Prin cererea adresata acestei instante si înregistrata sub nr.5325/05.10.2004 reclamanta S.C.Herlitz Romania S.A. a chemat în judecata pe pârâtul P S Petru solicitând constatarea suspendarii raportului de munca dintre reclamanta si pârât începând cu data de 28.03.2001 si pâna în prezent.
În motivare s-a aratat ca între parti s-a încheiat un contract de angajare care în raport cu obiectul pe care l-a prezentat a fost considerat ca fiind contract de munca în baza unei hotarâri judecatoresti definitive si executorii, în baza acestui contract pârâtul se obliga sa presteze munca specifica Presedintelui Consiliului de Administratie – Director General iar reclamanta sa-i plateasca o remuneratie corespunzatoare, ca la data de 28.03.2001 pârâtul a demisionat din functia de presedinte al Consiliului de administratie, prin sentinta civila nr.170/2004 Tribunalul Mures a constatat ca demisia pârâtului a vizat exclusiv functia de Presedinte al Consiliului de Administratie nu si pe cea de director, în consecinta fata de hotarârea instantei judecatoresti singura deductie logica ar fi în sensul ca raportul de munca a continuat sa existe, cu toate acestea nu si-a produs efectele sale principale deoarece angajatul P S Petru nu a prestat munca fata de angajatorul sau, la rândul sau nici angajatorul reclamant S.C.Herlitz România S.A. în mod reciproc nu a platit drepturile salariale, atitudinea angajatorului având la baza caracterul sinalagmatic si cu titlu oneros al contractului, obligatia angajatorului de plata a salariului subzista doar atât timp cât salariatul presteaza munca, salariul fiind contraprestatia muncii depuse, s-au invocat prevederile art.39 lit.a Codul muncii, s-a aratat ca faptul ca nici una dintre parti nu a înteles sa puna capat în mod expres raporturilor de munca, în conditiile legii, conduce la ideea ca partile au convenit tacit ca raporturile de munca sa ramâna în fiinta dar ele sa fie suspendate, s-au invocat prevederile art.51 lit.g, 49 alin.2 si 49 alin.4 Codul muncii, ca mecanismul suspendarii contractului de munca în efectele sale principale era functional si anterior datei de 01.03.2003 când a intrat în vigoare noul Cod al muncii, institutia suspendarii existând ca rezultat al doctrinei.
Pârâtul P S Petru a invocat prin întâmpinare si prin notele scrise depuse la dosar exceptiile necompetentei materiale a instantei, tardivitatii introducerii actiunii, inadmisibilitatii introducerii actiunii, lipsei de interes, puterii lucrului judecat, litispendentei, lipsei dovezii calitatii de reprezentant a reprezentantului reclamantei si exceptia perimarii.
Pe fondul cauzei pârâtul a expus divergentele dintre el si ceilalti actionari ai societatii comerciale reclamante din care au rezultat mai multe litigii în justitie, ca reclamanta trebuie sa probe în ce masura i-a asigurat conditiile impuse prin art.6 alin.1 din Codul muncii, ca si-a desfasurat activitatea de director al reclamantei si sarcinile ce derivau din contractul de munca cu toate piedicile puse de administratorul Horatiu Nicolau, în conditiile în care sediul reclamantei se afla într-un imobil proprietatea pârâtului.
Prin încheierea pronuntata la termenul din 11.01.2005 s-a dispus suspendarea în baza art.244 alin.1 pct.2 Cod procedura civila a judecarii actiunii civile pâna la solutionarea dosarului penal nr.9188/2004 al Judecatoriei Tg.Mures.
La data de 30.10.2008 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol.
Prin Încheierea din 18.11.2008 a fost repusa cauza pe rol constatându-se ca dosarul penal mentionat, a carui judecata a fost stramutata la Judecatoria Sinaia, a fost solutionat definitiv prin decizia penala nr.896/31.10.2007 a Curtii de Apel Ploiesti.
