acord cu actiunea, fie sa se puna acesteia.

Fata de faptul ca pârâtul Cozac Adolf nu a înteles sa formuleze actiune reconventionala ori cerere de interventie în favoarea reclamantei sau în interes propriu, ca nu sunt îndeplinite conditiile celorlalte forme de interventie, în mod corect cauza s-a solutionat tinându-se seama de pozitia procesuala de pârât a împrumutatului Cozac Adolf, calitate în temeiul careia nu avea nicio obligatie de plata a vreunei taxe judiciare de timbru.

Întrucât solutia primei instante nu a fost criticata de pârâtii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena sub aspectul modului de solutionare al exceptiilor autoritatii de lucru judecat si al insuficientei timbrari a cererii de chemare în judecata, instanta de recurs se va limita numai la analiza aspectelor invocate prin recursul declarat de acesti pârâti, conform art. 316 raportat la art. 295 C.proc.civila.

Solutia primei instante de obligare a pârâtilor Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 884,80 RON este data cu încalcarea dispozitiilor art. 276 C.proc.civila, conform carora în cazul în care pretentiile unei parti au fost admise în parte, instanta va aprecia în ce masura fiecare dintre ele poate fi obligata la plata cheltuielilor putând face compensarea lor.

În primul ciclu procesual reclamanta a efectuat cheltuieli de judecata cu taxa de timbru (care raportat la momentul introducerii actiunii se datora la cuantumul de

330.000 ROL – câte 110.000 ROL pentru fiecare petit de constatare a nulitatii absolute, conform art. 3 lit. a1 din Legea nr. 146/1997 în forma în vioare în anul 2005 la data introducerii actiunii), cu timbrul judiciar (care se datora în cuantumul de 9.000 ROL, câte 3.000 ROL pentru fiecare petit) si cu onorariul de avocat achitat în cuantum de 5.000.000 ROL, conform chitantei din 20.02.2005 (f. 124 din dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita).

În urmatorul ciclu procesual desfasurat la fondul cauzei, dupa trimiterea dosarului spre rejudecare, reclamanta nu a mai dovedit efectuare altor cheltuieli. În schimb pârâta Borta Florica Elena a depus la dosar acte doveditoare a contravalorii transportului sau de la domiciliu la instanta (f. 20, 21 dosar fond).

Întrucât actiunea s-a admis numai în parte (doar doua capete de cerere din cele 3 formulate), cheltuielile de judecata din acest dosar se impuneau a se acorda proportional cu pretentiile admise adica în limita a 2/3 parti din totalul cheltuielilor efectuate de 533,9 lei, ceea ce reprezenta suma de 355,9 RON.

Faptul ca reclamanta a achitat o taxa judiciara mai mare decât cea legal datorata nu îndreptateste instanta sa puna întreaga suma în sarcina celelalte parti. Instanta nu poate obliga partea cazuta în pretentii decât la plata sumei achitate de partea care a obtinut câstig de cauza si pe care aceasta o datora în mod legal.

Diferenta achitata în plus poate fi restituita, la cererea reclamantei, conform art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997, c modificarile si completarile ulterioare, în termen de 1 an de la data pronuntarii prezentei decizii de instanta de recurs.

Întrucât actiunea s-a admis în parte, pentru cea ce s-a respins se impunea obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata dovedite de pârâta Borta Florica Elena, care a justificat numai cheltuielile de transport de la domiciliul sau la instanta.

De la domiciliul pârâtei Borta Florica Elena din Tureac si pâna la instanta sunt 30 de km., astfel ca luându-se în considerare un consum de 7,5 litri la 100 km, rezulta ca de la domiciliul pârâtei la instanta este necesar un consum de 2,25 litri.

Din actele dosarului de fond rezulta faptul ca pârâta Borta Florica Elena a fost prezenta la termenele de judecata din datele de: 28 iulie 2005 (f. 30 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 24 august 2005 (f. 34 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 16.09.2005 (f. 89 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 7.10.2005 (f. 94 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 21.10.2005 (f. 106 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 18.11.2005 (f. 113 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 22.09.2006 (f. 8 dosar fond), 6.10.2006 (f. 9 dosar fond), 20.10.2006 (f. 17 dosar fond), însa nu a dovedit cheltuieli de transport decât în al doilea ciclu procesual, respectiv pentru datele de 22.09.2006 (f. 8 dosar fond), 6.10.2006 (f. 9 dosar fond) si 20.10.2006 (f. 17 dosar fond), adica pentru 3 drumuri dus-întors.

Pentru termenul de judecata din 22.09.2006 contravaloarea combustibilului consumat de 2,25 litri pentru un drum se ridica la suma de 15,52 lei (transport dus-întors), la pretul unui litru de 3,45 lei, conform bonului de la fila 20 din dosarul de fond. Pentru termenele urmatoare valoarea transportului a fost de 14,98 lei pentru fiecare termen la pretul unui litru de combustibil de 3,33 lei, conform bonului de la fila 21 din dosarul de fond.

Prin urmare, totalul cheltuielilor de transport a fost de 45,48 lei. Întrucât actiunea reclamantei s-a respins în privinta unui capat de cerere din cele 3 formulate, pârâta Borta Florica Elena este îndreptatita la plata contravalorii transportului în proportie de 1/3 din valoarea totala a cheltuielilor de transport, adica la suma de 15,16 lei.

Întrucât la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi justificative ale cheltuielilor indicate în cuprinsul notei de cheltuieli depusa la fila 111 din dosarul nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita, cu exceptia cheltuielilor de transport mai sus relevate, celelalte cheltuieli nu pot fi acordate.

Având în vedere faptul ca prin întâmpinarea depusa la dosar (f. 36 din dosarul nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita) pârâtul Brandle Wolfgang a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, prima instanta avea obligatia de a se pronunta asupra acestui capat de cerere.

