Competenta materiala de solutionare în recurs
a cauzelor având ca obiect încuviintarea executarii silite
Principiul specializarii instantei se aplica atunci când litigiul
privind faza executarii silite presupune cercetarea judecatoreasca a fondului dreptului, nu si atunci când se cerceteaza aspecte
ce tin de executarea propriu - zisa. Pe calea unei
astfel de cereri se realizeaza o analiza exclusiv procedurala,
care nu implica o specializare a instantei, în fond si în recurs
(Decizia comerciala nr. 1/R-CC din data de 15 Ianuarie 2010)
Prin cererea înregistrata la data de 05 08 2009 sub nr. 10740 , Biroul executorului judecatoresc F. E., în cadrul dosarului de executare nr. 1031/27 07 2009 la cererea creditorului SC O. S.A., a solicitat încuviintarea executarii silite împotriva debitorului D. B. M. în baza titlului executoriu reprezentând contractul de leasing financiar nr. 132801/15 12 2005 si contractul de asigurare nr.815/23 12 2003.
Prin încheierea pronuntata în sedinta camerei de consiliu din data de 02 10 2009, Judecatoria Pitesti în baza art. 372 c.pr. civ. a respins ca neîntemeiata cererea de încuviintare a executarii silite.
În considerentele hotarârii instanta de fond a retinut ca pentru asiguratorul S.C. O. S.A., contractul de leasing financiar nu constituie titlu executoriu, întrucât nu se poate determina creanta asiguratorului împotriva împrumutatului.
La data de 29 10 2009 S.C. O. V. I. G. S.A., a declarat recurs împotriva încheierii din 02 10 2009 prin care în temeiul disp. art. 304 pct. 9 c.pr.civ. a criticat hotarârea pentru nelegalitate si netemeinicie.
În criticile formulate în recurs se arata ca debitorul D. B. a încheiat cu S.C. R. S.A. contractul de credit nr. 132801/2005, iar la data de 23 12 2005 S.C. R. S.A a încheiat cu recurenta contractul de asigurare a riscului pentru neplata nr. 815 în temeiul caruia a achitat prejudiciul asiguratorului sau .
Potrivit clauzelor contractuale acceptate de debitorul D. B. M., contractul de credit nr. 132801/2005 constituie titlu executoriu iar prin contractul de asigurare nr. 815/2005 recurenta s-a subrogat în drepturile asiguratului sau .
La termenul din data de 15.01.2010 instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale a tribunalului comercial, exceptie asupra careia, în temeiul art.137 alin. 1 Cod procedura civila, se va pronunta cu prioritate;
În temeiul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara au fost înfiintate tribunale specializate, însa potrivit art.3 din aceasta lege, competenta organelor judiciare si procedura sunt stabilite tot de Codul de procedura sau de alte dispozitii legale.
Dispozitiile art. 35 alin.3 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificata prin legea nr.247/2007 prevad ca "tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului în domeniile în care se înfiinteaza."
Din felul în care este structurat si redactat Codul de procedura civila,în forma actuala legiuitorul a dorit sa instituie reguli speciale pentru aceasta ultima faza a procesului civil, stabilind chiar din Capitolul I al Cartii a V-a -"Despre executarea silita"- ca instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se face executarea (art.373 alin . 2 Cod procedura civila), ca instanta de drept comun; cererea de încuviintare executare silita se solutioneaza de instanta de executare , nefacându-se distinctie dupa natura titlului executoriu.
În faza de încuviintare a executarii silite a contractului de credit - titlu executoriu - nu se pot ivi probleme de fond care sa necesite aplicarea dreptului material, o astfel de cerere implicând o analiza exclusiv procedurala , în care se verifica doar aspecte privitoare la existenta titlului executoriu, precum si regularitatea formala a cererii de încuviintare a executarii, fara însa a se putea formula si analiza aparari îndreptate împotriva validitatii contractului respectiv, care sa implice o specializare a instantei.
De altfel, Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin Decizia nr. XV / 2007, ca principiul specializarii instantei se aplica atunci când litigiul privind faza executarii silite presupune cercetarea judecatoreasca a fondului dreptului, nu si atunci când se cerceteaza aspecte ce tin de executarea propriu - zisa.
Cum legea nu distinge la momentul actual competenta în domeniul încuviintarii executarii silite în functie de titlul executoriu sau de instantele care au solutionat cererea în fond, în lipsa unui text de lege special, nici instanta de recurs nu o poate face.
Jurisdictia comerciala specializata presupune aplicarea unor norme speciale, de natura comerciala si doar în subsidiar, se completeaza cu normele de drept comun. Singurele dispozitii speciale în materie de executare silita, care ramân în vigoare, urmare a abrogarii art.889 Cod comercial, sunt cele cuprinse în art.910 - 935 cod comercial , care nu sunt incidente în cazul încuviintarii executarii silite.
Rezumând argumentarea, tribunalul comercial apreciaza ca în recursul dedus judecatii, competenta de solutionare revine Tribunalului Arges - Sectia civila, întrucât cererea privind încuviintarea executarii silite, de competenta judecatoriei, ca instanta de drept comun, nu impune analiza validitatii contractului sau alte probleme legate de fondul dreptului, ci o analiza exclusiv procedurala, care nu implica o specializare a instantei, în fond si în recurs.
Fiind o exceptie de ordine publica, necompetenta materiala poate fi invocata de parte sau de instanta din oficiu, numai în acest fel putându-se respecta continutul dreptului înscris în art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia "orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotarî ...asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor sale..."
Fata de cele mai sus aratate, apreciind ca revine Tribunalului Arges -Sectia civila competenta solutionarii cauzei de fata în recurs , Tribunalul Comercial Arges urmeaza sa-si decline competenta în favoarea acestei instante, careia îi va trimite cauza spre competenta solutionare, în temeiul art.158 coroborat cu art.159 pct.3 Cod procedura civila, raportat la art.2 alin.1 pct.3 Cod procedura civila.