Prin încheierea din 11.12.2008 instanta a respins exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant si exceptia perimarii, cu motivarea aratata în cuprinsul încheierii.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri în copie: sentinta civila nr.170/2004 a Tribunalului Mures (f.31-34), rechizitoriul din dosarul penal nr.52/P/2004 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg.Mures (f.62-65), copia sentintei penale nr.329/2006 a Judecatoriei Sinaia (f.99-104), copia deciziei penale nr.896/2007 a Curtii de Apel Ploiesti (f.105-111), înscrisuri din dosarele nr.2064/102/2007 al Tribunalului Mures (f.112-115) si 7830/2003 al Tribunalului Mures (f.116-122), listing privind societatea comerciala reclamanta (f.133-138), sentinta civila nr.964/22.05.2008 pronuntata de Tribunalul Mures în dosar nr.2064/102/2007 (f.148-153), regulamentul intern si contractele colective de munca la nivelul societatii reclamante din perioada 2000-2009 (f.181-202, 213-262), contract de angajare (f.203-205).
Au fost audiate martorele F M Lsi I G(f.267-268).
Deliberând prioritar asupra exceptiilor necompetentei materiale, tardivitatii introducerii actiunii, inadmisibilitatii introducerii actiunii, lipsei de interes, puterii lucrului judecat si litispendentei, exceptii unite cu fondul conform art.137 Cod procedura civila, tribunalul constata ca acestea sunt nefondate, urmând sa fie respinse pentru motivele aratate în continuare.
Exceptia necompetentei materiale nu este întemeiata deoarece obiectul cauzei îl constituie un conflict de munca vizând constatarea suspendarii raportului de munca dintre societatea reclamanta si pârât, competenta revenind tribunalului conform art.2 alin.1 lit.c din Codul de procedura civila.
Exceptia tardivitatii introducerii actiunii de asemenea nu este întemeiata deoarece în cauza este vorba despre o actiune în constatare, imprescriptibila .
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii introducerii actiunii de asemenea se constata ca este neîntemeiata întrucât societatea comerciala reclamanta nu are la dispozitie o actiune în realizare în sensul art.111 Cod procedura civila prin care sa poata obtine suspendarea raporturilor de munca. Faptul ca angajatorul poate dispune suspendarea raporturilor de munca din initiativa sa, în cazurile prevazute la art.52 Codul muncii, nu înseamna ca el are la dispozitie o actiune în realizare, art.111 Cod procedura civila referindu-se la o actiune în justitie si nu la o masura ce poate fi dispusa de un angajator conform legislatiei muncii.
Este neîntemeiata si exceptia lipsei de interes, societatea comerciala angajatoare având interes sa obtina o hotarâre judecatoreasca prin care sa se constate suspendarea raportului de munca cu pârâtul angajat, pentru a o putea opune eventualelor pretentii privind plata drepturilor salariale ale acestuia, prezenta actiune în constatare având caracter preventiv, urmarindu-se constatarea inexistentei dreptului angajatului la salariu.
De asemenea tribunalul constata neîntemeiata si exceptia puterii lucrului judecat, invocata de pârât prin întâmpinare fata de solutionarea dosarului nr.7830/2003 în care s-a pronuntat sentinta nr.170/2004 a Tribunalului Mures, deoarece nu exista tripla identitate prevazuta de art.1201 Cod civil, obiectul si cauza fiind diferite, în dosarul nr.7830/2003 s-a solutionat o actiune formulata de reclamantul P S pentru obligarea pârâtei S.C.Herlitz România S.A. la plata drepturilor salariale si operarea înregistrarilor corespunzatoare în carnetul sau de munca.
Pentru aceleasi motive este neîntemeiata si exceptia litispendentei ridicata de asemenea de pârât prin întâmpinare.
