Din înscrisurile administrate coroborate cu declaratiile martorilor audiati de instanta rezulta ca intimata – reclamanta a încasat sporul de vechime în procentul prevazut de lege. Atestarea unei asemenea împrejurari printr-o adeverinta emisa de angajator nu mai este posibila, însa acest lucru nu-i poate fi imputabil intimatei – reclamante, mijloacele de proba administrate în cauza demonstrând faptul ca a beneficiat de sporul de vechime în munca pe întreaga perioada si nu doar fractionat, potrivit evidentelor.
Decizia civila nr. 293/R/16.03.2010 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea formulata si înregistrata la Tribunalul Braila sub nr. 311/113/2.02.2009, reclamanta B.M. a chemat în judecata pe pârâta C.J.P. Braila pentru a se constata ca în perioada 1 aprilie 1992 – 1 februarie 1993 a încasat spor de vechime în munca de 20% si în perioada 1 februarie 1993 – 5 decembrie 1994 si 1 aprilie 1997 – 1 decembrie 1999 a încasat spor de vechime în munca de 25%.
Hotarârea de constatare a acestui drept îi este necesara pentru a fi avuta în vedere la calcularea pensiei.
Reclamanta a sustinut în actiune ca a fost angajata la SC R. SA Braila, societate care s-a desfiintat. Arhiva de personal a fost predata la C.J.P. Braila, dar pentru perioada aratata anterior, în arhiva societatii angajatoare nu exista date privind încasarea sporului de vechime.
Pârâta, prin întâmpinare a cerut sa se constate ca nu are calitate procesuala pasiva.
Ulterior, reclamanta si-a restrâns actiunea, cerând sa se constate încasarea sporului de vechime în perioada 1 aprilie 1992 – 31 ianuarie 1993 si 1 februarie 1993 – 5 decembrie 1994.
În cauza s-au administrat probe cu acte si martori.
Prin sentinta civila nr. 1038/21.12.2009 Tribunalul Braila a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive formulata de intimata C. J.P. Braila, a admis actiunea restrânsa formulata de contestatoarea B.M. si a constatat ca în perioada 1 aprilie 1992 – 31 ianuarie 1993 si 1 februarie 1993 – 5 decembrie 1994 contestatoarea a beneficiat de sporul de vechime prevazut de lege corespunzator vechimii efective în munca.
În motivare instanta retine urmatoarele:
Reclamanta a fost angajata cu contract individual de munca la SC R. SA Braila (societate care, anterior a purtat si alte denumiri).
În baza încheierii pronuntata de judecatorul delegat în dosarul nr. 5607/2001 al Tribunalului Braila s-a dispus închiderea procedurii de faliment si radierea societatii comerciale R. SA Braila din evidenta O.R.C. Braila. Ca urmare, arhiva cu datele personale ale salariatilor a fost predata initial la SC C. SRL Braila, care la rândul ei a predat-o ulterior C.J.P. Braila.
Din actele prezentate la dosar (copie de pe cartea de munca), coroborate cu declaratiile martorilor audiati, tribunalul a retinut ca reclamanta a încasat sporul de vechime în procentul prevazut de lege, dar el nu a fost evidentiat în cartea de munca, iar atestarea lui printr-o adeverinta din partea angajatorului nu mai este posibila, ca urmare a radierii din evidenta O.R.C., astfel cum s-a motivat anterior.
În temeiul art. 291 Codul muncii în referire la art. 111 Cod procedura civila, partea care are interes poate sa ceara instantei sa constate existenta sau inexistenta unui drept.
Având în vedere situatia de fapt si de drept expusa, tribunalul a admis actiunea restrânsa si a constatat ca în perioada 1 aprilie 1992 – 31 ianuarie 1993 si 1 februarie 1993 – 5 decembrie 1994, reclamanta a încasat spor de vechime prevazut de lege, corespunzator vechimii în munca.
Cu privire la exceptia invocata de pârâta instanta a respins-o, întrucât, desi nu exista raporturi juridice între reclamanta si C.J.P. Braila, hotarârea urmeaza sa-i fie opozabila.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Braila considerând-o nelegala si netemeinica.
