Constata ca, la data de 30 iulie 2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului
Vâlcea cererea de revizuire formulata de B.S.F., în contradictoriu cu intimata S.C. U.S.G. –
C.C.G. S.A. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei civile nr.943/R/25 iunie 2009 pronuntata de
Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.1397/90/2009.
În motivarea cererii, revizuientul a aratat ca a purtat mai multe procese în
contradictoriu cu intimata, unele cu obiect si cauza identice, altele cu obiecte diferit.
În acest context, precizeaza ca, hotarârea a carei revizuire o solicita a fost
pronuntata de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.1397/90/2009, având ca obiect contestatie la
executare împotriva cheltuielilor de executare ocazionate cu prilejul executarii silite a deciziei
nr.96/R-CM/2008, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, în dosarul de executare silita nr.61/2008
al executorului judecatoresc B.D.T.
Or, tripla identitate de parti, obiect si cauza a existat si în dosarul civil
nr.3551/90/2008, solutionat irevocabil de catre acelasi tribunal, prin decizia civila
nr.1518/R/02.12.2008, prin care instanta a respins în mod irevocabil contestatia la executare
formulata de intimata, ce viza cheltuielile de executare ocazionate cu prilejul executarii silite a
deciziei nr.96/R-CM/2008 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, în dosarul de executare silita
nr.61/2008 al executorului judecatoresc B.D.T. În acest dosar, fata de sustinerile identice al
contestatoarei S.C. U.S.G. C.C.G. S.A., instanta a motivat în fapt si în drept considerentele
pentru care a respins solicitarea de cenzurare a cheltuielilor efectuate în faza de executare.
Contestatiile la executare au vizat un singur aspect, acela al cenzurarii
onorariilor de avocati dovedite prin chitantele anexate în dosarul de executare silita nr.61/2008,
iar motivatia din cele doua contestatii este identica.
Revizuientul a mai sustinut ca, desi a invocat în fata instantei de recurs
autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.1518/R/02.12.2008, Tribunalul Vâlcea a ignorat
aceasta aparare si a pronuntat o hotarâre total opusa primei hotarâri, desi Înalta Curte de
Casatie si Justitie a statuat permanent, prin deciziile sale, necesitatea unificarii practicii în cadrul
aceleiasi instante de judecata.
În aceasta situatie, sustine revizuientul, este incident cazul revizuirii pentru
contradictorialitate de hotarâri, prevazut de art.322 pct.7 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr.26/R/12 ianuarie 2010 pronuntata de Tribunalul Vâlcea
– Sectia civila a fost declinata competenta de solutionare a cererii de revizuire în favoarea Curtii
de Apel Pitesti – Sectia civila.
Pentru a se pronunta în acest sens, tribunalul a retinut ca, potrivit
dispozitiilor art.322 pct.7 raportate la art.323 alin.2 Cod procedura civila, daca exista hotarâri
definitive potrivnice, cererea de revizuire se va îndrepta la instanta mai mare în grad fata de
instanta sau instantele care au pronuntat hotarâri potrivnice.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Pitesti la data de 28.01.2010
sub nr.155/46/2010.
Intimata S.C. U.S.G. – C.C.G. S.A. Râmnicu Vâlcea, a formulat întâmpinare
prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulata, iar în
subsidiar ca inadmisibila, în caz contrar, respingerea ca neîntemeiata a cererii, pentru motivele
pe larg expuse la filele 19-25.
Astfel, în ceea ce priveste exceptia tardivitatii, intimata a aratat ca, de la
data ultimei hotarâri, a carei revizuire se solicita, si anume decizia nr.943/R/25.06.2009
pronuntata de Tribunalul Vâlcea, cererea revizuientului B.S.F., la data de 30.07.2009, a fost
formulata cu depasirea termenului legal de o luna prevazut de art.324 alin.1 pct.2 Cod
procedura civila.
