Prin sentinta penala nr. 468 din 7 aprilie 2009, pronuntata de Judecatoria Tg.Mures, în dosarul penal nr.1071.01/320/2009 a fost condamnat inculpatul Xx pentru savârsirea infractiunii de înselaciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b , 74 lit. c si 76 lit. c Cod penal la 2 ani închisoare. A fost aplicata pedeapsa accesorie în conformitate cu art. 71, 64 lit. a, b Cod penal. A fost dedusa din pedeapsa închisorii durata retinerii si arestarii din data de 18.01.2009 pâna la zi, si s-a dispus mentinerea arestarii preventive a inculpatului. În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod pr. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de conducere cu permisul suspendat prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002. În baza art. 14, 346 Cod pr. pen. a fost obligat inculpatul sa restituie partii civile SC OLTEA IMPEX SRL autoturismul VW Jetta cu nr. de înmatriculare B-68-RKC si sa îi plateasca partii civile suma de 1000 de euro sau echivalentul în lei la data platii, sau, în subsidiar, sa plateasca partii civile suma de 16.000 de euro în echivalent în lei la data platii, cu titlu de daune materiale. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În motivarea sentintei, se arata ca în data de 13.10.2008 inculpatul a închiriat pe o perioada de 10 zile de la partii civile SC OLTEA IMPEX SRL Tg. Mures autoturismul VW Jetta cu nr. de înmatriculare B-68-RKC si a iesit din parcul auto al partii civile pe DN 15 (E60), în directia municipiului Tg. Mures. Nu a mai înapoiat autoturismul, ci l-a dus în Ungaria, si a cerut reprezentantului partii civile rascumpararea lui pentru 2000 de euro. Acesta din urma i-a expediat inculpatului 1000 de euro, dar nu a primit autoturismul. Anterior, în urma unui accident rutier în care fusese implicat în data de 8.09.2008, Politia rutiera dispusese retinerea permisului inculpatului, dar în fapt nu reusise retinerea acelui permis, fiindca inculpatul a declarat ca nu îl are asupra lui.
Prima instanta a retinut ca fiind îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune, fiindca inculpatul a ascuns ca se dipusese cu privire la el retinerea permisului si fiindca faptele demonstreaza ca a avut de la început intentia de a nu restitui masina la termen. În schimb, nu a retinut ca inculpatul a savârsit infractiunea la Codul rutier, deoarece nu este probat ca a condus masina pe drumurile publice dupa iesirea din parcul auto, fiind posibil ca dupa acest moment autoturismul sa fi fost condus de unul dintre cei doi cetateni maghiari care îl asteptau, asa cum el sustine. Oricum, nu este demonstrat ca inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce, si daca o asemenea masura se dispusese, ea era nelegala fiindca accidentul de circulatie în care a fost implicat nu a cauzat vatamarea unei persoane, pentru a se retine ca a savârsit infractiunea de parasire a locului accidentului, pentru care masura administrativa s-a dispus.
Împotriva acestei hotarâri, au formulat apel inculpatul, care a solicitat schimbare încadrarii juridice a faptei din înselaciune în abuz de încredere, si Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg. Mures, care a cerut condamnarea lui si pentru infractiunea prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002.
Analizând apelurile declarate prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, instanta le considera nefondate.
Considerentele pe care instanta de apel le are în vedere sunt urmatoarele:
-Cu privire la infractiunea de înselaciune:
Inculpatul, atât la urmarire penala, cât si în fata primei instante si în apel (fila 87) admite ca a preluat autoturismul de la partea vatamata si nu l-a mai restituit, De asemenea, este probat si recunoscut ca a cerut o suma de bani pentru restituirea lui, din care a primit 1000 de euro. La urmarire penala a precizat ca dupa ce l-a închiriat, l-a vândut pentru 4000 de euro, unei persoane numita Xx, pe care l-a contactat în acest scop chiar în ziua închirierii si caruia îi mai vânduse masini pe care le închiriase. De asemenea, precizeaza ca mai este cercetat în 11-12 dosare pentru acelasi gen de fapte (filele 22, 23). Mai mult, din corespondenta purtata prin mesaje telefonice cu reprezentantul partii civile, Xx, rezulta ca se ocupa cu asemenea fapte(fila 77 ds. urm. pen.).
Asa fiind, i-a înselat pe reprezentantii partii civile când s-a angajat prin contract sa returneze autoturismul „curat si spalat” (fila 43 ds. urm. penala), desi el îl lua spre a-l vinde. Dupa cum, de altfel, l-a înselat pe reprezentantul partii civile, Xx, când a cerut si primit suma de 1000 de euro de la acesta pentru a-i înapoia masina, desi o vânduse deja numitului Xx.
