Conflict de munca. Transferul întreprinderii. Interdictia concedierii angajatilor
Decizia civila nr.720R din 06.02.2009
Interdictia concedierii salariatilor în ipoteza transferului întreprinderii, vizeaza atât concedierea individuala cât si cea colectiva. Masura concedierii intimatei contestatoare, întemeiata pe dispozitiile art.65 din Codul muncii , s-a facut cu încalcarea interdictiei instituite prin art.169 alin.3 din Codul muncii întrucât desfiintarea locului de munca al intimatei-contestatoare si aprobarea noii organigrame a societatii s-a datorat faptului ca gestiunea serviciului public a fost transferata. Prin contractul de delegare a gestiunii serviciului public, noul operator si-a asumat obligatia de a prelua, prin transfer, de la fostul operator, personalul angajat, fara ca aceasta clauza sa poata fi interpretata, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, ca privind preluarea întregului personal care asigura serviciile delegate.
art. 169 din Codul muncii
Prin decizia nr. xx/23.10.2007, SC AC SA a decis ca activitatea reclamantei înceteaza, începând cu data de 23.10.2007, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Din continutul deciziei, a rezultat ca la baza acesteia a stat hotarârea prin care s-a aprobat disponibilizarea unui numar de 9 salariati ale caror posturi nu se mai regasesc în noua organigrama a societatii, printre care se afla si reclamanta. Din referatul care a fundamentat hotarârea nr. xx, rezulta ca masura disponibilizarii a fost impusa de înfiintarea SC AS SA, care a preluat o parte din obiectivele de activitate ale SC AC, si de modificarea organigramei societatii prin hotarârea nr. xxx/27.09.2007 a Consiliului Local, motiv pentru care o parte din compartimentele în legatura cu activitatile preluate de SC AS SA nu-si mai gasesc locul în noua structura de organizare.
Prin urmare, în cauza este vorba despre o concediere colectiva în sensul art. 68 lit. a din Codul muncii, având în vedere ca, dupa preluarea de catre noul operator a 211 (207 dupa sustinerea SC AC) salariati din totalul de 252, câti avea SC ACSA, în cadrul acesteia nu mai existau mai mult de 100 salariati.
Codul muncii reglementeaza procedura concedierii colective la art. 68-72 si aceasta implica o serie de obligatii ce revin angajatorului referitoare la masurile sociale sau de alt tip prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil, la notificarea sindicatului cu 45 de zile înainte de emiterea deciziilor de concediere, care trebuie sa efectueze propuneri pentru diminuarea numarului de salariati concedieri, etc, procedura pe care pârâta SC AC nu a dovedit ca a respectat-o.
Prevederile art. 76 se refera atât la procedura legala anterioara emiterii deciziei de concediere, cât si la conditiile de forma si continut ale deciziei, ori în cauza, asa cum s-a aratat mai sus, nici procedura prevazuta de lege nu a fost respectata si nici decizia nu cuprinde toate mentiunile prevazute în mod imperativ de art. 74, nerespectare care atrage nulitatea absoluta a concedierii reclamantei.
Tribunalul a apreciat ca procesul de restructurare a posturilor în cadrul SC AC a fost necesar si real doar în masura în care acesta a vizat reducerea posturilor aferente serviciului apa-canal si care au fost preluate de noul operator, disponibilizarea ulterioara a unor salariati fara enuntarea unor reguli de selectie fiind arbitrara si deci nelegala. Sub acest aspect, este de retinut ca operatorul avea obligatia sa preia de la autoritatile administratiei publice locale partenere, atât patrimoniul, cât si personalul angajat aferent realizarii serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare, printre care se afla si reclamanta.
Aceasta clauza nu a fost respectata în conditiile în care, nu au fost preluati toti angajatii cu atributii în prestarea acestui serviciu, reclamanta din cauza ocupând un post aflat în evidenta legatura cu serviciul apa-canal.