Prin întâmpinare pârâtul a mai invocat exceptia puterii lucrului judecat în raport de dosarul nr.3816/2003 al Tribunalului Mures, ce a avut ca obiect un litigiu comercial între parti, din motivarea exceptiei (întâmpinarea f.8 dosar) reiesind ca pârâtul o invoca în sustinerea tezei sale ca Tribunalul Mures – sectia civila nu ar fi competent sa solutioneze prezentul litigiu, deoarece în dosarul nr.3816/2003 al Tribunalului Mures s-a stabilit ca litigiile ce au la baza drepturile si obligatiile administratorilor se judeca de catre sectiile comerciale si nu de catre sectiile civile ale tribunalelor, ceea ce nu este cazul în speta unde se judeca un litigiu vizând suspendarea raporturilor de munca.
Analizând actele si lucrarile dosarului tribunalul constata actiunea reclamantei fondata în parte, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Între societatea reclamanta si pârât a fost încheiat un contract, intitulat în limba engleza „employment contract formanaging director” – contract de angajare pentru director general (depus în traducere legalizata la f.203-205 dosar), contract în privinta caruia s-a stabilit prin sentinta civila nr.170/2004 a Tribunalului Mures (f.31-34) ca este un contract individual de munca. Contractul a fost semnat de catre reprezentantul reclamantei la 28.06.2000 iar de pârât la 30.11.2000.
La data de 28.03.2001 reclamantul a demisionat din functia de presedinte al consiliului de administratie al reclamantei, prin aceeasi sentinta mentionata anterior stabilindu-se ca demisia nu priveste si functia de director general.
Din declaratiile martorilor F M Lsi I G(f.267-268) reiese ca din momentul depunerii demisiei pârâtul nu a mai prestat în nici un fel munca în favoarea societatii comerciale reclamante.
Cum contractul individual de munca este un contract oneros si comutativ, neîndeplinirea de catre pârâtul angajat a obligatiei de a presta munca în favoarea reclamantei angajatoare face ca acesta la rândul ei sa nu-i plateasca pârâtului drepturile salariale. În acest sens sunt si clauzele contractelor colective de munca încheiate la nivelul societatii comerciale reclamante pentru perioada 2000 – 2009 (f.195,223,233,243,252,260).
Ca atare tribunalul constata întemeiate sustinerile reclamantei ca pe perioada cât pârâtul nu a prestat munca raportul de munca a fost suspendat în efectele sale principale, respectiv angajatul nu a prestat munca iar angajatorul nu a platit salariul.
Cu privire la perioada 28.03.2001-29.01.2004nu se poate retine ca pârâtul nu a prestat munca deoarece prin sentinta civila nr.170/2004 a Tribunalului Mures societatea angajatoare a fost obligata sa-i plateasca pârâtului drepturile salariale (f.31-34), implicit recunoscându-se ca a prestat si munca în favoarea ei.
DE asemenea, nu pot fi retinute nici sustinerile pârâtului ca si-a îndeplinit toate obligatiile ce-i reveneau conform contractului de munca, desfasurându-si activitatea la sediul societatii, sediu ce se afla într-un imobil proprietatea pârâtului.
Sustinerile pârâtului sunt contrazise de declaratiile martorilor audiate, care au putut observa personal ca pârâtul nu a mai muncit, o martora fiind angajata în calitate de sef departament resurse umane iar cealalta în calitate de director economic la societatea reclamanta, precum si de faptul ca dupa demisia pârâtului societatea reclamanta si-a schimbat sediul din imobilul situat în Tg.Mures, str.Depozitelor nr.20, proprietatea pârâtului, în imobilul situat în Tg.Mures, str.Depozitelor nr.22, Hala Mare (listingul emis de O:R:C. Mures f.133-138), astfel ca nu se poate retine ca pârâtul si-ar fi desfasurat activitatea la vechiul sediu al societatii reclamante.
Fata de cele retinute anterior tribunalul cu majoritate de voturi va admite în parte actiunea formulata de reclamanta si va constata suspendarea raportului de munca intervenit între parti pe perioada 30.01.2004 – 26.02.2009.
Vor fi respinse celelalte pretentii ale reclamantei privind perioada 28.03.2001 – 29.01.2004, astfel cum am aratat.