În motivarea recursului se arata ca potrivit art. 14 din Decretul nr. 92/1976 nu se pot reconstitui salariile primite sau alte drepturi salariale ci doar perioada în care o persoana a desfasurat activitate în baza unui contract de munca.
Recalcularea se face prin determinarea punctajelor anuale unde se utilizeaza salariile brute sau nete si sporurile cu caracter permanent care sunt înscrise în carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte.
În drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotarârii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
Examinând hotarârea recurata prin prisma criticilor formulate de recurenti cât si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept în conformitate cu dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, curtea apreciaza ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
În ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale pasive apreciem ca solutia instantei de fond este legala si temeinica pentru urmatoarele considerente:
Astfel, în baza încheierii pronuntata de judecatorul delegat în dosarul nr. 5607/2001 al Tribunalului Braila s-a dispus închiderea procedurii de faliment si radierea societatii comerciale R. SA Braila din evidenta O.R.C. Braila.
Arhiva cu datele personale ale salariatilor din cadrul SC R. SA Braila a fost predata initial la SC C. SRL Braila.
La data de 01.06.2006 SC C. SRL Braila a predat statele de plata ale salariatilor din cadrul SC R. SA Braila, C.J.P. Braila încheindu-se un proces-verbal de predare-primire (aspect recunoscut si de catre recurenta).
Sustinerea recurentului ca arhiva SC R. SA Braila nu se mai afla în posesia sa si a fost predata începând cu data de 01.04.2008 la SC A. D. SRL punctul de lucru al acestuia nu este probata prin nici un mijloc de proba.
Ca urmare, calitatea procesuala pasiva este justificata de necesitatea ca hotarârea sa fie opozabila si persoanei care detine arhiva si unde reclamanta si-a desfasurat activitatea.
Pe fondul cauzei, curtea apreciaza ca hotarârea instantei de fond este data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii.
Astfel, din copia carnetului de munca rezulta ca în perioada 01.04.1992 – 05.12.1994 reclamanta si-a desfasurat activitatea în cadrul R. SA Braila.
Din actele depuse la dosar (copie de pe carnetul de munca) coroborate cu declaratiile martorilor audiati de instanta de fond, rezulta ca intimata-reclamanta a încasat sporul de vechime în procentul prevazut de lege, iar atestarea lui printr-o adeverinta emisa de angajator nu mai este posibila, ca urmare a radierii SC R. SA Braila din evidenta O.R.C. Braila.
Prin dispozitiile O.U.G. nr. 4/2005 s-a prevazut ponderea recalcularii sporurilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat.
În conformitate cu dispozitiile art. 4 alin. 23 si anexa O.U.G. nr. 4/2005, sporul de vechime în munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, a facut parte din baza de calcul a pensiilor se utilizeaza la determinarea punctajului mediu având anual.
Este adevarat ca, potrivit legii, sporul de vechime utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel înregistrat în carnetul de munca sau dovedit cu adeverinte.
Însa, în speta, din probele administrate rezulta ca sporul de vechime în munca nu a fost evidentiat în carnetul de munca iar eliberarea unei asemenea adeverinte pe perioada solicitata nu a fost posibila datorita degradarii arhivei sau statele de plata fiind incomplete sau lipsa.
O atare situatie de fapt nu-i poate fi însa imputabila intimatei-reclamante iar mijloacele de proba converg asupra faptului ca a beneficiat de un atare spor de vechime pe întreaga perioada si nu doar fractionat, potrivit evidentelor.
Asa cum a retinut si prima instanta, calificarea juridica a actiunii este data de dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, în scopul constatarii existentei unui drept salarial necesar în procesul de recalculare a pensiei din sistemul public.
În consecinta, în cauza dedusa judecatii nu devin aplicabile dispozitiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 care se refera strict la reconstituirea activitatii depusa pe baza unui contract de munca functie de meserie sau specialitate.
A considera ca intimata-reclamanta nu este îndreptatita legal la recunoasterea dreptului sau ar însemna excluderea sa în mod nejustificat de la beneficiul legii, cu consecinta si asupra dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din C.E.D.O.
În concluzie, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta C.J.P. Braila.