Concedierea salariatului conform prevederilor art. 264 alin. 1 lit. f din codul muncii. Solicitarea salariatului de a se constata că raporturile sale de muncă cu angajatorul au încetat prin demisie. Incidenţa în cauză a prevederilor art. 75 alin. 1 şi ale

Dosar Nr. 74 (31.01.2006)

Prin actiunea adresata Tribunalului Suceava – Sectia civila si înregistrata la data de 3.05.2005, reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. „E.” S.R.L. Fratautii Noi, judetul Suceava, a solicitat sa se constate ca raporturile cu pârâta au încetat prin demisie si pârâta sa fie obligata la plata despagubirilor rezultate din înregistrarea tardiva a contractului individual de munca la I. T. M. Suceava.

A sustinut ca, la data de 3.01.2005 a primit, la cererea pârâtei, repartitia de la A.J.O.F.M. Suceava, iar la data de 23.01.2005 a plecat în cursa de initiere în Spania, lucru care poate fi dovedit cu diagramele autovehiculului SV 06 ZBE, toate diagramele cursei România-Spania si retur fiind pe numele lui; ca de la I.T.M. Suceava i s-a comunicat ca a fost înregistrat contractul individual de munca cu data de 11.03.2005 si nu 3.01.2005, data primirii repartitiei.

A mai aratat ca, datorita neîntocmirii contractului de munca cu data primirii repartitiei si prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, netinându-se seama de demisie, a suferit un prejudiciu în cuantum de 5000 Euro.

Prin sentinta nr. 740 din 3.10.2005 a Tribunalului Suceava – Sectia civila, s-a respins, ca nefondata, actiunea reclamantului.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca între reclamant, în calitate de angajat si pârâta, în calitate de angajator, s-a încheiat, la data de 21.02.2005, contractul individual de munca ce a fost înregistrat la I.T.M. Suceava sub nr. 343645 din 11.03.2005, iar prima cursa efectuata de reclamant a fost la data de 23.02.2005 pe relatia România-Germania.

Ca, potrivit dispozitiilor Legii nr. 130/1999, obligatia de înregistrare la I.T.M. a contractului individual de munca trebuia executata în termen de 20 de zile de la încheierea contractului.

În acest sens, s-a retinut ca, între parti, contractul s-a încheiat la data de 21.02.2005, data începerii activitatii reclamantului, fiind înregistrat la I.T.M. Suceava sub nr. 343645 din 11.03.2005, respectându-se astfel termenul impus de Legea nr. 130/1999.

Referitor la sustinerea reclamantului, ca ar fi plecat în cursa în Spania la data de 23.01.2005 cu autovehiculul SV 06 ZBE, instanta de fond, din diagramele pentru acest autovehicul, a retinut ca, sofer pe acest autotren, în luna ianuarie 2005, a fost T. C. si nu reclamantul, iar cum reclamantul a început activitatea dupa încheierea contractului de munca si contractul a fost înregistrat la I.T.M. Suceava în termenul prevazut de Legea nr. 130/1999, reclamantul nu a facut dovada ca ar fi suferit vreun prejudiciu din culpa pârâtei.

Cu privire la cererea reclamantului de a se constata ca raporturile de munca cu pârâta au încetat prin demisie si nu ca urmare a desfacerii disciplinare a contractului de munca, instanta de fond a retinut ca, prin cererea înregistrata la pârâta sub nr. 50/4.04.2005, reclamantul a aratat ca îsi prezinta demisia începând cu data de 23.03.2005; ca prin decizia nr. 52 din 5.04.2005, emisa de pârâta, s-a desfacut disciplinar contractul de munca al reclamantului.

S-a retinut, de asemenea, ca prin adresa nr. 45 din 28.03.2005, reclamantul a fost convocat la sediul unitatii pentru clarificarea situatiei, motivat de faptul ca nu s-a mai prezentat la lucru pentru justificarea banilor primiti ca avans, predarea decontului si restituirea gestiunii primita cu proces-verbal de predare-primire, respectiv a camionului.

Prin adresa nr. 49/4.04.2005, pârâta i-a comunicat reclamantului ca întrucât a înaintat cererea de demisie, trebuie sa se prezinte la serviciu si sa-si îndeplineasca atributiile ce-i revin pe durata termenului de preaviz.

