Prin cererea înregistrata la Tribunalul Botosani sub nr. 3237/40/29.07.2009, contestatoarea J.E. a formulat în contradictoriu cu intimata SC „R@G GLASS INTERNATIONAL” SRL, contestatie împotriva deciziei nr. 59/12.01.2009 emisa de intimata, solicitând constatarea nulitatii absolute a deciziei si obligarea intimatei la plata despagubirilor prevazute de art. 78 din Codul muncii. Totodata, contestatoarea a chemat în garantie Inspectia Muncii si solicitat obligarea AJOFM Botosani la asigurarea protectiei sociale.
În fapt, contestatoarea a aratat ca, în calitate de salariat al societatii intimate, s-a judecat cu aceasta în dosarul nr. 5291/40/2008 al Tribunalului Botosani si din cuprinsul sentintei pronuntate a luat cunostinta despre emiterea de catre angajator a deciziei contestate, prin care s-a dispus încetarea contractului sau de munca. Contestatoarea a sustinut ca nu i s-a comunicat aceasta decizie, fiind încalcate atât prevederile art. 74 din Codul muncii precum si ale deciziei nr. 95/2008 a Curtii Constitutionale a României, astfel încât neîndeplinirea acestei obligatii de catre angajator atrage nulitatea absoluta a deciziei.
În ceea ce priveste intimata Inspectia Muncii, contestatoarea a aratat ca ar fi în culpa întrucât ITM Botosani – ca institutie subordonata intimatei – nu a luat nici o masura împotriva angajatorului, desi constatase nelegalitatea deciziei prin care salariata a fost trimisa în concediu fara plata, acceptând ca si în continuare angajatorul sa încalce normele de drept privind legislatia muncii.
Referitor la intimata AJOFM Botosani, contestatoarea a sustinut ca aceasta avea obligatia ca, împreuna cu angajatorul, sa întreprinda toate demersurile stipulate de Codul Muncii si de Legea 130/1996 pentru aplicarea masurilor de protectie sociala.
Contestatoarea si-a întemeiat actiunea pe prevederile art. 44 si 47 din Constitutia României, Codul muncii si Legii nr. 130/1996 si nu a solicitat administrarea de probe pentru dovedirea pretentiilor formulate.
Intimata Inspectia Muncii a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, întrucât între aceasta institutie si contestatoare nu au existat si nici nu exista raporturi juridice de munca, neavând nici o obligatie legala de despagubire a salariatului ca urmare a nerespectarii legislatiei muncii. S-a mai aratat si ca potrivit adresei nr. 276/2009, ITM Botosani a dispus numeroase masuri de intrare în legalitate a SC R@G GLASS INTERNATIONAL, cu mentiunea aplicarii de sanctiuni contraventionale pentru eventuala nerespectare a acestora.
Si intimata AJOFM Botosani a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, având în vedere ca, nu are calitatea de angajator, precum si faptul ca îi revin doar atributii în domeniul protectiei sociale conform Legii nr. 76/2002, neraspunzând de legalitatea masurii desfacerii contractelor de munca
Intimata SC „R@G GLASS INTERNATIONAL” SRL a invocat, prin întâmpinare, exceptia tardivitatii introducerii actiunii în raport cu disp. art. 268 alin.5 din Codul muncii.
Astfel, desi contestatoarea a pretins ca ar fi luat cunostinta despre decizia de concediere nr. 59/12.01.2009 doar în urma comunicarii solutiei din dosarul nr. 5014/40/2008, din studiul acestui dosar rezulta ca decizia nr. 59/2009 a fost depusa la termenul de judecata din data de 16.02.2009 (f. 33) si i-a fost comunicata apoi contestatoarei conform încheierii de sedinta din acea data (f. 62 ds).
În dovedirea apararilor formulate, intimata a solicitat atasarea dosarului nr. 5014/40/2008 al Tribunalului Botosani.
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedura civila, tribunalul s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiilor invocate în cauza.
Prin sentinta civila nr. 1638 din 24 noiembrie 2009, Tribunalul Botosani a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatilor Inspectia Muncii - Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei Bucuresti, si, pe cale de consecinta, a respins actiunea formulata de contestatoare împotriva acestor intimati.
A admis exceptia tardivitatii contestarii deciziei de concediere nr. 74/15.01.2009 si, pe cale de consecinta, a respins ca tardiv formulata contestatia introdusa de contestatoarea Jitareanu Elena.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca fata de modul general de formulare a pretentiilor fata de intimatele Inspectia Muncii si AJOFM Botosani în pofida solicitarii instantei de precizare a obiectului concret al actiunii, înstiintarea comunicata prin citatia trimisa pentru termenul de judecata din 27 octombrie 2009 – se impune admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestor intimate, neputându-se stabili identitatea acestora cu titularii obligatiilor din raporturile de drept material deduse judecatii.
