Conflict de munca. Neretroactivitatea legii ce prevede noi conditii de ocupare a postului. Modul de acordare a despagubirilor în cazul anularii deciziei de înlaturare din functie
Decizia civila nr.1187/R din 26 februarie 2009
Recurentul invoca retroactivitatea legii civile noi. Aceasta exceptie echivaleaza cu aplicarea legii civile noi la situatiile juridice anterioare adoptarii ei si îsi putea gasi aplicarea doar în situatia în care era consacrata expres de legea noua, situatie inexistenta în cauza, întrucât exceptiile nu se prezuma (nu se presupun) ele fiind de stricta interpretare.
Anularea deciziei contestate în cauza nu conduce automat la repunerea partilor în situatia anterioara (restitutio în integrum), ci, aceasta este posibila numai la solicitarea salariatului. Cum drepturile salariale solicitate vizeaza diferentele salariale neacordate, diferente rezultând din salariul efectiv, diminuat prin înlaturarea indemnizatiei de conducere cuvenita, corespunzatoare functiei de "medic sef sectie" si drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit, evident ca de aceste drepturi beneficiaza de la data încetarii acordarii lor - 15.01.2007, prin emiterea deciziei contestate si anulata pentru nelegalitate si pâna la data încetarii functiei de sef de sectie - 11.08.2008, nefiind un caz de "plus petita", când instanta ar fi acordat mai mult decât s-a cerut.
Repunerea în situatia anterioara presupune inclusiv acordarea drepturilor salariale prin includerea indemnizatiei de sef sectie pe toata durata mandatului, de sef sectie, în cauza de la data emiterii deciziei contestate pâna la încetarea mandatului .
art.1 Codul civil, art. 78 Codul Muncii
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis contestatia; a anulat decizia nr.xx/11.01.2007 emisa de intimat; a dispus repunerea partilor în situatia anterioara emiterii deciziei anulate prin reîncadrarea contestatoarei în functia "sef sectie" si obligarea intimatei la plata indemnizatiei de conducere cuvenita corespunzator acestei functii, începând cu data de 15.01.2007 si pâna la data de 11.08.2008; a obligat intimata la plata catre contestatoare a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Contestatoarea a ocupat în anul 1998 prin concurs postul de Sef de Sectie.
Reclamanta era la acea data cadru didactic la Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", iar la cererea sa sectia a devenit Sectie Clinica, astfel cum era definita de art.8 lit.j din Legea nr.270/2003.
În anul 2004, reclamanta a formulat cererea înregistrata sub nr.4787/2004, adresata conducerii spitalului pârât, prin care a solicitat trecerea în reteaua de asistenta medicala a Spitalului cu norma întreaga, începând cu data de 01.09.2004, contractul de munca încheiat cu Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" încetând potrivit art. 55 lit.b din Codul muncii, la data de 01.09.2004.
Cu adresa nr. xxxx din data de 11.08.2004, intimatul a comunicat Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti, acordul sau privind trecerea în reteaua de asistenta medicala a salariatei contestatoare si a solicitat aprobarea ca aceasta sa treaca de la Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" în Spitalul Clinic, în postul de medic sef de sectie.
La data de 11.08.2004, când intimatul a solicitat aprobarea trecerii reclamantei în postul de medic sef de sectie în Spitalul Clinic prevederile legale care reglementau ocuparea postului de sef sectie nu impuneau conditia ca sefii sectiilor din spitalele clinice si universitare sa îndeplineasca si functia de cadru didactic universitar, aceasta conditie fiind prevazuta numai pentru seful clinicii.
În acest context Tribunalul nu a putut retine sustinerea intimatului în sensul ca reclamanta nu putea ocupa în anul 2004 o functie de conducere în cadrul unei sectii clinice întrucât nu mai avea din septembrie 2004 calitatea de cadru universitar, fata de împrejurarea ca legea aplicabila la momentul renuntarii de catre reclamanta la calitatea de asistent universitar si salariat al Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila nu prevedea la acea data aceasta conditie pentru ocuparea postului.
Abia ulterior, alin.(2) al art.34 a fost modificat prin art.I pct. 91 din O.G. nr.68/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr.523/2004, în sensul ca Sectiile din clinica universitara sunt conduse de sefii sectiilor care sunt cadre universitare numite cu aceeasi procedura ca seful clinicii si care se subordoneaza sefului clinicii.
