Principiul ocrotirii bunei - credinte poate fundamenta si înlatura actiunea riguroasa a lui resoluto jure dantes resolvitur jus accipientis. Nu are însa nicio relevanta faptul ca proprietarul aparent este de buna credinta sau de rea credinta, deoarece aparenta în drept depinde de existenta bunei credinte ceruta exclusiv tertului dobânditor si numai aceasta are valoare.
Reclamanta, D. S. D. E. a solicitat în contradictoriu cu Primaria Municipiului Gl. C.L.Gl. SC S.N.D.S.Gl. restituirea în natura a terenului în suprafata de 3076,50 mp situat în intravilanul municipiului str. C. nr. 131, fosta str. F. nr. 146.În motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca imobilul a fost proprietatea bunicului matern G. D. si ca, în perioada 1945 - 1989 terenul a fost preluat de stat.
Dupa aparitia Legii nr. 1/2001, reclamanta în calitate de succesoare, a solicitat restituirea în natura a imobilului. P.G. a transmis reclamantei prin adresa nr.65674/2002 ca terenul este proprietatea societatii D. SA, iar notificarea a fost directionata acestei societati care, însa nu a solutionat-o, motiv pentru care reclamanta s-a adresat tribunalului pentru a dispune restituirea în natura a terenului proprietatea autorilor sai, interpretând aceasta pasivitate ca refuz de restituire.
La data de 12.02.2003, reclamanta a solicitat tribunalului sa constate nulitatea absoluta partiala a contractului de schimb pentru suprafata revendicata, respectiv pentru 3076,50 mp.
Tribunalul Gl. prin sentinta civila nr.137/24.02.2004 a respins ca nefondat capatul de cerere privind revendicarea si ca prescris, capatul de cerere referitor la nulitatea contractului, retinând ca reclamanta a formulat capatul de cerere privind nulitatea contractului de schimb peste termenul special de prescriptie prevazut de art. 46 din Legea nr. 10/2001. Cu privire la cererea de restituire, s-a avut în vedere faptul ca terenul în litigiu a iesit din patrimoniul Primariei M. G., iar pârâta SC S.N.D.S. SA nu si-a manifestat disponibilitatea de a restitui terenul. In conditiile date, s-a considerat ca reclamanta este îndreptatita la masuri reparatorii prin echivalent care însa, nefiind solicitate nu pot fi acordate.
Apelul declarat de reclamanta a fost respins prin decizia civila nr. 1258/07.10.2004 pronuntata de C.A.Gl.
Prin decizia civila nr. 9162/14.11.2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul reclamantei si casând decizia C.A.Gl. a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea ca reclamanta a aflat de existenta schimbului în timpul procesului de revendicare, astfel ca, în mod gresit instanta a admis exceptia de prescriptie.
Prin sentinta civila nr.1645/01 nov.,2007, Tribunalul Gl. admis actiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu Primaria Municipiului Gl, Consiliul Local Gl., SC S.N.D.S. SA si a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de schimb încheiat între Consiliul Local G. si SC S.N.D.S. Gl. autentificat sub nr.1544A1/23.06.1999 B.N.P. Z. N.I. pentru suprafata de 3076,50 mp teren situat în str. C. nr. 131.
Instanta a dispus în consecinta, restituirea în natura catre reclamanta a suprafetei de 3076,50 mp. Identificat pe schita anexa la raportul de expertiza care a evidentiat faptul ca imobilul în litigiu situat în str.C. nr.131 este inclus în terenul ce a facut obiectul contractului de schimb autentificat sub nr.1544/23.06.1999 încheiat de C.Loc.Gl. si SC S.N.D.S. SA Gl. O parte din teren este afectat unui post trafo, proprietatea RENEL, iar suprafata de 78,40 mp a fost transferata catre Primaria Gl.
Terenul în suprafata de 3076,50 mp a fost identificat ca ar putea fi restituit în natura.
S-a retinut în considerentele sentintei, pe baza probelor administrate, ca schimbul de terenuri intervenit este lovit de nulitate absoluta, deoarece autoritatile locale aveau cunostinta de nenumaratele demersuri facute de reclamanta chiar pe temeiul Legii nr. 18/1991 pentru restituirea terenului si care, erau de natura a-l indisponibiliza. Din acest punct de vedere, conduita nerezonabila a pârâtelor afecteaza valabilitatea contractului de schimb în conditiile în care societatea SC S.N.D.S. Gl. avea cunostinta de existenta legii fondului funciar si notorietatea procesului de restituire a proprietatilor.