-Privitor la infractiunea prevazuta de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002:
Conform acestor prevederi, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana al carei permis de conducere este necorespunzator categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al carei permis i-a fost retras sau anulat ori careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Potrivit Adresei nr. 159764/3.05.2009 a IPJ Salaj depusa la dosar de inculpat(fila 78), acestuia i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule în baza art.103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 cu începere abia din data de 7.05.2009, pentru savârsirea faptei prev. de art. 89 alin. 1 OUG 195/2002, pentru care a fost cercetat în dosarul 2696/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Zalau, în care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni administrative. Ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Zalau din acel dosar a fost de asemenea depusa de inculpat (fila 44). În ea se retine ca inculpatul a fost cercetat pentru infractiunile de parasire a locului accidentului si vatamare corporala savârsite în data de 8.09.2008 prin aceea ca a fugit de la locul unui accident de circulatie soldat cu vatamarea integritatii corporale a unei persoane si ca partea vatamata din acea cauza a suferit leziuni vindecabile în 1-2 zile de îngrijire medicala. Ca urmare, pentru vatamarea corporala s-a dispus neînceperea urmaririi penale. Pentru parasirea locului accidentului s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fiindca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si aplicarea unei amenzi administrative. Ordonanta dateaza din 30.01.2009 si este în flagranta contradictie cu Decizia LXVI din 15 octombrie 2007: Prin aceasta decizie, Înalta Curte de Casatie si Justitie a decis în recurs în interesul legii, cu putere obligatorie, ca sintagma "vatamarea integritatii corporale ori sanatatii uneia sau mai multor persoane", continuta în dispozitiile art. 89 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, se interpreteaza în sensul ca se refera doar la vatamarile ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si la celelalte urmari prevazute în art. 182 alin. 2 din Codul penal.
Anterior, conform actelor din dosarul primei instante, IPJ Salaj luase împotriva inculpatului, pentru aceleasi fapte, sanctiunea administrativa a retinerii permisului de conducere si interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pâna la solutionarea cauzei penale, fara ca , în fapt, inculpatul sa fi predat permisul ori sa i se fi eliberat o dovada înlocuitoare ( filele 19, 20, 36-39). Temeiul legal al retinerii era art.111 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, care prevede ca permisul de conducere se retine cu eliberarea unei dovezi înlocuitoare fara drept de circulatie când titularul a savârsit, între altele, infractiunea de parasire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 OUG 195/2002.
În cauza de fata, Parchetul considera ca, din moment ce politia dispusese aceasta masura administrativa, se aplica prev. art. 97 alin. 3 din Ordonanta: Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se considera suspendare.
Instanta de apel este de acord cu acest rationament, din moment ce este sprijinit pe un text legal expres, dar observa ca masura retinerii era nelegala pentru ca, în conformitate cu Decizia Înaltei Curti citata mai sus, inculpatul nu savârsise fapta prevazuta de art. 89 alin. 1 OUG 195/2002.
Parchetul considera ca, în prezenta cauza, instanta nu este competenta sa cenzureze masura politiei. Instanta de apel observa ca, potrivit art. 44 Cod pr. penala, instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei.
Rezulta, asadar, ca din punct de vedere legal inculpatul nu avea permisul de conducere suspendat la data când a închiriat autoturismul partii civile.
Desigur ca în asemenea caz achitarea lui trebuia dispusa în baza art. 10 lit. d – fapta savârsita nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii - si nu art. 10 lit. a Cod pr. pen. – fapta nu exista. Dar singura proba din dosar ca inculpatul este cel care a condus masina, si nu a dat-o imediat cetatenilor despre care pretinde ca îl asteptau la iesirea din parcul auto este declaratia de la urmarire penala a martorei Xx: „Am vazut când a iesit din curtea firmei si s-a îndreptat pe Bd. 1 Decembrie 1918 spre zona Tudor”. Faptul ca inculpatul a îndreptat masina într-o directie nu implica în mod necesar ca a condus-o într-acolo, si martora nu ofera si acest detaliu. Asa încât, prima instanta s-a putut în mod legitim considera îndreptatita sa aplice în favoarea inculpatului principiul in dubio pro reo si sa retina ca nu a savârsit fapta de conducere a autovehiculului pe drumurile publice.
În lumina celor constatate, nefiind motive de reformare a sentintei nici în ce priveste individualizarea pedepsei, nici în latura civila, în care inculpatul a si aratat ca doreste recuperarea prejudiciului stabilit (fila 50), rezulta ca sentinta atacata este legala si temeinica.
Prin urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, se impune respingerea apelului ca nefondat. De asemenea, în baza art.334 Cod pr.penala instanta va respinge ca neîntemeiata cererea inculpatului de schimbare a încadrarii juridice a faptei din infractiunea de înselaciune, prev.de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, în infractiunea de abuz de încredere prev.de art.213 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Fata de solutia de condamnare pe care a mentinut-o, în baza art.350 raportat la art.3002, art.160b alin.3 si art.148 lit.f Cod pr.penala va constata legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si va mentine aceasta masura fata de inculpatul Xx. În baza art.350 raportat la art.139 alin.2 Cod pr.penala va respinge ca neîntemeiata cererea de revocare a arestarii preventive formulata de inculpat si în baza art.350 raportat la art.1608a alin.6 Cod pr.penala va respinge ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat. Instanta mentioneaza aici ca din antecedentele inculpatului si chiar din declaratiile lui rezulta ca se ocupa cu traficarea masinilor închiriate, asa încât punerea lui în libertate ar crea ricul repetarii unor fapte de înselaciune.
În baza art.381 Cod pr.penala raportat la art.88 Cod penal va scadea din durata pedepsei aplicate inculpatului si durata arestarii preventive scursa dupa pronuntarea hotarârii atacate cu apel si anume din data de 7.04.2009 pâna la zi.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, sunt aplicabile prevederile art. 192 alin. 2, 3 Cod procedura penala.