Or, aceasta modificare a intrat în vigoare abia la data de 02.12.2004, data la care reclamanta ocupa deja postul de sef de sectie clinica. În aceste conditii, retinând ca legea noua nu poate avea vocatia de a infirma situatiile juridice nascute anterior adoptarii acesteia, întrucât ar crea nesiguranta în circuitul civil si ar face sa dispara orice putinta de previzibilitate si stabilitate, Tribunalul a constatat ca la data schimbarii legii reclamanta ocupa în mod legal postul de sef de sectie, fiind fara relevanta faptul ca legea noua, ulterioara introduce conditii suplimentare în privinta cerintelor de ocupare a respectivului post, întrucât, în acest caz nu este vorba despre aplicarea imediata a legii noi, care se va aplica situatiilor juridice ivite dupa modificare legii ci despre aplicarea retroactiva a legii, ceea ce nu poate fi permis.
În aceeasi ordine de idei, prima instanta a retinut ca noua reglementare, respectiv Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sanatatii, pastreaza aceeasi formulare si prevede în art.184 alin.6 ca "(6) În sectiile clinice universitare functia de sef de sectie se ocupa de cadrul didactic cu gradul cel mai mare de predare, la recomandarea senatului sau a consiliului profesoral al institutiei de învatamânt medical superior în cauza."
Pentru aceleasi considerente mai sus expuse, câta vreme nici legea în discutie si nici Ordinul Ministrului Sanatatii nr.1406/16.11.2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea concursului ori examenului pentru ocuparea functiei de sef sectie, sef laborator sau sef de serviciu din unitatile sanitare publice, nu stabilesc în mod expres ( si nici nu ar putea sa o faca fara a deveni retroactive si deci fara a fi neconstitutionale în cazul legii si nelegale în cazul normei inferioare) faptul ca se refera si la persoanele care au ocupat anterior, prin concurs, cu respectarea prevederilor legale edictate la acea data pentru numirea în functia respectiva, functiile vizate de art.184 alin.6 din lege, aceasta trebuie interpretata ca se aplica numai situatiilor ce se vor ivi ulterior adoptarii legii sau posturilor vacante la dat intrarii în vigoare a legii si nicidecum persoanelor care la dat aparitiei legii ocupau functiile respective.
Fata de cele mai sus expuse s-a constatat ca decizia contestata este nelegala si netemeinica, întrucât temeiul juridic retinut de intimata în cuprinsul acesteia, respectiv art. 184 din Legea nr. 95/2006 nu putea justifica si pe cale de consecinta nu putea întemeia masura modificarii unilaterale a contractului individual de munca al reclamantei, fara a fi aplicat retroactiv si fara a constitui o masura de modificare unilaterala a contractului individual de munca a salariatei, aceasta masura astfel luata fiind lovita de nulitate absoluta fiind emisa în afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege pentru existenta sa valabila, cu consecinta desfiintarii acesteia si restabilirea legalitatii prin repunerea în situatia anterioara, în sensul reîncadrarii contestatoarei în functia anterior detinuta, respectiv, în postul de medic sef de sectie, începând cu data de 15 ianuarie 2007 si pâna la încetarea mandatului de 4 ani al salariatei prin ajungere la termen, la data 11.08.2008.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal pârâtul Spitalul Clinic "AO", criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevazute de art.304 pct.6 si 9 Cod pr.civila, recurentul sustine în esenta ca instanta a acordat mai mult decât s-a cerut si totodata a pronuntat sentinta atacata cu încalcarea si aplicarea gresita a legii.
Se sustine, de asemenea, ca prima instanta a pronuntat sentinta atacata cu încalcarea si aplicarea gresita a legii. Astfel, Codul muncii prevede drept cazuri de încetare a contractului de munca atât constatarea nulitatii contractului de munca -art.56 lit.e Codul muncii, cât si la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei (art.56 lit.h Codul muncii).
În conditiile în care legea noua introduce o conditie suplimentara (inexistenta la data perfectarii raportului juridic de munca) pentru ocuparea unui anumit post, este evident ca fara a avea caracter retroactiv, postul respectiv nu mai poate fi detinut de salariatul care nu mai îndeplineste la data intrarii în vigoare a legii noi, conditiile pentru exercitarea functiei respective, fiind incidenta ipoteza prevazuta de art.56 lit.h Codul muncii. Totodata, însusi actul aditional la contractul de munca s-a realizat cu încalcarea cu încalcarea legii, incidente fiind dispozitiile art.56 lit.h Codul muncii, respectiv sanctiunii nulitatii absolute, sustinere care potrivit principiilor generale în materia nulitatii si exceptiilor de la acestea, produce efecte pentru viitor, în cazul unor contracte cu executare succesiva, cum este cazul în speta dedusa judecatii.
Mai mult, invoca recurentul, potrivit dispozitiilor de drept comun în materia nulitatii, aceasta nulitate nu poate fi acoperita sau înlaturata nici prin buna credinta a contestatoarei, care nu ar avea nici o responsabilitate sau culpa la încheierea unui act juridic nelegal.