În ceea ce priveste inadmisibilitatea cererii de revizuire, intimata a subliniat
ca, decizia civila nr.943/R pronuntata la data de 25.06.2009 nu este o hotarâre prin care sa se
evoce fondul pretentiei dedusa judecatii, prin urmare, nu este îndeplinita o conditie esentiala
pentru admisibilitatea caii de atac extraordinare, în raport de dispozitiile art.322 Cod procedura
civila.
În sfârsit, în speta nu se regasesc îndeplinite cumulativ conditiile impuse de
art.322 pct.7 Cod procedura civila: existenta unor hotarâri definitive contradictorii, pronuntate în
aceeasi pricina, în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia
autoritatii de lucru judecat.
Analizând cererea de revizuire, cu prioritate prin prisma celor doua exceptii
invocate, a tardivitatii si a inadmisibilitatii cererii, potrivit art.137 Cod procedura civila, raportat la
art.322 pct.7 si art.324 alin.1 pct.1 teza II Cod procedura civila, Curtea a retinut ca se impune
respingerea cererii de revizuire, pentru urmatoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinara de atac de retractare, prin care se
poate obtine desfiintarea unei hotarâri judecatoresti si reînnoirea judecatii în cazurile expres si
limitativ prevazute de lege.
Caracterul extraordinar al caii de atac, precum si consecintele pe care
retractarea hotarârii le-ar putea avea pentru parti si pentru stabilitatea raporturilor juridice civile,
reclama, cu necesitate, ca aceasta sa se refere la hotarâri susceptibile de a fi retractate prin
revizuire, precum si sa îsi gaseasca incidenta doar anumite motive care au facut ca o hotarâre
judecatoreasca sa fie viciata chiar în substanta sa, în lipsa îndeplinirii acestor conditii, cererea
neputând fi admisa.
În speta, s-a retinut ca, revizuirea formulata de intimatul B.S.F. si întemeiata
pe dispozitiile art.322 pct.7 Cod procedura civila, vizeaza situatia în care ar exista hotarâri
definitive potrivnice data de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una si aceeasi
pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate, dispozitiile gasindu-si aplicabilitatea si
în cazul în care hotarârile potrivnice sunt date de instante de recurs.
Termenul în care poate fi promovata calea de atac extraordinara întemeiata
pe acest motiv, este de o luna de la pronuntarea ultimei hotarâri al carei caracter potrivnic se
invoca, în raport de hotarârea anterioara ce ar fi solutionat aceeasi pricina, între aceleasi
persoane, având aceeasi calitate.
În speta, s-a constatat ca decizia civila nr.943/R a fost pronuntata de
Tribunalul Vâlcea la data de 25.06.2009 în dosarul nr.1397/90/2009 iar, fata de aceasta data,
cererea de revizuire înaintata instantei prin posta la data de 27.07.2009 (fila 3 dosar fond), apare
ca fiind formulata în ultima zi a termenului prevazut de art.324 alin.1 pct.1 teza II Cod procedura
civila (având în vedere ca data de 25.07.2009 se situeaza într-o zi nelucratoare).
Prin urmare, cererea de revizuire este formulata în termen legal, iar exceptia
tardivitatii este neîntemeiata.
În ceea ce priveste însa, inadmisibilitatea cererii de revizuire invocata de
intimata prin întâmpinare, Curtea a retinut ca, într-adevar, pentru ca motivul de revizuire
întemeiat pe art.322 pct.7 Cod procedura civila sa determine retractarea celei de-a doua hotarâri
judecatoresti despre care se sustine ca ar fi încalcat autoritatea de lucru judecat a unei hotarâri
definitive anterioare, trebuie sa fie îndeplinite în mod cumulativ mai multe conditii: sa existe
hotarâri judecatoresti definitive, acestea sa fie potrivnice (respectiv dispozitivul lor sa cuprinda
masuri care nu se pot aduce la îndeplinire), sa existe tripla identitate de parti, obiect si cauza, iar
în cel de-al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, ori daca
aceasta a fost ridicata, sa nu fi format obiect de dezbatere.