Referindu-se la prevederile art. 75 al. 1 din Codul muncii, instanta de fond a retinut ca reclamantul trebuia sa se prezinte la locul de munca si sa-si îndeplineasca obligatiile de serviciu, astfel încât, în mod legal contractul individual de munca al acestuia a încetat ca urmare a concedierii disciplinare, întrucât nu s-a prezentat la serviciu pe durata preavizului si nu prin demisie.

Mai mult - a retinut instanta de fond – reclamantul si-a înaintat demisia dupa ce a fost convocat pentru a da explicatii în legatura cu abaterile disciplinare retinute în sarcina sa, astfel încât, acest act unilateral de vointa al reclamantului, în sensul denuntarii contractului de munca, nu este lipsita de relevanta.

Împotriva sus-mentionatei sentinte, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 si 304/1 din Codul de procedura civila.

În motivarea acestei cai de atac, reclamantul a sustinut ca decizia de desfacere a contractului sau de munca este lovita de nulitate absoluta, pentru ca: i s-a încalcat dreptul la aparare, cauza judecându-se în lipsa aparatorului sau si respingându-i-se probele solicitate si exceptiile ridicate în cursul judecatii; decizia contestata nu precizeaza prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca, care au fost încalcate de reclamant, nerespectându-se astfel prevederile art. 268 al. 2 lit. b din Codul muncii; ca nu s-au respectat nici prevederile din lit. d al aceluiasi text normativ, în sensul ca nu s-a indicat în decizie temeiul de drept în baza caruia s-a aplicat sanctiunea disciplinara.

A mai sustinut ca, decizia contestata nu a respectat nici prevederile art. 268 al. 2 lit. c din Codul muncii, în sensul ca nu cuprinde mentiunile referitoare la motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea prealabila, iar pârâta nu a facut dovada comunicarii convocarii nr. 48 din 28.03.2005, conform art. 268 al. 4 din Codul muncii.

Referitor la demisia fara preaviz, reclamantul sustine în recurs ca a înteles sa se prevaleze de dispozitiile art. 79 al. 8 din Codul muncii, în sensul ca angajatorul nu si-a îndeplinit obligatiile asumate prin contractul individual de munca.

Prin decizia nr. 74 din 31.01.2006 a Curtii de Apel Suceava – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul-recurent M.I. împotriva sentintei nr. 740 din 3.10.2005 a Tribunalului Suceava - Sectia civila.

S-a constatat, referitor la sustinerile recurentului, în sensul ca i s-a încalcat dreptul la aparare, ca acestea nu se verifica a fi reale, dat fiind ca instanta de fond nu i-a încalcat reclamantului acest drept . Privitor la nerespectarea de catre pârâta, la emiterea deciziei de desfacere a contractului de munca a recurentului, a prevederilor art. 268 al. 2 lit. b din Codul muncii, se constata ca, în decizie, dupa ce se descriu abaterile disciplinare savârsite de salariat, se precizeaza ca, prin savârsirea respectivelor abateri, salariatul a încalcat prevederile din regulamentul de ordine interioara al unitatii, situatie ce se confirma cu actele dosarului (vezi actul de la fila 58 dosar fond).

Nici critica referitoare la neindicarea în decizie a temeiului de drept în baza caruia s-a aplicat sanctiunea disciplinara nu este întemeiata, dat fiind ca în decizie s-a aratat ca acest temei juridic îl constituie art. 264 lit. f din Codul muncii.

Privitor la faptul ca unitatea nu a respectat, la emiterea deciziei contestate, prevederile art. 268 al. 2 lit. c din Codul muncii, nici aceasta critica nu este întemeiata, dat fiind faptul ca cercetarea prealabila nu s-a putut efectua din culpa exclusiva a recurentului, care nu a raspuns convocarii pârâtei în acest sens, devenind astfel incidente în cauza prevederile art. 267 al. 3 din Codul muncii.

Nu este reala nici sustinerea recurentului, în sensul ca intimata nu a facut dovada convocarii lui pentru efectuarea cercetarii prealabile, dat fiind ca o astfel de dovada s-a facut în cauza cu confirmarea de primire de la fila 40 dosar fond.

Se constata, de asemenea, ca recurentul nu se putea prevala nici de prevederile art. 79 al. 8 din Codul muncii, dat fiind ca, din probele dosarului nu rezulta ca angajatorul nu si-ar fi îndeplinit obligatiile asumate prin contractul individual de munca.