Prin decizia civila nr. 57/A/10 martie 2008 C.A.Gl. a admis apelurile declarate de SC S.N.D.S.Gl. si Prim. Mun. Gl. împotriva sentintei civile nr. 1645/01.11.2007 pronuntata de Tribunalul Gl, pe care a schimbat-o în sensul respingerii ca nefondate a actiunii reclamantei .
S-a retinut ca titlul de proprietate al subdobânditorului de buna credinta constituit în baza contractului de schimb s-a încheiat cu respectarea normelor în vigoare la data înstrainarii si ca în mod cu totul nejustificat, tribunalul a retinut atitudinea nerezonabila a pârâtelor la perfectarea actului. Atâta timp cât reclamanta nu a uzat de caile de atac prevazute de legea fondului funciar, neîntelegând sa conteste refuzul primariei de reconstituire a dreptului de proprietate, iar aceasta a perfectat schimbul cu pârâta DS în 1999, cu respectarea normelor legale, reaua-credinta a pârâtelor la încheierea contractului nu poate fi justificata.
Desigur, în ipoteza în care reclamanta ar fi solicitat, aceasta ar fi fost îndreptatita la restituirea imobilului prin echivalent. Cum însa reclamanta în mod constant a solicitat restituirea în natura a terenului, lucru ce nu este posibil, actiunea acesteia cu ambele capete de cerere a fost calificata ca nefondata.
Prin decizia civila nr. 5054/29.04.2007 Înalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti a admis recursul declarat de reclamanta si a casat decizia de apel, trimitând cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
S-a retinut de catre instanta de recurs ca în apel s-a facut o motivare sumara, din al carui continut nu rezulta ce s-a avut în vedere atunci când a pronuntat solutia de constatare a valabilitatii schimbului de terenuri. Culpabilizarea reclamantei de pasivitate în exercitarea cailor de atac prevazute de legea fondului funciar, în conditiile în care cererea acesteia de reconstituire a dreptului de proprietate nu fusese solutionata, nu este semnificativa pentru a se concluziona în privinta valabilitatii contractului de schimb, care are cu mult mai multe elemente de referinta – raportate la momentul perfectarii contractului.
Analiza atitudinii adoptate de reclamanta careia i-a dat semnificatie din punctul de vedere al valabilitatii contractului de schimb, ignora faptul ca schimbul a intervenit cu mult anterior adresei prin care reclamanta era încunostintata în legatura cu cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate.
Este adevarat ca principiul ocrotirii bunei-credinte poate fundamenta si înlatura actiunea riguroasa a lui resoluto jure dantes resolvitur jus accipientis. Nu are însa nicio relevanta faptul ca proprietarul aparent este de buna credinta sau de rea credinta, fiindca aparenta în drept depinde de existenta bunei credinte ceruta exclusiv tertului dobânditor si numai aceasta are valoare.
In speta, prezumtia bunei-credinte a societatii SC S.N.D.S. SA trebuia analizata de instanta în contextul situatiei de fapt sustinuta, si eventual suplimentata probator în privinta aspectelor neclare, incerte - în corelatie si cu multiplele demersuri întreprinse în timp de reclamanta si care au capatat un caracter susceptibil de a fi adus la cunostinta tertilor.
A mai retinut Înalte Curte de Casatie si Justitie ca instanta de apel a facut o aplicare gresita a principiului disponibilitatii din procesul civil – cu incidenta în materie Legii nr. 10/2001 atunci când a respins contestatia, retinând ca întrucât reclamanta a solicitat masuri reparatorii în natura, acesteia nu i se pot acorda masurile reparatorii în echivalent la care este îndreptatita.
O atare interpretare ignora faptul ca aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie facuta în favoarea persoanelor îndreptatite si ca desi restituirea în natura este prioritara, cel îndreptatit nu poate fi lipsit de celelalte masuri reparatorii. Prin simetrie, asa cum persoana îndreptatita nu poate solicita în temeiul art.7 din lege, masuri reparatorii prin echivalent daca este posibila restituirea în natura, tot asa persoana îndreptatita nu poate fi lipsita de celelalte masuri reparatorii, daca obiectiv, acordarea masurilor reparatorii în natura nu este posibila.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate si în limita deciziei de casare, Curtea a apreciat ca ambele apeluri sunt nefondate.
Cu privire la exceptia tardivitatii actiunii în anulare act, reiterata de catre apelanta Primaria Gl. , deoarece asupra acestei chestiuni s-a pronuntat definitiv si irevocabil Înalta Curte de Casatie si Justitie în prima decizie de casare, nu se mai poate reanaliza aceasta exceptie, de catre instanta de trimitere pentru ca, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, în caz de casare, hotarârea instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului
Un alt motiv de apel invocat de catre Prim.Gl. a constat în invocarea bunei sale credinte si încheierea contractului de schimb cu respectarea legii.