În speta, se constata ca cel putin una dintre aceste conditii nu se regaseste
îndeplinita, si anume aceea referitoare la neinvocarea exceptiei autoritatii de lucru judecat,
respectiv a nediscutarii acesteia în cel de-al doilea proces.
Astfel, studiind motivele de recurs în baza carora Tribunalul Vâlcea, Sectia
civila a analizat sentinta civila nr.7248/11 decembrie 2008, pronuntata de Judecatoria
Rm.Vâlcea în dosarul nr.1397/90/2008, Curtea a retinut ca, încalcarea autoritatii de lucru judecat
a sentintei civile nr.3258/28.05.2008, pronuntata de aceeasi instanta între aceleasi parti a fost
invocata în cadrul motivului de recurs întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Or, instanta de recurs a analizat acest motiv si l-a respins, considerând ca
nu sunt îndeplinite conditiile impuse de art.1201 Cod civil referitoare la lucrul judecat în raport de
sentinta civila nr.3258/28.05.2008, întrucât nu exista identitate de obiect, parti si cauza si, gasind
nefondate si celelalte critici invocate, a respins recursul declarat de intimatul B.S.F. împotriva
sentintei civile nr.7248/11 decembrie 2008, pronuntata de Judecatoria Rm.Vâlcea.
Prin urmare, observând ca, în esenta, criticile aduse deciziei civile
nr.943/R/25.06.2009 pronuntata de Tribunalul Vâlcea, concluzioneaza spre aceea ca
revizuientul nu este multumit de dezlegarea pe care cea de-a doua instanta de recurs a dat-o
exceptiei autoritatii de lucru judecat invocata, si nu spre aceea ca aceasta exceptie nu ar fi fost
avuta în vedere/nu a facut obiect de dezbatere, a constatat ca, în realitate, revizuientul
urmareste exercitarea unui veritabil recurs la recurs, desi aceasta cale de atac fusese deja
promovata si respinsa de instanta.
Or, aceasta nu poate duce decât la respingerea cererii de revizuire,
nemaifiind necesar a se mai analiza îndeplinirea celorlalte conditii susmentionate.
Fata de cele retinute mai sus, în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedura civila,
Curtea a respins cererea de revizuire formulata de B.S.F. împotriva deciziei civile nr.943/R din
25 iunie 2009, pronuntata de Tribunalul Vâlcea – sectia civila, în dosarul nr.1397/90/2009.
10. Principiul legalitatii si principiul egalitatii în fata legii si a autoritatilor. Solutionarea de
catre instantele judecatoresti a cererilor cu care au fost învestite în limitele competentei
atribuite prin lege.
Art.126 din Constitutia României
Art.299 Cod procedura civila
Art.2821 alin.(1) Cod procedura civila
Actiunea dedusa judecatii, având caracter patrimonial, cu continut economic, iar
valoarea obiectului dedus judecatii fiind mai mica de 100.000 lei, se încadreaza în
actiunile reglementate de art.2821 Cod procedura civila, astfel încât, solutia adoptata de
catre tribunal în recurs, în conformitate cu dispozitiile legale mai sus invocate si cu
art.299 alin.1 Cod procedura civila, nu mai este supusa recursului la curtea de apel.
Recunoasterea unei cai de atac în alte situatii decât cele prevazute de legea
procesuala constituie o încalcare a principiului legalitatii acestora, precum si al
principiului constitutional al egalitatii în fata legii si autoritatilor si din acest motiv, apare
ca o situatie inadmisibila în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instantelor judecatoresti si solutionarea
cererilor în limitele competentei atribuite prin lege sunt de ordine publica, corespunzator
principiului stabilit prin art.126 din Constitutia României.
(Decizia civila nr. 218/R/11 februarie 2010)