În lipsa dovezii efectuarii unor cheltuieli cererea pârâtului Brandle Wolfgang de obligare a reclamantei la lata cheltuielilor de judecata se impunea a fi respinsa ca neîntemeiata.

Chitantele depuse la dosar la filele 122, 123 din dosarul nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita nu pot fi luate în considerare în acest cadru procesual, deoarece nu au fost facute în vederea solutionarii prezentei actiuni.

În ceea ce priveste cheltuielile din dosarul nr. 1102/C/2006 al Tribunalului Bistrita-Nasaud, în care s-a admis atât recursul reclamantei, cât si recursul pârâtilor Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena, acestea nu se cuvin niciunei parti, deoarece recursul pârâtilor s-a admis pentru alte motive decât cele invocate în cadrul cererii de recurs, iar recursul reclamantei s-a admis tot p alte motiv, datorita culpei sale în stabilirea cadrului procesual initial, care presupunea obligatoriu o judecata în contradictoriu cu împrumutatul Cozac Adolf.

În baza considerentelor exprimate si a textelor legale invocate, tribunalul facând aplicarea dispozitiilor art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 3041 raportat la art. 306 alin. 2 C.pr.civ., va admite recursurile declarate de reclamanta MOLDOVAN MINI si de pârâtii COZAC ADOLF, BORTA FLORICA ELENA, BRANDLE WOLFGANG, va modifica în parte hotarârea atacata în sensul ca va constata nulitatea absoluta partiala a contractului de împrumut cu constituire de ipoteca autentificat sub nr. 3745 din 25 octombrie 1999 de Biroul notarului public Groza Aurel Vasile, în ceea ce priveste clauza penala stipulata la punctul 4 din contract; va constata nulitatea absoluta partiala a contractului de cesiune de creanta autentificat sub nr. 196 din 14 ianuarie 2002 de Biroul notarilor publici asociati Bria Eugenia Floarea si Bria Dumitru Alexandru, în ceea ce priveste transmiterea cu titlu gratuit de cedentul Brandle Wolfgang catre cesionara Borta Florica Elena a creantei reprezentând valoarea totala a penalitatilor de întârziere de 45 DM/zi stabilite în baza contractului de împrumut cu constituire de ipoteca mai sus mentionat.

Se va înlatura dispozitia de obligare a pârâtilor Borta Florica si Brandle Wolfgang la plata catre reclamanta Moldovan Mici a sumei de 884,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.

În temeiul dispozitiilor art. 276 C.proc.civila tribunalul, tinând seama de interesul comun al pârâtilor Borta Florica si Brandle Wolfgang, îi va obliga în solidar, la plata catre reclamanta Moldovan Mini a sumei de 355,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale, reprezentând taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat la fondul cauzei.

Totodata, în baza aceleiasi dispozitii legale – art. 276 C.proc.civ., tribunalul va obliga reclamanta Moldovan Mini sa plateasca pârâtei Borta Florica suma de 15,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale, reprezentând cheltuieli de transport si va respinge ca neîntemeiata cererea pârâtului Brandle Wolfgang de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata la fondul cauzei.

Se vor mentine dispozitiile hotarârii privitoare la modul de solutionare al exceptiilor si la respingerea cererii privind constatarea nulitatii absolute a actului de adjudecare din 15 ianuarie 2002.

În baza art. 276 C.proc.civila, tinând seama de interesul comun al recurentilor Borta Florica si Brandle Wolfgang, tribunalul îi va obliga în solidar, sa plateasca recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf suma de 214 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale în recurs, reprezentând taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat.

La stabilirea acestei sume se are în vedere faptul ca recursul recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf nu s-a admis sub toate aspectele relevate, astfel ca pentru ceea ce s-a admis (2/3 din totalul pretentiilor formulate în recurs) taxa judiciara de timbru este de 11 lei, timbrul judiciar este de 3 lei, iar onorariul de avocat este de 200 lei (2/3 din totalul achitat de 300 lei, conform chitantei din 29 martie 2007 depusa la dosar).

Întrucât s-a admis si recursul pârâtei Borta Florica Elena sub aspectul cheltuielilor de judecata, tribunalul, tinând seama de relatiile de rudenie si de interesul comun al recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf, îi va obliga în solidar sa plateasca recurentei Borta Florica Elena suma de suma de 20,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale în recurs, reprezentând cheltuieli de transport.

La stabilirea sumei s-a avut în vedere faptul ca recurenta Borta Florica Elena a fost prezenta la toate cele 3 termene de judecata în recurs ( 7 martie, 21 martie si 18 aprilie 2007). Contravaloarea unui drum de la domiciliu la instanta este de 6,88 lei (2,25 litri x 3,06 lei/litru, conform bonului depus la dosar), astfel ca 6 drumuri (3 dus-întors) se ridica la suma de 41,31 lei.

Întrucât recursul s-a admis numai sub un anumit aspect (acela al calculului cheltuielilor de judecata la fondul cauzei în toate ciclurile procesuale), fara a se admite si sub aspectul fondului cauzei, din totalul cheltuielilor de transport se apreciaza ca recurentei i se cuvine cota de ? din totalul cheltuielilor efectuate de 41,31 lei, adica suma de 20,65 lei.

Având în vedere faptul ca recurentul Brandle Wolfgang nu a dovedit efectuarea vreunei cheltuieli de judecata în prezentul recurs, tribunalul va respinge ca neîntemeiata cererea acestuia de obligare a recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf la plata cheltuielilor de judecata în recurs.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sectia civila, dec. nr. 126/R/2007 pronuntata la 25 aprilie 2007 în dosarul nr. 6266/190/2006).