Referitor la pretinsa retroactivitate a legii noi, prima instanta a nesocotit principiile din materia dreptului tranzitoriu. Ori, potrivit doctrinei relevante în materie, principiile care guverneaza aplicarea legii civile în timp sunt principiile neretroactivitatii legii noi, adica regula de drept potrivit careia trecutul scapa, în principiu actiunii legii noi, respectiv legea noua nu se aplica situatiilor juridice definitiv constituite, precum si efectelor juridice produse de asemenea situatii juridice, daca nu au fost definitiv realizate înainte de intrarea în vigoare a legii noi si principul aplicarii imediate a legii noi, adica regula de drept conform careia legea noua se aplica în principiu tuturor situatiilor juridice nascute, modificate sau stinse dupa intrarea în vigoare a situatiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere, precum si efectelor juridice ale situatiilor juridice anterior nascute, modificate sau stinse.
Ori, legea noua se aplica de la intrarea sa în vigoare fara a fi retroactiva, nu numai situatiilor juridice ce se vor naste, modifica sau stinge dupa aceasta data, ci si situatiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere de la data intrarii în vigoare - facta pendintia, precum si efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute (nascute, modificate sau stinse) - facta futura.
În aceste conditii, considera recurentul, în speta dedusa judecatii, prin introducerea unei cerinte suplimentare nu este afectata validitatea actelor juridice anterior încheiate, însa modifica pentru viitor conditiile în care respectivul raport juridic (raport de mandat) poate fi exercitat, ceea ce evident nu tinde de la retroactivitatea legii noi (din moment ce nu desfiinta retroactiv actul juridic), ci la respectarea principiului aplicarii imediate a legii noi, principiu consacrat expres si de Codul muncii (art.56 lit.h).
Examinând sentinta civila atacata sub aspectul criticilor aduse, a actelor si lucrarilor dosarului, normelor de drept material aplicabile în cauza, Curtea apreciaza nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfatisa în cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanta a pronuntat sentinta atacata cu interpretarea corecta a normelor de drept material aplicabile în cauza (sub aspectul aplicarii legii civile în timp), în concret art.34 din Legea nr.270/2003 în forma în vigoare la momentul ocuparii postului de sef de sectie de catre reclamanta.
Aceste dispozitii nu prevedeau conditia calitatii de asistent universitar pentru ocuparea postului de sef de sectie. Doar, dupa intrarea în vigoare a art.I pct.9 din OG nr.68/2004, astfel cum a fost completat de Legea de aprobare - Legea nr.523/2004, s-a stipulat în sensul ca sectiile dintr-o clinica universitara sa fie conduse de sefi de sectie care sunt cadre universitare numite în aceeasi procedura ca seful sectiei, caruia i se subordoneaza.
La data modificarii art.34 din Legea nr.270/2003 - 02.12.2004, reclamanta ocupa deja postul de sef de sectie, post obtinut cu respectarea legislatiei în vigoare pentru ocuparea sa valabila la data de 1 septembrie 2004 a numirii sale, modificarea legii vizând, cum legal a statuat tribunalul, doar situatiile ulterioare intrarii sale în vigoare potrivit principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art.1 Codul civil, devenit principiu constitutional.
Aceasta întrucât neretroactivitatea legii civile este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor care se ivesc în practica dupa aplicarea ei, iar nu si situatiilor anterioare, trecute. Totodata si Constitutia dispune în art.15 alin.2 ca: "Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva". Astfel, legea civila noua - Legea nr.523/2004, se aplica situatiilor juridice ivite dupa intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi, nu si reclamantei care fusese deja numita în functia de sef de sectie, conform art.34 din Legea nr.270/2003, la 01.09.2004.
Ori, recurentul invoca criticile sale o exceptie de la cele doua principii sus enuntate ale aplicarii legii civile în timp (principiul neretroactivitatii legii civile si al aplicarii imediate a legii civile), respectiv retroactivitatea legii civile noi. Aceasta exceptie echivaleaza cu aplicarea legii civile noi la situatiile juridice anterioare adoptarii ei si îsi putea gasi aplicarea doar în situatia în care era consacrata expres de legea noua, situatie inexistenta în cauza, întrucât exceptiile nu se prezuma (nu se presupun) ele fiind de stricta interpretare.
Anularea deciziei contestate în cauza, respectiv decizia nr.xxxx/ 11.01.2007 emisa de intimat,pentru nelegalitate, nu conduce automat la repunerea partilor în situatia anterioara (restitutio în integrum), ci, aceasta este posibila numai la solicitarea salariatului, solicitare existenta de altfel în cauza. Dar, în situatia constatarii nelegalitatii deciziei, situatie incidenta în speta dedusa judecatii, instanta va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul (art.78 Codul muncii).