Competenta teritoriala în materia executarii silite. Clauza de alegere a competentei prin înscrisul ce constituie titlu executoriu
Art. 373 din Codul de procedura civila: „Hotarârile judecatoresti si celelalte titluri executorii se executa de catre executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei în care urmeaza sa se efectueze executarea ori, în cazul urmaririi bunurilor, de catre executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei în care se afla acestea. Daca bunurile urmarite se afla în circumscriptiile mai multor judecatorii, este competent oricare dintre executorii judecatoresti care functioneaza pe lânga acestea.
Instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea , în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Prin încheierea nr. 249/03.08.2009 a Judecatoriei Giurgiu, s-a trimis cauza privind pe creditoarea T.B.I.C.I.F.N., în contradictoriu cu debitoarea I.E, spre solutionare Judecatoriei Sector 1 Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca, prin clauza prevazuta la art. 8 din contractul de credit 222854/27.06.2008 partile au stabilit ca orice litigiu decurgând din sau în legatura cu contractul se va solutiona, în cazul în care nu este posibila rezolvarea pe cale amiabila de instanta de la sediul creditorului.
Din cererea de încuviintare a executarii silite rezulta ca sediul creditorului se afla în Bucuresti pe raza Sectorului 1.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurenta T.B.I.C.I.F.N., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea recursului sau, creditoarea arata ca, instanta de fond a interpretat si aplicat gresit prevederile referitoare la încuviintarea executarii silite prevalându-se de dispozitiile art. 10 pct. 1 Cod procedura civila.
Fata de aceste dispozitii, creditoarea apreciaza ca instanta de fond, în mod gresit, a interpretat ca în speta sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 1 Cod proc. civila si cele ale art. 8 din contractul de credit. Astfel ca, prima instanta a acordat preferinta unor norme supletive, alegând o competenta teritoriala alternativa în detrimentul competentei teritoriale obligatorii instituite prin art. 373 alin. 2 Cod proc. civila si care nu putea fi înlaturata nici prin norme supletive si nici prin conventia partilor.
Analizând probele dosarului, tribunalul constata ca recursul formulat de catre recurenta-creditoare T.B.I.C.I.F.N. împotriva încheierii civile nr. 249/03.08.2009 pronuntata de Judecatoria Giurgiu este întemeiat si va fi admis.
În conformitate cu prevederile art. 9 din Contractul de credit pentru nevoi personale nr. 26776 N/30.01.2008, „Orice litigiu decurgând din sau în legatura cu prezentul contract, în cazul nerezolvarii pe cale amiabila, se va solutiona la instanta competenta de la sediul creditorului”.
Din coroborarea prevederilor art. 3731 cu art. 373 alin. 2 Cod procedura civila, rezulta ca încuviintarea executarii silite se realizeaza în mod exclusiv de catre instanta de executare, adica judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea.
Cum debitorul îsi are domiciliul si bunurile sale în raza teritoriala a Judecatoriei Giurgiu rezulta ca aceasta este instanta de executare competenta sa se pronunte asupra cererii de încuviintare a executarii silite depuse de creditor.
Normele de competenta instituite de textele amintite anterior în materia executarii silite sunt obligatorii, astfel încât partilor nu le este permis a deroga prin conventii particulare.
Pe de alta parte, astfel cum îsi explica creditoarea în calitate de parte în contract vointa de la momentul asumarii clauzei în discutie, aceasta avea valabilitate numai în ceea ce priveste alte categorii de litigii (anulare, rezolutiune, reziliere), iar nu etapa executarii silite.
În acelasi timp, executorul de la sediul creditorului s-ar afla în imposibilitatea efectuarii unei executari silite atât timp cât debitorul îsi are domiciliul si bunurile în raza teritoriala a Judecatoriei Giurgiu.