Competenta teritoriala. Somatie de plata. Conflict de competenta.(Sentinta civila din 06.02.2008)
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 24.10.2007, sub nr._, creditoarea SC G.E.C. SRL IASI a solicitat emiterea unei ordonante de plata care sa cuprinda somarea debitoarei SC M. SRL VASLUI la plata sumei de 585,72 RON din care 476 RON contravaloare servicii prestate si neachitate si 109,72 RON penalitati de întârziere.
În motivare, creditoarea a aratat ca în baza contractului 20.12.2006, a prestat debitoarei servicii de ecologizare constând în preluarea, ambalarea, prelucrarea primara, transportul si incinerarea deseurilor. Pretul a fost stabilit sub forma unui tarif lunar pe care debitoarea avea obligatia de a-l achita conform prevederilor contractuale.
Creditoarea a mai precizat ca, în ceea ce priveste competenta teritoriala a solutionarii prezentului litigiu, conform art.11 din contractul partilor, aceasta apartine Judecatoriei Iasi.
În drept, creditoarea a invocat disp.OG nr.5/2001.
Prin sentinta civila nr._ /20.11.2007, Judecatoria Iasi a admis exceptia de necompetenta teritoriala invocata de instanta din oficiu si a declinat competenta de solutionare în favoarea Judecatoriei Vaslui. Pentru a hotarî astfel, Judecatoria Iasi a retinut ca, în prezenta cauza, „competenta teritoriala nu poate fi atrasa de prevederile art.5 C.pr.civ. sau art.10 pct.4 C.pr.civ., mai ales ca locul nasterii obligatiilor comerciale reciproce nu se poate stabili în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei si în lipsa unei dispozitii exprese în contractul scris încheiat de parti”. În ceea ce priveste art.11 din conventia partilor, Judecatoria Iasi a retinut ca acesta „ contravine prevederilor imperative ale art.19 C.pr.civ., alegerea nefiind legala atâta timp cât aceasta poate opera doar în litigii privind bunuri, cu exceptia celor pentru care legea instituie o competenta speciala – art.13,14,15 si 16 C.pr.civ. – ceea ce nu este incident în prezenta cauza”. Având în vedere ca necompetenta teritoriala este de ordine publica, fata de împrejurarea ca sediul societatii debitoare este la Vaslui si ca, potrivit principiului cherabilitatii, locul platii este de asemenea la Vaslui, Judecatoria Iasi si-a declinat competenta.
Fiind astfel sesizata, Judecatoria Vaslui a înregistrat dosarul sub nr._/333/2008, fixând termen la data de 06.02.2008, pentru când au fost citate partile. Instanta a invocat din oficiu exceptia de necompetenta teritoriala.
Analizând exceptia invocata din oficiu, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art.2 alin.3 din OG nr.5/2001, instanta trebuie sa verifice din oficiu atât competenta materiala, cât si pe cea teritoriala. Întrucât reglementarea speciala nu cuprinde vreo prevedere referitoare la competenta teritoriala, rezulta ca în privinta acesteia îsi vor gasi aplicare dispozitiile de drept comun, respectiv art.5 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
În aprecierea sa asupra competentei teritoriale, Judecatoria Iasi s-a raportat numai la disp.art.5 si art.10 pct.4 Cod procedura civila, stabilind astfel ca în cauza se pune problema competentei teritoriale alternative. Cu toate acestea, instanta retine ca reprezinta un caz de competenta alternativa si ipoteza în care partile insereaza în conventia lor o clauza compromisorie prin care aleg instanta competenta cu solutionarea litigiilor. Într-o astfel de situatie, creditorul poate sa sesizeze fie instanta aleasa prin conventie, fie instanta competenta teritorial potrivit regulilor de drept comun. Potrivit art.12 din Codul de procedura civila, alegerea între mai multe instante deopotriva competente revine reclamantului.
În cauza de fata, contractul partilor cuprinde o prevedere expresa referitoare la competenta teritoriala a instantei: „în cazul în care nu este posibila rezolvarea litigiilor pe cale amiabila, partile se vor adresa instantelor judecatoresti de la sediul Prestatorului”. Asa cum prevede contractul, calitatea de prestator apartine creditoarei în prezenta cauza, respectiv SC G. E.C. SRL cu sediul în localitatea IASI.
Competenta teritoriala este alternativa în sensul ca pe lânga instanta de la domiciliul debitoarei, competenta este si instanta de la locul unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii, precum si aceea aleasa în mod liber de parti. Conventia partilor în acest sens nu este contrara dispozitiilor art.19, întrucât prezentul litigiu nu priveste bunuri imobile (art.13), o mostenire (art.14), cereri în materie de societate (art.15) sau cereri în materie de reorganizare si faliment (art.16). Necompetenta teritoriala în procedura somatiei de plata este de ordine publica atunci când este sesizata o instanta în a carei circumscriptie nu este nici sediul debitoarei, nici locul executarii obligatiei sau al efectuarii platii si nici nu reprezinta instanta aleasa de parti prin conventie. Aceasta este derogarea pe care o implica procedura speciala a somatiei de plata cu privire la competenta teritoriala alternativa si care poate fi invocata din oficiu si de instanta, chiar daca litigiul are caracter comercial.
În aceste conditii, instanta constata ca nu este competenta sa solutioneze prezenta cerere de somatie de plata, sens în care va admite exceptia invocata si, în temeiul art.158 alin.3 Cod procedura civila, îsi va declina competenta în favoarea Judecatoriei Iasi, a fiind instanta aleasa de parti pentru solutionarea litigiului.
Având în vedere conflictul negativ de competenta, dupa ramânerea irevocabila a prezentei sentinte, în baza art.21 Cod procedura civila, instanta a suspendat din oficiu orice procedura si a înaintat dosarul instantei în drept sa hotarasca asupra conflictului.