În primul rând, din istoricul interventiilor reclamantei si ale autoarei acesteia, pâna la momentul perfectarii schimbului, cât si ulterior pâna la promovarea actiunii, asa cum rezulta din actele depuse la dosar, nu reiese deloc buna credinta a pârâtei ci dimpotriva o aparenta intentie de solutionare a cererilor, iar în realitate toate raspunsurile pârâtei au avut ca scop o potolire a demersurilor reclamantei si nicidecum rezolvarea solicitarilor acesteia.
În al doilea rând, buna sau reaua credinta a Prim.mun.Gl. în calitate de proprietar aparent asa cum a statuat Inalta Curte de casatie si Justitie în decizia de casare, nu are relevanta în cauza pentru ca aparenta în drept depinde de existenta bunei credinte ceruta exclusiv tertului dobânditor si numai aceasta are valoare.
Pârâta SC Damen a invocat în apararea sa buna intentie asa cum rezulta din chiar cuprinsul actului de schimb si totodata a invocat protectia drepturilor sale conferita de art. 1898 si 1899 Cod civil si art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Analizind continutul contractului de schimb invocat de catre pârâta rezulta mentiunea Cons.Loc. Gl. ca terenurile schimbate nu sunt scoase din circuitul civil, în baza vreunui act normativ, nu sunt grevate de sarcini, nu sunt în litigiu cu persoane fizice sau juridice si îndeplinesc conditiile legale de realizare a acestui schimb, fapt rezultat din certificatul nr. 5190/1999 eliberat de Judecatoria Gl. si a certificatului nr. 12618/1999 eliberat de Administratia Financiara si Trezoreria.
Or, aceasta mentiune este irelevanta pentru a se retine buna credinta a societatii pârâte pentru ca ea reprezinta de fapt o declaratie formala, ceruta de catre notar în momentul autentificarii actului si acceptata ca atare de catre pârâta societate
La rândul sau pârâta SC S.N.D.S.Gl. nu a facut absolut nici un demers pentru a se interesa de situatia terenului ce urma sa faca obiectul schimbarii desi nici in hotarârea Cons.Loc. nr. 134/2204.1999 si nici în contractul de schimb nu s-a aratat vreun titlu în baza caruia acesta detine imobilul.
Mai mult decât atât la momentul încheierii schimbului era de notorietate ca fostii proprietari, în baza legilor aparute solicita restituirea proprietatilor preluate de catre stat si tot de notorietate era si faptul ca imobilul în litigiu se afla in zona B ce fusese cartier de locuinte demolate de catre stat iar fostii proprietari dislocati.
La momentul respectiv, terenul era liber, nefolosit în mod efectiv de catre Primarie pentru a forma credinta tertilor asupra calitatii de proprietar notoriu al Prim. Gl.
Nici actele depuse în rejudecare nu au relevanta în retinerea bunei credinte a societatii pârate ci, dimpotriva conduc la ideea ca pentru a stinge un litigiu provocat de catre Administratia Zonei Libere Gl, pârâtele s-au grabit sa perfecteze acest schimb fara a face verificarile ce se impuneau.
Aceasta rezulta si din continutul contractului de schimb invocat de catre pârâta unde SC S.N.D.S. SA (actualmente SC.D.) a declarat ca scuteste biroul notarial de orice cercetare si raspundere privind situatia terenului.
Asadar, buna credinta a pârâtei societate nu poate fi retinuta neexistând nici un minim de diligente depuse de catre aceasta prin care sa constate situatia reala a proprietarului si a terenului.
În lipsa bunei credinte, sunt incidente prev. art. 45 alin.2 din Legea nr. 10/2001 modificata.
În raport de situatia de fapt retinuta si de dispozitiile legale invocate mai sus, solutia primei instante de constatare nulitate absoluta partiala a contractului de schimb este legala si temeinica.
Tot legala si temeinica este si solutia data în cererea întemeiata pe Legea nr. 10/2001 de restituire în natura a imobilului pentru ca admitându-se capatul de cerere în constatare nulitate, apararile pârâtei privind incidenta art. 18 si 29 din aceeasi lege nu pot fi retinute. Imobilul nu a fost înstrainat cu respectarea dispozitiilor legale, asa cum prevede art. 18 lit. c iar evidentierea terenului în patrimoniul pârâtei s-a facut în baza unui titlu constatat nul absolut, situatie care nu constituie un impediment legal în restituirea în natura vechiului proprietar.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ambele apeluri.