Interpretarea clauzei ca impunând preluarea întregului personal aferent serviciului delegat este sustinuta de faptul ca în contract nu sunt prevazute alte criterii care sa justifice selectia unor salariati care sa fie preluati în detrimentul altora. În acest sens, pârâtele nu au putut explica de ce au fost transferate doar patru laborante si nu toate si care au fost criteriile legale sau contractuale (nici macar contractul colectiv de munca aplicabil) care au permis selectia laborantelor transferate si ,,sacrificarea" celorlalte, inclusiv a reclamantei, cu o vechime în functie de zeci de ani.
Procedând astfel, ambele pârâte au operat o restructurare a posturilor artificiala, mascata si nejustificata numai prin schimbarea operatorului unic de prestare a serviciului apa-canal (serviciu care nu a fost desfiintat sau subdimensionat) si nedorita de partile contractante, dovada fiind clauzele prevazute la art. 32 referitoare la evolutia numarului de angajati fata de numarul acestora existent la operatorul anterior, clauze lipsite de efect prin reducerea numarului de angajati ,,pe drumul preluarii".
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs, în termenul legal, pârâtele SC AC SA si SC AS SA, sustinând ca pârâta SC AS SA este o societate care si-a început activitatea în 1.09.2007 si care nu are calitate procesuala pasiva în cauza, deoarece SC AS SA nu era obligata sa transfere întregul personal, ci numai acela care era prevazut in organigrama sa, iar recurenta SC AC SA a aratat ca decizia de concediere a fost emisa ca urmare a unui proces obiectiv de restructurare al societatii, printre cei 9 salariati care nu au fost preluati se numara si contestatoarea CS, instanta de fond retinând în mod gresit ca este vorba de o concediere colectiva, desi nu au fost disponibilizati 10 salariati, pentru a fi aplicabil art.68 lit.a din Codul muncii.
Examinând sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate si potrivit dispozitiilor art.304/1 C.pr.civ., Curtea retine ca în cauza sunt incidente dispozitiile referitoare la protectia drepturilor salariatilor, în cazul transferului întreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia, cuprinse în Titlul IV, Capitolul V din Codul muncii.
Interdictia concedierii salariatilor în ipoteza transferului întreprinderii, vizeaza atât concedierea individuala cât si cea colectiva, distinctia facuta de recurenta fiind, sub acest aspect, lipsita de relevanta.
De asemenea, nici faptul ca decizia de concediere este întemeiata pe dispozitiile art.65 din Codul muncii nu este de natura a acoperi nulitatea deciziei contestate, întrucât desfiintarea locului de munca al intimatei-contestatoare si aprobarea noii organigrame a societatii s-a datorat tocmai faptului ca gestiunea serviciului public de apa si canalizare a fost transferata catre SC AS SA.
Concluzionând, Curtea constata ca masura concedierii intimatei contestatoare s-a facut cu încalcarea interdictiei instituite prin art.169 alin.3 din Codul muncii, si ca în mod corect prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC AS SA, invocata de aceasta si reiterata în cadrul motivelor de recurs, având în vedere cererea reclamantei de obligare a pârâtei SC AS la a o prelua, prin transfer, SC AS SA având legitimare procesuala pasiva pe acest capat de cerere.
Însa, aceasta solicitare a reclamantei este neîntemeiata, întrucât, prin contractul de delegare a gestiunii serviciului public de apa si canalizare, noul operator SC AS SA si-a asumat obligatia de a prelua, prin transfer, de la fostul operator, personalul angajat, aferent realizarii serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare (art.18 pct.9), fara ca aceasta clauza sa poata fi interpretata, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, ca privind preluarea întregului personal care asigura în cadrul SC AC SA serviciile delegate.
Constatând ca recursul declarat de SC AS SA este fondat sub acest aspect, Curtea îl va admite, in baza art.304 pct.8 si art.312 Cod pr. civ., si va modifica în parte sentinta atacata, urmând a respinge capatul de cerere privind preluarea prin transfer a reclamantei, ca neîntemeiat.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale hotarârii.