Competenta teritoriala alternativa între instantele domiciliilor pârâtilor-debitori principali.
Competenta teritoriala , în sensul dispozitiilor art.9 Cod procedura civila, este alternativa între instantele domiciliilor pârâtilor, daca pârâtii sunt debitori principali, chiar si atunci când nu se afla într-un raport de coparticipare procesuala.
Sectia comerciala - Decizia comerciala nr. 464//27 mai 2009
Prin Sentinta nr. 4213/CA/2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara – Sectia Comerciala si Contencios Administrativ si Fiscal în dosarul nr. 4519/97/2008 s-a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Hunedoara - Sectia Comerciala si Contencios Administrativ si Fiscal si, în consecinta, s-a declinat competenta de solutionare a actiunii formulate de reclamanta SC „Reteaua Librariilor B.” SA Deva împotriva pârâtilor AVAS Bucuresti, S.N.R., L.M., B.M.M., L.G. si SIF Banat Crisana în favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia Comerciala.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca pârâtul are sediul în Bucuresti, astfel ca, fata de dispozitiile art. 5 Cod procedura civila, care prevad ca actiunea se introduce la instanta de domiciliu a pârâtului, competenta de solutionare a cauzei revine în prima instanta Tribunalului Bucuresti.
S-au avut în vedere dispozitiile art. 158 Cod procedura civila.
Împotriva acestei sentinte, reclamanta SC „Reteaua Librariilor B.” SA Deva a declarat recurs, în termen, motivat si legal timbrat, solicitând sa fie casata si sa se dispuna judecarea cauzei de catre instanta initial investita.
A motivat ca a investit Tribunalul Hunedoara cu judecarea actiunii pornind de la dispozitiile art. 9 Cod procedura civila, în conditiile în care 4 din cei 6 pârâti aveau domiciliul în Deva, unde se afla si imobilul pentru care se solicita despagubiri si care urmeaza a fi expertizat în vederea stabilirii cuantumului acestora.
As sustinut ca nu exista motive pentru declinarea competentei în favoarea Tribunalului Bucuresti, întrucât prin cererea principala a solicitat obligarea tuturor pârâtilor la plata despagubirilor.
Prin întâmpinare, intimatele S.N.R., L.M., B.M. si L.G. nu s-au opus admiterii recursului.
AVAS Bucuresti, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, motivând ca, în speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 9 Cod procedura civila, reclamanta întemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 324 din OUG nr. 88/1997, modificata si completata prin Titlul I al Legii nr. 99/1999 si pe contractul de vânzare-cumparare de actiuni.
Raportat la natura comerciala a litigiului, prin încheierea din 22 aprilie 1999, cauza initial înregistrata pe rolul Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a fost transpusa la Sectia Comerciala a Curtii de Apel Alba Iulia, dosarul fiind reînregistrat sub nr. 4519.1/97/2008.
Examinând sentinta atacata, prin prisma motivelor invocate, se constata ca recursul este fondat.
SC „Reteaua Librariilor B.” SA Deva a sesizat Tribunalul Hunedoara cu o actiune în pretentii împotriva pârâtei AVAS, cu sediul în Bucuresti, solicitând sa fie obligata, în principal, la plata de despagubiri , reprezentând echivalentul banesc al prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natura a imobilului situat în Deva, Piata U., nr. 10, înscris în CF 1141 Deva, nr. top. 341, 342 si împotriva pârâtelor S.N.R., L.M., B.M.M. si L.G., domiciliate în Deva, jud. Hunedoara, pentru a fi obligate la plata contravalorii constructiilor noi realizate pe terenul din CF 1141 Deva, nr. top. 341, 342 (fila 1 dosar nr. 45519/97/208 fond).
Ulterior, reclamanta a precizat actiunea, solicitând obligarea pârâtei AVAS la plata unei juste despagubiri pentru 70 % din prejudiciul cauzat prin restituirea imobilului mentionat în cererea introductiva, raportat la numarul de actiuni vândute la SC „B.” SA si introducerea în cauza a pârâtei SIF B.C., cu sediul în Arad si obligarea acesteia la plata unei juste despagubiri pentru 20 % din prejudiciul cauzat prin restituirea imobilului, raportat tot la numarul de actiuni vândute la SC „B.” SA.
Competenta teritoriala, în sensul dispozitiilor art. 9 Cod procedura civila, este alternativa între instantele domiciliilor pârâtilor, daca pârâtii sunt debitori principali, chiar daca pârâtii nu se afla într-un raport de coparticipare procesuala, cum este reglementat de art. 47 Cod procedura civila civila.
Astfel, cum în speta sunt mai multi pârâti principali, care au domiciliile, respectiv sediile, în circumscriptii teritoriale diferite, reclamanta avea dreptul de a introduce cererea la oricare dintre instantele deopotriva competente, iar din momentul când alegerea a fost facuta, cererea fiind depusa la Tribunalul Hunedoara, competenta acelei instante este stabilita definitiv. Ca atare, se impunea respingerea exceptiei de necompetenta teritoriala.
Din aceasta perspectiva, referirea la art. 324 din OUG nr. 88/1997 (introdus prin Legea nr. 99/1999) nu prezinta relevanta.. De altfel, art. 324 a fost abrogat prin art. 56 alin. 1 din legea nr. 137/2002.
În consecinta, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod procedura civila, s-a admis recursul de fata, s-a casat sentinta atacata si s-a trimis cauza la Tribunalul Hunedoara pentru continuarea judecatii.