Condamnare la o pedeapsa cu suspendare conditionata. prelungirea termenului de incercare printr-o sentinta ulterioara. data de la care se calculeaza termenul de reabilitare

Dosar Nr. 3914 (18.12.2008)

Prin sentinta penala nr.3918/18.12.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta, in baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, a condamnat inculpatul BIG la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand in sange o îmbibatie alcoolica peste limita legala, prin schimbarea incadrarii juridice a faptei in sensul inlaturarii art.40 C.p. din incadrarea juridica retinuta prin actul de sesizare a instantei.

Instanta a apreciat ca incadrarea juridica data faptei trebuie schimbata in sensul de nu se retine aplic. art. 40 C.p. avand in vedere imprejurarea ca pentru condamnarea de 10 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, aplicata inculpatului prin s.p. nr. 4704/2002 a Judecatoriei Iasi, a intervenit reabilitarea de drept prin implinirea termenului de incercare de 4 ani, astfel cum a fost modificat prin s.p. nr. 2552/2004 a Judecatoriei Iasi.

Sub acest aspect, instanta a retinut ca prin cea din urma sentinta penala s-a dispus prelungirea cu 2 ani a termenului de incercare stabilit anterior, rezultand un termen de incercare 4 ani, termen al carui moment initial se calculeaza potrivit art. 82 alin. 3 C.p. de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat suspendarea conditionata a executarii pedepsei, adica de la data de 20.03.2003. A da o alta interpretare dispozitiilor mentionate si a considera ca termenul de 4 ani curge de la data ramanerii definitive a sentintei penale prin care s-a dispus prelungirea termenului initial de 2 ani, ar insemna pe de o parte a exclude perioada de 2 ani a termenului de incercare initial, iar pe de alta parte a retine ca prin cea din urma sentinta penala a fost stabilit un nou termen de incercare, desi, in realitate, a fost doar prelungit termenul initial. Or, notiunea de prelungire vizeaza in mod necesar si admiterea efectelor anterioare momentului prelungirii, sugerand mai cu seama continuitatea unui interval, modificat pe calea interventiei prelungirii, doar sub aspectul limitei superioare a efectelor sale.