În privinta exceptiei tardivitatii contestarii deciziei de concediere nr. 59/12.01.2009, instanta a retinut ca potrivit art. 268 alin.4 din Codul muncii, decizia de sanctionare „se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata , la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.” Totodata, ca potrivit art. 268 alin.5 din Codul muncii, decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat în termen de 30 zile calendaristice de la data comunicarii.
În cauza, din analiza dosarului nr. 5014/40/2008 al Tribunalului Botosani a rezultat ca la termenul de judecata din 16.02.2009, societatea intimata a depus întâmpinare, însotita de înscrisuri doveditoare, între acestea figurând si decizia nr. 59/12.01.2009 de încetare a contractului individual de munca al contestatoarei J.E., începând cu data de 5.01.2009.
Potrivit încheierii de sedinta din 16.02.2009 duplicatul întâmpinarii si al înscrisurilor depuse de angajator, deci si al deciziei, a fost comunicat contestatoarei - iar aceasta în petitia de recurs depusa la 11.05.2009 - face referire la respectiva decizie.
Prin urmare, în speta a fost facuta dovada comunicarii la 16.02.2009 a deciziei de desfacere a contractului.
Iar aceasta comunicare respecta disp. art. 74 si art. 268 alin.4 din Codul muncii (precum si pe cele ale deciziei Curtii Constitutionale nr. 95/2008), edictate în scopul de a asigura înstiintarea efectiva salariatului cu privire la masura luata fata de contractul sau de munca.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs contestatoarea J.E. invocând motive de netemeinicie si nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive recurenta arata ca în mod gresit s-a retinut exceptia tardivitatii contestatiei formulata împotriva deciziei de concediere nr. 59/12.01.2009 emisa de intimata, întrucât aceasta decizie nu i-a fost comunicata asa cum impun dispozitiile art. 268 (5) din Codul Muncii.
Sustinerea Tribunalului Botosani ca a luat cunostinta de aceasta decizie prin comunicare de catre instanta odata cu întâmpinarea depusa de angajator nu are acoperire deoarece nu i-a fost comunicata si nici nu revin instantei vreo obligatie în acest sens potrivit dispozitiilor legale aplicabile.
În privinta celorlalti doi pârâti, Inspectia Muncii Bucuresti si A.J.O.F.M. Botosani, recurenta considera ca nu si-au respectat obligatiile ce le revin potrivit dispozitiilor legale.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinarile depuse la dosar, intimatii au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea ca solutia adoptata de prima instanta este corecta.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat si dispozitiilor legale incidente în cauza, Curtea constata ca este întemeiat din urmatoarele considerente :
Potrivit disp. art. 268 al. 3 si 4 din Codul Muncii decizia de sanctionare se comunica salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii. Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
Examinând înscrisurile aflate la dosarul de fond Curtea constata ca intimata S.C. „R@G GLASS INTERNATIONAL” SRL nu a facut dovada predarii personal recurentei a deciziei de desfacere a contractului de munca, cu semnatura de primire ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de aceasta.
Asa cum rezulta din dispozitiile legale mai sus aratate, comunicarea în scris a deciziei de desfacere a contractului de munca reprezinta o garantie pentru ocrotirea intereselor salariatilor si nu poate fi înlocuita cu alte probe din care s-ar deduce ca persoana interesata, în speta recurenta a aflat de existenta dispozitiei respective.
În contextul celor aratate, apreciaza Curtea ca în mod gresit prima instanta a considerat ca s-a facut dovada comunicarii catre recurenta a deciziei de concediere nr. 59 din 02.01.2009 odata cu întâmpinarea depusa în dosarul nr. 5291/40/2009 al Tribunalului Botosani mai ales ca din cuprinsul încheierii de la termenul din 16.02.2009 nu rezulta ca s-ar fi comunicat contestatoarei si alte înscrisuri în afara de întâmpinarile depuse de pârâti.
Fata de considerentele expuse, Curtea a apreciat ca nu este data exceptia tardivitatii contestarii deciziei de concediere astfel ca a admis recursul, a casat sentinta recurata, urmând ca în baza art. 312 pct. 5 din Codul de procedura civila sa trimita cauza spre rejudecare aceleiasi instante în vederea judecarii pe fond a contestatiei.